2,317 matches
-
dor? Adică ceva care să-l macine? Ceva serios, nu ca pe mine, timpul... Sigur îl doare ceva. Și-l apasă teribil de-a ieșit tocmai aici pe pod cu părul răvășit, cămașa în neorânduială... Dar bicicleta? Rezemată neglijent de felinar, parc-ar vorbi. Întâi s-ar plânge c-a forțat-o în viteză; apoi s-ar văieta că bagajul adăugat, o legătură cu câte alea, plus panerul, ar fi fost adevărat lest, o mână de plumb gata-gata s-o răpună
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
Văzând capul plecat al neamțului și pe ceilalți doi privindu-l ca hăbăucii, domnul Ionescu a dat din mână a lehamite : -Sunteți niște tâmpiți! Nu se poate baza omul pe voi. Hai! Imediat! Antoane, ia bățul acela și tu, neamțule, felinarul din cui! Aprinde-l, repede! Tu, nea Ghiță, faci ordine aici! Fără să le mai dea răgaz i-a urcat în sanie și a dat bice armăsarilor. A trecut mai întâi prin sat la Lică, pădurarul, vechiul său prieten : -Licăăă
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
lângă Anton. Acesta i-a explicat șoptit cum stă chestia. -Tragi cu pușca, Lică, numai dacă vezi că lupii vin spre noi. Atât i-a spus domnul Ionescu, fără să se întoarcă spre el. Apoi, tot scurt : tu, neamțule, ține felinarul acela mai sus și agită-l, dacă vezi lupii! El mâna armăsarii din răsputeri, în speranța să-l ajungă din urmă pe Tudorel, deși uitase să-i întrebe pe cei trei, de când plecase. Dar...nu se baza pe vorbele lor
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
largi cearșafuri albe plutind printre umbrele albastre. Uneori li se părea că în spatele fiecărui copac este ascuns fie un lup, fie un tâlhar, gata să se repeadă asupra lor. Deseori, domnul Ionescu striga : -Fii atent, Lică! Ochii mari, Antoane! Agită felinarul, neamțule! Toți executau comenzile date, cu ochii bulbucați, împrăștiați în peisajul misterios. Iar clopoțeii de la gâtul armăsarilor aruncau în atmosfera amenințătoare, sunete nervoase, sacadate, țipătoare ce pătrundeau în urechile celor din sanie ca niște vaiete sau țipete ale fioroaselor năluci
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
mirosul lupului din depărtare, armăsarii iar au început să sforăie, amplificând spaima celor din sanie, cărora inimile li se urcaseră în gâtleje. Lică și Arapu arătau cu degetul în față, gâjâind : îîî! Îîî! Îîî! Neamțul nu mai trebuia să agite felinarul. Îi tremura suficient mâna. Și domnului Ionescu îi tremurau hățurile în mâini, agitând fără voie caii. Cu fălcile încleștate reuși totuși să bâlbâie : -Trââ...trââ..gii...Li...li...căă! Idee total absurdă. Lică putea împușca, fie pe Tudorel, fie armăsarii
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
Mai constatară că a dispărut lupul (și s-au bucurat), dar nu înțelegeau de ce s-au oprit armăsarii și stau așa, nemișcați cu boturile în zăpadă. Repede începură să caute prin zăpadă, fiecare ce pierduse. Adică : biciul, bățul, pușca și felinarul. Bâjbâiau la lumina palidă a lunii care le zâmbea ironic din înaltul cerului. După ce găsiră obiectele căutate, alergară și văzură că la botul cailor zăcea Tudorel cu fața-n zăpadă. O clipă au crezut că este mort. L-au întors
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
și văzură că la botul cailor zăcea Tudorel cu fața-n zăpadă. O clipă au crezut că este mort. L-au întors cu fața-n sus : -Tudorele, Tudorele, trezește-te, mă, că suntem noi! Domnul Ionescu se precipită : -Apropie neamțule felinarul să vedem dacă mai suflă! Mai sufla. Îi dădură palme pe obraji, îl frecară cu zăpadă. -Suntem noi, mă Tudorele! Hai, ridică-te! În fine, Tudorel deschise ochii și-ncepu să gâjâie : îîî! Îîî! Îîî! Domnul Ionescu a început să
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > IARNA ÎN BUCEGI Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 1798 din 03 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Iarnă în Bucegi de Dorel Dănoiu Pe cer felinarul cel galben s-a stins. Bucegii ș-au pus diademă de stele. În jur totu-i alb,joc simplu de Iele. Pe creste și-n vale,azi-noapte a nins Păduri din cleștar. Șipoturi mărunte ascunse sub mantii lucioase de ghiață
IARNA ÎN BUCEGI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369906_a_371235]
-
subțire mă face fachir Spintec văzduhul în stoluri de biți Zămislind ecouri ionice Oricât ar fi copiii de cuminți Hipnoza induce trăiri neuronice Îmi caut ființa cotrobăind prin dosare, Dar răspunsul îmi cade în sunet mut. Găsesc ecouri de palide felinare Și caut ca eul încă să mi-l ascult. Mă regăsesc în virtualele file Clădite cu greu transpirând uscat Patetic avatar al ființei mele, Ce-mi afișează doar stratul timbrat Fluxul fotonic îmi suge ființa Inhibând animalicele reacții Îmi contest
