1,751 matches
-
ale modernității de la începutul secolului, mai ales în contextul vienez. Bărbații (sau personajele masculine din ficțiuni) întreprindeau o redefinire a identității lor sexuale: fie printr-un protest masculin împotriva feminității pe care o descopereau în ei înșiși, fie prin cultul femininului, legat de critica și de "deconstruirea" valorilor masculine. Slavici se situează între cei doi poli: opera sa este, fără îndoială, o pledoarie pentru feminitatea triumfătoare, dar și o demonstrație a bărbăției luptătoare. Scriitorul se apropie mai degrabă de ceea ce Otto
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
supranume. În literatura română, ca și în cea universală, alegerea unui titlu alcătuit dintr-un nume feminin a reprezentat o cheie de lectură greșită. Cititorul a parcurs Duduca Mamuca, Adela, Rusoaica și a descoperit poveștile unor personaje masculine în care femininul e un accesoriu facil. Nu se poate spune același lucru despre Elena, Mara, Pădureanca, Doamna Chiajna, Zvetlana, Enigma Otiliei, Ioana, Domnișoara Cristina sau Maitreyi... Scopul utilizării unui asemenea prenume-titlu rămâne cel de a atrage spre text acea categorie de cititori
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
dar nu putem constata, la fel, că cine nu este hotărît este automat influențabil. Voi proceda mai jos în baza faptului că, în cazul atributelor cu grad de comparație, de felul lui "tînăr” (în opoziție cu adjective absolute, precum masculin/feminin, necăsătorit/căsătorit), voi marca numai prezența sau absența trăsăturii respective, fără a mai menționa că absența unei caracteristici implică prezența celei opuse. Astfel, conform exemplului anterior, va trebui să notăm pozitiv personajele influențabile pe o dimensiune caracterologică diferită de +/- determinat
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
gestionare profesionistă a propriei opere. Romanul O femeie (Editura Humanitas, 2002, 170 p.), tradus din maghiară de Anamaria Pop și revăzut de Zoltan Danilo, este un compendiu de 97 de fragmente, variațiuni pe aceeași temă, fișe de analiză a eternului feminin, portrete ale cuplului postmodern, developate în rama sentimentelor post-edenice, precum iubirea disputată de ură sau intrigă. Începuturi de roman trunchiat cu premeditare, eșantioane de "opera aperta", performanțe de stil alert, subversiv, deconstrucție și demontare a ideilor primite de-a gata
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de persoană sînt: - tradiționalele pronume personale de persoana I și a II-a: eu, tu, noi, voi; - determinanții meu/tău, noastră/voastră și formele lor de plural; - pronumele al meu, al tău, al nostru, a voastră și formele lor de feminin și de plural. Există însă un număr mare de deictice temporale și spațiale numite deictice spațiale și deictice temporale: - mărcile prezentului, trecutului și viitorului atașate radicalului verbului sau cuvintele și grupurile de cuvinte cu valoare temporală cum ar fi: ieri
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
îl reprezintă mitul androginului. Marele gânditor și scriitor Aristofan (occident) vede întregul uman primordial ca fiind o entitate bisexuală. Conform marelui filosof, Demiurgul a împărțit această ființă mistică și încântătoare, androginul, care prezintă atât sexul masculin cât și pe cel feminin în două părți diferite și opuse ca sens; acesta este momentul apariției noțiunii de bărbat și femeie; începând din acea clipă masculinul și femininul sunt într-o continuă căutare instinctuală, pentru a-și găsi partea potrivită, împreună cu „ea” să poată
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
de origine cerebrală în 80% din cazuri. Retardarea mintală este severă (IQ ≤ 30%) ; durata de viață este de regulă scurtă și sucombă în primul an. Trisomia E (18) (sindromul Edwards) extracromozomul aparține grupei E. Sexul cel mai afectat este cel feminin dezvoltarea este în general încetinită, întârzierea mintală este majoră (IQ ≈ 20%). Bibliografie Bareliuc L., Neagu N., Embriologie umană, Editura Medicală, București, 1977. Chelsău V., Botez M. V., Donțu V., Managementul integrat al serviciilor medicale și farmaceutice, Editura PIM, Iași, 2007. Geormăneanu
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
a corporalității deja existente. Dacă apără ascetismul, Sfântul Irineu al Lyonului o face tocmai pentru că exercițiul impus al distanței sau detașării ne predă lecția responsabilității. Nimic nu exclude existența unei sexualități paradisiace 3, menită să diferențieze ordinul masculin de cel feminin și să salveze, astfel, diversitatea creației. Pentru Irineu al Lyonului, corpul uman este prin însăși natura sa capax Dei - o idee menită să-i scandalizeze pe adepții unei spiritualități gnostice, pledând în favoarea unui exil noetic în fața forței de atracție gravitaționale
