997 matches
-
caracteristici transdoctrinarismul și procesualismul și exercitând, în plan societal, ceea ce numesc un efect de influență asupra actorilor și instituțiilor politice 4) poate explica disfuncțiile democratice ale societății noastre. Ca atare, și din această perspectivă, înțelegerea complexității conceptuale și a expresiei fenomenale a populismului, pe care ne-o propune volumul coordonat de Cas Mudde reprezintă, în mod evident, un foarte important câștig. Daniel Șandru Prefață Așa cum se întâmplă cu multe lucruri în ziua de astăzi, la originea colaborării și a cercetărilor care
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din partea celor care practică genul, și care ar putea fi bănuiți de subiectivitate. În 1894 Hamlin Garland observă în Crumbling Idols (Distrugerea idolilor) că, deși multe ziare din America aveau un comportament conservativ atunci când venea vorba să facă portretul lumii fenomenale - o remarcă care reflectă progresul jurnalismului dezangajat care obiectivează lumea ca pe ceva diferit de subiectul care o observă - multe din ele publică "reportaje de viață atât de vii încât te cuprinde mirarea de ce acești scriitori atât de energici și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a cititorului. Așa că, deși este prea puțin recunoscut în ziua de azi, genul are un locus istoric în care s-a născut, unul situat la intersecția dintre povestea adevărată - sau cel puțin a istoriilor care fac să pară adevărat experiența fenomenală imediată - care utilizează în construcția sa procedee literare, și care este practicat de jurnaliști profesioniști, asupra cărora criticii literari și-au aplecat cu atenție privirea. Cu siguranță problemele de teorie critică rămân. Una dintre acestea este faptul că terminologia jurnalismului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
jurnalistica sa literar narativă, explorând experiența oribilă a invaziei Belgiei în 1914 de către Germania. Totuși, Willliam Dean Howells, ca editor al lui Atlantis, este creditat ca principalul susținător al literaturii americane realiste. Pentru Howells realismul va "dovedi fidelitate față de experiența fenomenală și probabilitatea motivelor este o condiție esențială a unei mari literaturi imaginative" (Criticism and Fiction, 15). Este bine de observat că influența literaturii realiste (și naturaliste) asupra jurnalismului literar narativ a fost mai mult în direcția descoperirii unei articulații critice
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
însăși ci natura expusă metodelor noastre de cercetare". Ceea ce noi alegem este "spunerea relațiilor noastre individuale" cu lumea, și Heisenberg, care a articulat Principiul Improbabilității în fizică a înțeles bine de ce subiectivitatea noastră dovedește numai o limitată deschidere spre experiența fenomenală. Și, într-adevăr, cronicarii lumii fenomenologice au putut observa de mult că așa stau lucrurile. Samuel Johnson o face în secolul al XVIII-lea când observă în Journey to the Western Islands of Scotland, o varietate timpurie de jurnalism literar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
consideră greva "deloc" importantă pentru că subiectivitatea lor este alterată de natura epistemologică a jurnalismului obiectivist practicat de cea mai mare parte a presei din epocă. Dar nu este prima dată când March este sfătuit să își angajeze subiectivitatea în experiența fenomenală a lumii înconjurătoare. Personajul Conrad Dryfoos îl consiliază pe March căci "orașul însuși depune cel mai bun jurământ din toate timpurile" (Howells, Hazard, 138). Răspunsul lui March nu este unul care să dea speranțe. El arată alienarea subiectivității sale față de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a îmbrățișa prezentul inconcluziv. Cu alte cuvinte, se poate observa o schimbare evoluționară în care limitele "realității" stabilite de o lume simbolică, adânc înrădăcinată în gândirea medievală și preceptele bisericii, s-au schimbat părând a fi stabilite într-o lume fenomenală. Mai târziu, observăm în aceasta ascensiunea curentului empiric și în final a paradigmei pozitiviste. Dar evoluția a fost una lentă, mai înclinată să facă doi pași înainte și unul înapoi întrucât adeseori, în clipa în care era caracterizată lumea înconjurătoare
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ce este considerat "realitate". Acest lucru trebuie să fie luat în considerare nu numai în cazul baladei tipărite în perioada imediat următoare introducerii tiparului dar și în cazul celorlalte forme aflate în dezvoltare care susțineau că ofereau relatări ale lumii fenomenale. Astfel de relatări includ: "în afara județelor Suffolk și Essex, unde a plouat cu fân pe o distanță de șase sau șapte mile" în 1583; "viața păcătoasă a doctorului Fian, un vrăjitor faimos care a fost ars pe rug în Edinburg
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