IMENSA PLASĂ PLANETARĂ de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370369_a_371698]
-
CLEPSIDRĂ Mi-e inima clepsidră Cu vise-mbobocite Atinge-mi dorul muguri Să crească floare-n floare Coboară-n mine ploaie Și urcă Cer, iubite, Revarsă-te prin vene, Minune și mirare APRINDE-TE Aprinde-te în mine În mii de felinare Să ardem împreună, Să nu visăm pe rând Din inima-ți - grădină Cu trandafiri în floare Voi împleti cunună Ca să apun iubind SĂRUTUL S-a copt sărutul între buzele-perechi S-a scurs timid printre oftaturi A înflorit pe glezne de
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
culoare, aceea a lutului ars, modele sculptate, cât și desenate: frunze, capul de zimbru, rață, cocoș, căprioară, spirale. Pe lângă obiecte de uz casnic și decorativ, prezente aproape în toată țara, ceramica de Corund înregistrează și forme originale, precum candelele sau felinarele în formă de dovleac, cu chip de om sculptat, deja amintite și ghivecele de flori, pe orizontală, cu floare decupată în partea de sus și cu buzunare laterale pentru flori mai mici. Ceramica nu este numai meșteșug, ci și artă
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > DELICT Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1869 din 12 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mă-mbrac în cea mai fecundă ninsoare, în brațe mi-atârn felinare din stele, iluzii reci își înfing așteptările în pumnale, într-o cameră bej, branule de ger mi se-agață de sânge, înecându-se pe sub piele! Îmi spânzur umbra de tavanul unei zile de joi, cuvintele m-au părăsit la camera
DELICT de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369322_a_370651]
-
întîmplarea e o provocare și o reușită din moment ce izbutește să inverseze și ordinea evenimentelor, și localizarea lor. Oglinda nu mai este sticlă rece și nepăsătoare ci matrice din care se zămislește, cu țipăt, astrul nopții. cerul înnorat - centrul universului vechiul felinar Valeriei Tamaș Într-adevăr, dacă ne întoarcem înainte de vremurile uzurpatoare ale lămpii lui Ilici, vechiul felinar avea poezia lui obiectivă, irecuperabilă acum. Sîmburele lui de lumină organiza, în lipsa stelelor, o lume minusculă, dar suficientă șieși, în rezonanță cu mentalitatea în
CORNELIU TRAIAN ATANASIU,COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369446_a_370775]
-
lor. Oglinda nu mai este sticlă rece și nepăsătoare ci matrice din care se zămislește, cu țipăt, astrul nopții. cerul înnorat - centrul universului vechiul felinar Valeriei Tamaș Într-adevăr, dacă ne întoarcem înainte de vremurile uzurpatoare ale lămpii lui Ilici, vechiul felinar avea poezia lui obiectivă, irecuperabilă acum. Sîmburele lui de lumină organiza, în lipsa stelelor, o lume minusculă, dar suficientă șieși, în rezonanță cu mentalitatea în care marginile cosmosului nu se întindeau mai departe de limitele satului. Căci în această zare încăpeau
CORNELIU TRAIAN ATANASIU,COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369446_a_370775]
-
noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului O umbră fără chip de nori înlăcrimata În arabescul toamnei agale se deșira, Năluca-n frac de fum, spre nicăieri se-ndreaptă, O-ntrezăresc prin ceață și simt cum ma respiră. Lumină obosită scâncește-n felinare, Neliniștea această, un fel de purgatoriu, Poveste despletește, jăratec de frunzare, Non sens de jinduiri în rug de iluzoriu. Desprinsa dintr-o carte, cu foi îngălbenite, Apusa de nerost ar vrea să se repete, Cu toată disperarea de a mă
ÎN FRAC DE FUM de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369460_a_370789]
-
adus Niță o funie și l-au legat bine de stâlpul porții. Între timp, hoțul își revenise de tot. “- Cine mama-dracului ești bă și ce cauți la mine în casă?” îl luă Niță din scurt, băgându-i în ochi un felinar, să-l vadă mai bine. “-Sunt Ivan, nea Niță, Ivan - hoțul, cel mai mare bandit al Oltenie!” “-Ia’uzi, bă, e Ivan - hoțul. De unde mama-dracului mă știi, bă, tu pe mine cum mă cheamă?” Între timp se strânseseră șapte-opt țărani
NIŢǍ AL POPII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369483_a_370812]
-
căsuțelor de cărămidă. Ba se simte rușinată, atunci când românii îi calcă pragul și-i vorbesc așa de frumos, ei , celei căreia, până nu de mult, îi ziceau țigancă borâtă, aruncându-i peste gard, în țărâna drumului, resturi de mâncare. * Luna, felinarul nopții, cu care Dumnezeu ne-a înzestrat să ne lumineze nopțile, era singura lumină ce reușea, în nopțile senine și cu lună plină, să se strecoare printr-o gaură lăsată în tavan, în dreptul vetrei prin care ieșea fumul și să