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de locuitori, iar în 1950 existau 1916 familii cu 6.822 de locuitori. La sfârșitul anului 1965, numărul gospodăriilor din comună era de 2.526 cu 8.927 de locuitori din care 4.340 de sex masculin și 4.597 feminin. Pe sate: Alba-2.160 de locuitori, Baranca-797 locuitori, Bașeu 1.000 locuitori, Lupeni-1.827 locuitori, Mlenăuți-1.079 locuitori și Vatra cu 2.064 locuitori. După anul 1965 se observă o scădere a populației comunei. Există mai mulți factori care contribuie
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
pe moșia Hudeștii-Mari, plasa Prutul de Sus cu 96 familii și 459 suflete cu 280 ha și 69 ari pământ , 1908 - sat în comuna Hudeștii-Mari (M.D.G.R.) , 1912 - sat în comuna Hudești cu 633 locuitori din care 306 masculin și 327 feminin (D.S. al Rom, pag.360) , 1929-sat în comuna Suharău , 1930-sat în comuna Hudeștii-Mari , 1940-sat în comuna Hudeștii-Mari cu 158 familii și 904 locuitori din care 416 de sex masculin și 488 de sex feminin , 1968-înglobat la satul Mlenăuți (Legea 1696
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
model pentru lumea modernă. Următoarea ocurenta se află în cantul Unui câștigător în jocul cu mingea, în cuprinsul unei exhortațio intru regasirea idealurilor antice: spadă și-a-nfipt și-nsemnul de izbândă (v. 22); se remarcă în același vers și o ocurenta la feminin plural: greche. Formă de masculin plural mai este prezentă de două ori în cantona Italiei (v. 180, v. 115); ambele adjective sunt plasate în poziție tonica: greci petti, greci eroi în contexte ce preamăresc virtutea războinica a poporului grec. În comparație cu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
La tine mă înalt, o, delfică, neomenesc de-acum (Delfică, trad. MB). Desprinderea poetului de contingent și urcarea într-o dimensiune din afara realității, pe care i-o deschide femeia iubita determina refacerea unității originare, prin contopirea principiului masculin cu cel feminin. Acque che îl sonno grave / matură în sale (Sardegna); apro la zolla / ch'è mia e m'adagio. E dormo: / da secoli l'erba riposa / îl suo cuore con me (Riposo dell'erba). 382 Noștri sogni leggiadri ove son giti
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
o trăire prin intermediul Ei, fie prin folosirea persoanei I, caz în care eul poetic preia masca lirică a femeii care se descoperă. Nu doar în poezia crudă, a existenței respingătoare se apropie de Arghezi, ci și în aceste descrieri ale femininului care se contopește cu natura: "Aveam culoarea nopții și miroseam a luna/ pe care ți-am trimis-o într-un castron cu faguri./ Cu mine ulmii seara se-ncarcă de zigzaguri/ ori se dezbracă-n șoapte, aceleași totdeauna/ și eu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de conspirații și organizații secrete, pe fondul luptei surde între două sisteme de comunicație ce urmăresc să controleze lumea. Aluziile la societatea consumistă americană și la standardizarea vieții și culturii în general dau o distinctă culoare de epocă investigațiilor Oedipului feminin american ce caută tot felul de revelații (cuvântul apare obsesiv în roman), speranța finală fiind deconspirarea unuia dintre marile secrete ale încurcatelor afaceri Pierce Inverarity, Trystero, Thurm und Taxis la licitația finală, unde va fi strigat și lotul 49. Oedipa
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
originare. Sub aspect fonetic, se constată o mai accentuată conservare a scheletului consonantic latinesc, fiind apropiată în acest sens de italiană. Pe lîngă menținerea genului neutru la substantive, în declinarea acestei părți de vorbire în română, se mențin încă la feminin singular două forme cazuale. La fel ca spaniola, româna folosește o prepoziție specială pentru complementul direct, dacă acesta se referă la o persoană (pe în română și a în spaniolă). Împreună cu italiana, limba română păstrează ca desinențe de plural mărcile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
finale, care au dispărut sau au trecut la -e (astăzi nepronunțat) după grupurile consonantice, iar datorită nepro-nunțării terminațiilor, majoritatea substantivelor se rostesc la fel la singular și la plural, iar majoritatea adjectivelor se rostesc la fel la masculin și la feminin. Sub aspect morfologic, franceza este limba romanică cu cea mai dezvoltată flexiune analitică. Pînă în secolul al XIV-lea, a păstrat o declinare bicazuală, care însă a dispărut după aceea. Deoarece -s final, care este marcă grafică pentru plural, nu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un paralelism cu gust și gusta, acestea moștenite din latină (lat. gustus și gustare). Tot printr-o lexicalizare, dar de data aceasta fără model, s-a realizat substantivul feminin iele, al cărui element originar nu este decît forma flexionară de feminin plural a pronumelui personal de persoana a treia. Un alt tip de lexicalizare este reprezentat de verbul românesc mulțumi (originar mulțăni) din sintagma mulți ani. Fenomenele de lexicalizare s-au petrecut și se petrec în istoria limbilor, însă cele mai multe dintre