că fabulosul s-a împletit mereu cu evenimente care pot fi demonstrate fenomenal. Davis are dreptate atunci când observă că cititorii baladelor tipărite timpuriu fac puțină deosebire între cele două. Asta deoarece pentru unii nu există nici o deosebire între fabulos și fenomenal, o poziție critică care poate fi evitată numai dintr-o perspectivă materialistă. Problema nu este că relatările cu caracter evident fabulos au un loc în jurnalism, fie obiectiv sau literar, dar că dezvoltarea jurnalismului modern este evoluționară și că la
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
legată de cum trebuia să fie scrisă proza. Sub influența noului sistem, această problemă a dat naștere la o competiție. Ar trebui să fie stilul mai important decât conținutul sau invers? Ce se ascunde în această dispută este întrebarea dacă experiența fenomenală ar trebui limitată după o politică retorică și simbolică înaltă. Aici se observă popularitatea temporară a eufuismului, un stil artificial care folosește în exces antiteze, comparații neobișnuite, aliterații și asonanțe și care conține numeroase referințe clasice și biblice. Problema fundamentală
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
acesta în mare parte un atac misogin). Contraargumentul este important nu numai ca protest feminist dar și datorită formei alese de autoare, jurnalismul sau mai pe larg, o nonficțiune în proză al cărei scop ultim este de a relata lumea fenomenală. Alegând o formă care caută relatarea temporală, autoarea a evitat poezia, genul dominant elitist care predomina printre nobilii din timpul ei și ideologia dominantă reflectată în acea poezie, tradiția iubirii curtenești a lui Sydney și Spenser care a oprit cu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de proto-eseu a fost practicată mai demult, fie că reflecta discuțiile religioase, statale sau despre agricultură și are într-adevăr rădăcini clasice. Scriitorii au încercat să analizeze sau să supună materialul unui test critic, fie că acesta era metafizic sau fenomenal. Desigur, aceste eseuri asupra înțelegerii umane sunt fundamental discursive, sau marcate și limitate de gândirea analitică, tinzând mai mult spre modul descriptiv sau persuasiv (din moment ce aceste două forme discursive nu se exclud neaparat una pe alta). Fiind discursive, virtutea lor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
moderne. Mai mult, reflectă ceea ce va continua să fie o ruptură lentă dar crescândă între modelele discursive și narative. Ca rezultat, preocuparea pentru modul în care lumea ar trebui să fie descrisă va fi reflectată în relatări prescrise ideologic ale fenomenalului și contracarările atacurilor la adresa acelor prescrieri și conflictul deschis de la sfârșitul secolului al XIX-lea dintre ce stil de știri era mai potrivit pentru acele sarcini: modelul informativ sau cel de tip "story". Un alt exemplu în care este atacată
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dintotdeauna. Pamfletele asemenea celor scrise de Thomas Dekker erau tipice. Amintit astăzi ca dramaturg, acesta a fost și un jurnalist care documenta scena socială londoneză de la începutul anului 1600. Pe de-o parte, el a acceptat prezentul inconcluziv al realității fenomenale, pe de altă parte a îmbrățișat și imaginea distanțată a trecutului absolut. Acea imagine distanțată încadrează formal sau conduce prezentul inconcluziv. De exemplu, în Anul minunat 1603, el povestește reapariția ciumei bubonice în Anglia prin schițe ale vieții obișnuite (sau
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
absolut prin care era măsurată metaforic. Din acest motiv ar fi ușor să spunem că Dekker și alții ca el nu sunt jurnaliști literari, iar dintr-o perspectivă modernă acest lucru este de înțeles dacă prezentul inconcluziv al unei experiențe fenomenale este forța care conduce jurnalismul literar narativ. Dar dacă privim astfel, judecăm după un standard contemporan și ignorăm sensibilitatea literară a perioadei în care realitățile cotidiene și simbolice coexistă, cotidianul fiind de obicei încadrat de simbolic. Lumea simbolică era realitatea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a fost dus la preot și de la preot la judecător, care a poruncit să fie dus înapoi și aruncat în flăcări" (380). Relatările sunt fără îndoială înfiorătoare. Dar acesta era și scopul, de a stârni repulsie fizică și emoțională. Lumea fenomenală, datorită severității, primea o autoritate egală cu lumea spirituală. Mai mult, relatările lui Foxe despre laici au făcut lucrurile comune să fie respectabile în limbajul vorbit de oamenii obișnuiți. "Lucrarea masivă a lui Foxe a fost atât de populară deoarece
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