MOLEARCA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369496_a_370825]
-
în poezie - «firida unde Ana lui Manole / naște un copil cu aripi, închinându-l lui Dumnezeu» (Poezia, p. 12); se mai convinge că: „în fiecare dimineață iese din găoacea visului“ (De ce? - p. 13), „se agață de viață «ca întunericul / de felinar, ca iarba de botul mielului / sacrificat, uneori, în zadar» (Viața, p. 14), „e sclav fugit de pe plantația inimii iubitei“ (cf. Fuga, p. 16); își ridică «singur, cărămidă / cu cărămidă, gol cu gol, zidul» „la care va fi pus și împușcat
IERNI „TRECUTE FIX“) : DESPRE FLORILE ŞI ROADELE PARADOXISMULUI ÎN FAŢA TORNADEI DE HÂRTIE de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370593_a_371922]
-
De fapt, e o rază de soare, E o fărâmă din rai. Te aștept, frumoaso să vi, Fără vreo teamă că n-ai să apari. La sfârșit de dulce zi, În brațele mele să sari. Hoinăresc pe câmpuri neatinse, Fără felinare aprinse, Mărginite de salcâmi cu parfum poliflor, Cu gândul la tine, în suflet cu dor. Te văd îmbrăcată într-un curcubeu de culori, Pe cap porți o coroniță, din crengi de salcâm, În picioare încalți însuși pământul, Și în mână
IUBIRE DESENATA de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370657_a_371986]
-
nu mai e albastru de când l-ai uitat ci doar o pată de culoare luna nu mai e galbenă și la locul ei de când nu i-ai mai adresat niciun cuvânt cerul cade , lin, pe pământ stingher, se aprinde un felinar ultimii pași se sting în noapte pescărușii și-au luat vacanță căutând un alt țărm, o altă patrie țipetele lor sparg timpanele mării inima își caută bătăile răvășite prin univers bătăi albastre- ca cerul galbene - ca luna strălucitoare ca stelele
CERUL de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370696_a_372025]
-
toate culorile, stâlp de care pe timpuri erau legați și lăsați în văzul lumii cei ce greșeau, furau sau făceau acte reprobabile și condamnabile de către societatea de pe atunci. Mai existau steme, chipuri de bărbați, de lei, sau un fel de felinare, ghivece pentru flori, busturi de nobili, atelaje trase de cai, animale domestice, flori sculptate în piatră, chiar și o sculptură ce încadra o ușă de intrare în clădire, datată cu anul 1639 etc. Domnul Senatovici era ca mulți alți români
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370759_a_372088]
-
2016 Toate Articolele Autorului M-ascund pe sub gerul de patimi acum, o umbră în noapte aș vrea să-ți apun, pe perne de vise, rătăcind pe sub pleoape, să simți că trăiesc într-o lume de șoapte, să cauți iubirea aprinzând felinare, să vezi cum din flăcări, doar umbra mea moare, speriat, să tresari peste-atingeri cu mine, să simți veșnicia curgându-ți prin vine, să urle tăcerea de prin camera goală, sub rochii de fum să mă dori ca o boală, și
DOAR O UMBRĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369680_a_371009]
-
umbrelor în lumina palidă a lumânării. Erau niște umbre gigant care doreau să cucerească lumea, dar flacăra lumânării dădea semne de oboseală și ele deveneau din ce în ce mai mici. Se frământau pe pereții clădirilor umbre fumurii întreținute de lumina palidă a unor felinare, se frământau ca lovite de furtună și își plecau capul în toate direcțile ca o busolă uzată. Își strigau cântecul făcând mătănii lângă candele a căror ochi mai arunca sfidător câte o flacără, umbre, vieți omenești apuse pentru totdeauna. FLORI
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
actualele lui ruine ruginite. Strada Domnească, locul plimbărilor melancolice, s-a transformat în ultimii ani într-o stradă plină de magazine, iar Grădina Publică și-a metamorfozat și ea, încet dar sigur, aleile domoale în spații de circulație dalate, cu felinare noi și bănci cimentuite. Apoi, lași aproape toate în urmă și te îndrepți către ceea ce azi numim Inelul de Rocadă, ori zona „Ultimul Leu”, trecând pe lângă Casa de Cultură a Sindicatelor. Pe partea dreaptă privirea îți este atrasă de una
PARFUM DE ANOTIMP TĂCUT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368121_a_369450]
-
Acasa > Versuri > Iubire > GÂND DE FRUMUSEȚE.. Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1333 din 25 august 2014 Toate Articolele Autorului Numai un singur gând de frumusețe, În locul miilor idei ce mintea-ți țese, Apare ca felinarul de lumină al vieții, E surâsul ce-ți alungă valurile ceții. Ca mii de ecouri ce inima-ți încânta, Căci ea doar cu inima vrea a-ți cânta, E doar o mireasmă ce-i ca o boare, Ce poate să
GÂND DE FRUMUSEŢE.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368281_a_369610]