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
scurte. Astfel, de exemplu, în trecerea de la latină la română, unele forme de participiu prezent ale verbelor au devenit adjective, încît lat. fervens, -ntis a devenit rom. fierbinte, iar unele forme de plural ale substantivelor neutre au devenit singulare de feminin, încît judicata (pluralul de la lat. judicatum) a devenit rom. judecată. Acest fenomen are însă uneori o manifestare panromanică, precum dovedește folia (pluralul lat. folium) din care au rezultat rom. foaie, it. foglia, fr. feuille. Există chiar situații de lexicalizare atît
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a slăbit treptat marcarea neutru-lui, astfel încît limbile romanice au pierdut acest gen, cu excepția românei, care l-a păstrat, dar nu în maniera latinei, ci în forma unui grup de substantive ambigene, care urmează la singular masculinul și la plural femininul sub aspectul flexiunii. Dispariția neutrului a fost favorizată mai ales de factori ce țin de transformările fonetice ale cuvintelor, căci un neutru de declinarea a doua, precum brachium "braț" avea puține deosebiri în flexiune în raport cu un substantiv masculin de aceeași
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de copaci și pomi, care în latină erau de genul feminin, declinarea a doua: fagus, fraxinus, prunus etc., fenomen facilitat de existența desinenței -us, specifică acestei declinări, care cuprindea îndeosebi substantive masculine. Mai rare au fost trecerile de la masculin la feminin și nu antrenează, de obicei, toate limbile romanice: lat. panis, panis (m.) > it. il pane, fr. le pain, sp. el pan, pg. o păo, dar rom. pînea. Toate limbile romanice au preluat din latină un număr de substantive heteronime, care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
muchacho; spaniola uzează deci aici de prepoziția a, specifică dativului, fenomen întîlnit uneori și în portugheză. Evoluția latinei vorbite nu a dus la același rezultat în toate provinciile, astfel încît româna a conservat unele desinențe ale cazurilor oblice, una pentru feminin singular de gentiv-dativ (case, părți), alta pentru vocativ feminin (fetițo !) și alta pentru masculin vocativ (băiete !). Dintre acestea, cea de genitiv-dativ are la bază dativul latin (casae, parti) care s-a întrebuințat cu timpul și la genitiv, vocativul în -e
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
însă treptat atractiv și pentru adjectivele de tipul miser și tristis, care au ajuns la conformația paradigmatică miserus, -a, -um, tristus, -a, -um. Formele adjectivale aveau o repartizare proprie în raport cu cele trei declinări ale substantivelor din latina populară tîrzie, încît femininul bona urma declinarea întîi (la fel cu casa), masculinul bonus și neutrul bonum urmau declinarea a doua (precum annus și pomum), iar adjectivele cu două terminații și cele cu o terminație urmau declinarea a treia (ca avis, mare, serpens). Prin
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-a), iar cele cu două numai cu una (grandis, care a devenit grande). Dintre limbile romanice, italiana și româna au rămas mai aproape de latină, păstrînd la prima clasă de adjective două forme, în italiană una pentru masculin și alta pentru feminin (buono, -a), iar în română una pentru masculin și neutru (bunu) și alta pentru feminin (bună). La fel ca la substantive, româna conservă o formă specială pentru genitiv-dativ singular feminin, iar în unele cazuri cunoaște și unele alternanțe fonetice (la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
romanice, italiana și româna au rămas mai aproape de latină, păstrînd la prima clasă de adjective două forme, în italiană una pentru masculin și alta pentru feminin (buono, -a), iar în română una pentru masculin și neutru (bunu) și alta pentru feminin (bună). La fel ca la substantive, româna conservă o formă specială pentru genitiv-dativ singular feminin, iar în unele cazuri cunoaște și unele alternanțe fonetice (la fel ca la declinarea adjectivală tare din limbile germanice): des-deasă-deși-dese, frumos-frumoși-frumoasă-frumoase. În mod similar, spaniola
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
germanice): des-deasă-deși-dese, frumos-frumoși-frumoasă-frumoase. În mod similar, spaniola și portugheza au unele adjective cu două terminații, cîte una pentru fiecare din genuri, și altele cu o singură terminație. Adjectivele din franceză și din provensală au cîte o formă pentru fiecare gen, femininul deosebindu-se de masculin prin desinența -e în franceză (fac excepție cele care se termină în -e la masculin) și prin desinența -o în provensală. Împreună cu unele adverbe, adjectivele cunosc categoria gramaticală a gradelor de comparație, care, în latină, se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]