maritime a continuat să influențeze orice tip de literatură imaginativă și reflectivă" (190). Emanciparea menționată de Bush este una de eliberare de imaginea distanțată a trecutului absolut prin acceptarea prezentului inconcluziv. O astfel de literatură în care relatările despre lumea fenomenală sunt anunțate - jurnalism - este reflectată în jurnalul lui William Bradford, în care scrie despre întemeierea Plantației Plymouth iar aici se poate vedea o altă evoluție a stilului simplu, cât și o provocare continuă la adresa imaginii distanțate a trecutului absolut. Scopul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în toate lucrurile", care poate avea cel puțin două interpretări. Conform celei dintâi, stilul simplu poate fi interpretat ca un predecesor al stilului jurnalistic obiectiv, din moment ce, "mereu atent", implică o perspectivă concentrată, clară și lipsită de ambiguitate asupra detaliilor lumii fenomenale. Dar conform celei de a doua interpretări, singularitatea perspectivei implică și percepția individuală asupra lumii, deschizând drumul către subiectivitatea recunoscută care, după următoarea clauză modificatoare a lui Bradford, nu o mai poate evita "cel puțin pe cât îmi permite judecata." "Transcriind
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
vorbind, cea folosită de mulți jurnaliști practicanți ai formei literare narative ca punct de plecare, adeseori cu o modestie similară cu revelația lui Bradford că "eul" modifică felul în care lumea este percepută. Astfel conflictul a continuat să ofere experienței fenomenale propria legitimitate în afara simbolismului elaborat bazat pe retorică, legendă și teologie. Acest conflict va fi oglindit în numeroasele istorii, biografii, anale, jurnale intime și memorii ale secolului al XVII-lea, o grupare de forme nonficționale a căror amploare poate fi
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
din fiecare județ" (2). Întâmplător, Fuller a fost unul din primii care a atacat (în cartea sa) veridicitatea relatării lui John Smith despre întemeierea coloniei Virginia (75-76), o altă dovadă că oamenii se așteptau din ce în ce mai mult ca relatările despre lumea fenomenală să fie factuale. După standardele noastre contemporane, cărțile de caracter din secolul al XVII-lea sunt o anomalie literară. Asta pentru că ele constau în descrierile unor personalități umane idealizate. Însă nu erau idealizări romantice, epice sau eroice, ci ale tipurilor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Asta pentru că ele constau în descrierile unor personalități umane idealizate. Însă nu erau idealizări romantice, epice sau eroice, ci ale tipurilor de zi cu zi cum ar fi fermierul, lăptăreasa, învățatul ș.a.m.d. Astfel, oglindeau un portret social și fenomenal. Aici vedem o versiune prematură a științei sociale. Idealizarea caracterului era și punctul forte și punctul slab al cărților de caracter. Pe de-o parte, eseurile descriptive scurte încercau să oglindească un "gen" iar prin utilizarea personajelor din viața cotidiană
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ca jurnalist literar narativ este acceptarea sa a "prezentului neconcluziv". După cum observă Troyer, "The London Spy este practic echivalentul unei călătorii prin oraș... [făcută] prin intermediul a numeroase întreruperi, excursii tangențiale și diferite preocupări" (33). Întreruperile, excursiile, banalitățile oglindesc o lume fenomenală nemodelată de "imaginea distanțată a trecutului absolut." Troyer, scriind în 1946, anticipează ceea ce vor deveni în final regulile de bază pentru jurnalistul literar narativ: "Ward era mai puțin un reporter de știri și mai mult un comentator. Își selecta materialul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
didactice și religioase ale lui Rowlandson sau Bradford, scriitorii încă își mai legau viețile de generalizări care determinau cum trebuiau să vadă lumea. Dar bineînțeles fenomenele oferă întotdeauna excepția. Deși Pinkney generalizează despre tipurile umane, el se confruntă cu ambiguitatea fenomenală și recunoaște acest lucru într-o afirmație care anticipează realismul literar, naturalismul literar și jurnalismul literar narativ. În aceeași schiță în care caracterizează franțuzoaicele la o sărbătoare, el mai descrie un băiat de la țară care a învățat singur să deseneze
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
prietenie, neașteptate pentru că în prima clipă au fost percepuți ca fiind niște spectre, simboluri ale adâncului profund, în mod clar o temă comună literaturii naturaliste a acelui timp pe care Crane o reprezenta în chip proeminent. Această ambiguitate a lumii fenomenale este explorată mai departe atunci când Crane expune un dialog între ghid și mineri. Strategia este semnificativă, întrucât Crane evită intruziunea jurnalismului convențional luând interviuri tehnice care ar fi redus pasajul la o digresiune dintr-un interviu care a fost luat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care nu o interesează, sau, în fapt, față de care se simte străină, și atunci ea se întoarce la propria subiectivitate și la ceea ce aceasta selectează și prelucrează, chiar dacă numai în exces și neprelucrat critic, în încercarea de a întelege lumea fenomenală despre care scrie. Didion încearca să acopere falia care desparte lumea obiectivă de sine, și o face în felul ei prin ceea ce îi este cel mai aproape: propria subiectivitate. În al doilea rând, subiectivitatea proprie a condus-o la o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]