1,275 matches
-
altceva decât "un traseu în care reprezentarea omului se lasă asimilată și modelată de către imperativele impulsionale ale subiectului și în care reprezentările subiective se explică prin acomodările anterioare ale subiectului la mediul obiectiv 116. Aici, Durand se detașează de concepția fenomenologică a imaginii și imaginarului, valorizând capacitatea subiectului de a gândi prin simboluri, de a surprinde o multitudine de dimensiuni ale semnificantului. În acest sens, imaginea "zămislește excesiv, în toate direcțiile, ignorând contradicțiile, un luxuriant roi de imagini. Asupra gândirii care
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
și funcționalitatea sa, imaginarul permite să fie raportat la un număr mare de probleme care nu sunt doar estetice, ci și epistemologice și axiologice, fiind legat de norme și valori. Pentru Jean-Jacques Wunenburger, imaginea are o anumită diversitate istorică și fenomenologică, aflându-se la "originea unui mare număr de probleme cognitive, estetice sau etice"123, în sensul că întrebarea ce este imaginea trimite la un tip de reprezentare vizuală sau verbală care este mixtă, având o anumită autonomie, nefiind pe deplin
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
este totodată prezentă, orice imagine are o funcție de reprezentare a ceva la care ea trimite -, și indice de absență, fiindcă imaginea nu este niciodată lucrul sau realitatea sau ideea"125. În acest sens, Jean-Jacques Wunenburger face trimitere către o abordare fenomenologică a imaginii, susținând, într-un anumit fel, că imaginea este întotdeauna a ceva sau a cuiva în mintea unui individ. Abordarea filosofică a imaginii a lui Jean-Jacques Wunenburger susține că imaginea trebuie înțeleasă doar la plural, întrucât tipologia imaginilor oferă
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
443. Punctul de vedere istorico-fenomenologic este tratat de Ștefan Afloroaei prin intermediul imaginarului mitic și al dimensiunii arhetipale, dezvoltând în acest sens problema celuilalt ca element esențial de la creația lumii. Se dezvăluie astfel o alteritate care există atât istoric, cât și fenomenologic. La acest nivel, alteritatea completează creația și implicit identitatea, făcând posibilă existența eului prin contrast. Investigând imaginarul mitic românesc, Afloroaei susține că există trei înfățișări ale celuilalt, acesta putând fi întâlnit ca "Nefrate al lui Dumnezeu (al puterii originare), ca
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
cineva care o produce sau o recunoaște"509. Din acest punct de vedere, reprezentarea presupune abandonarea separației subiect-obiect, obiectul fiind definit de relația subiect-obiect întrucât o reprezentare este întotdeauna o reprezentare a cuiva despre ceva, idee subliniată și de teoriile fenomenologice prin Edmund Husserl 510, unde obiectul cunoașterii nu este obiect în sine, ci este obiect pentru conștiință, el fiind perceput, gândit, memorat, imaginat. Fenomenologia discută problema reprezentării și a imaginii prin intermediul conștiinței, susținând că așa cum conștiința este întotdeauna conștiință a
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
perceput, gândit, memorat, imaginat. Fenomenologia discută problema reprezentării și a imaginii prin intermediul conștiinței, susținând că așa cum conștiința este întotdeauna conștiință a ceva și obiectul este întotdeauna obiect pentru conștiință, iar în afara acestei corelații nu există nici conștiință, nici obiect. Teoriile fenomenologice pleacă de la premisa că experiențele personale determină comportamentul social și astfel pun accent pe experiența directă a individului. Din acest punct de vedere, Husserl delimitează în cadrul reprezentării un aspect real, care conține un act de reprezentare și un conținut reprezentat
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
fenomenologie poate să ne dea o veritabilă comprehensiune despre psihic, atât în sfera conștiinței individuale cât și în cea a conștiinței colective". (Ibidem, p. 47). 93 Alexandru Boboc subliniează rolul pe care Husserl îl acordă conștiinței intenționale, în detrimentul conștiinței-copie: "Critica fenomenologică a conștiinței copie și proiecția conștiinței intenționale permit să se înțeleagă că atât fenomenologia cât și pictura aveau în comun o orientare către obiectiv, către realitatea totală, se aflau în căutarea nemijlocibilului direct și a neinterminabilului, a apropierii: realitatea nu
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
se ordonează și, prin analiză, sinteză, generalizare, se întrevăd aspectele fundamentale cu legăturile dintre ele. Dincolo de cunoașterea obișnuită prin simpla observare, se urmărește realizarea unor experimente, intenționat concepute prin care să se obțină răspunsuri neechivoc la problemele neelucidate. Cu materialul fenomenologic obținut direct din investigarea practică se ajunge la un moment dat să se poată formula un set de explicații coerente, care să justifice materialul faptic cunoscut. Pentru a putea opera mai ușor cu mulțimea elementelor problemei, se elaborează un model
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
absență. Această absență anihilează orice adevăr de viață, în afară de acela al stricăciunii și al morții. Ea definește conținutul nihilismului european. “Proclamarea morții lui Dumnezeu este mărturia cuiva care constată golul, absența. În această constatare nu se istovește nicidecum în observații fenomenologice, ea poate să fie și o situație conștientă, adică o atitudine istorică a omului european față de problema lui Dumnezeu. Atitudine în virtutea căreia el refuză să accepte drept realitate produsul unei elaborări intelectuale, să accepte supraraționalul drept produs al raționalului, suprasensibilul
Nietzsche – critic al creştinismului. Semnificaţia sintagmei „Dumnezeu a murit”. Supraomul (Der Ubermensch). In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Liliana Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2277]
-
de argumentare ale actorilor (noi observații) și la practicile lor Fiecare dintre aceste momente trimite la tehnici variate (interviuri, teste asociative, chestionare, planșe cu desene inductoare, experimente, grile monografice). Felul în care sînt tratate datele poate permite depășirea unei perspective fenomenologice asupra conținuturilor, pentru a desprinde elementele organizatoare ale reprezentărilor. Același lucru este valabil pentru fiecare dintre tehnicile abuziv calificate drept ,,calitative'', precum interviurile asupra cărora poate fi aplicată analiza cantitativă automată sau frecvențială a discursului. La fel, un experiment va
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
combinate cu forme interogative de construcție a datelor, permit trasarea unor "hărți de idei/conceptuale" și deci punerea în evidență a principiilor organizatoare ale acestor ansambluri simbolice și sociale. * Abordarea aspectelor figurative poate fi întreprinsă după modalități structuraliste sau mai fenomenologice și plurivalente, cu riscul de a pierde din rigoarea metodologică. * Studiul conținuturilor unei RS este de neînlocuit, dar trebuie să știm să alegem tehnicile cele mai apropiate de formele asociative sau structurate. Partea a treia Dinamică și praxis Capitolul 5
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
a fost, până în prezent, aplicarea acestora prin intermdiul structuralismului lingvistic, însă cred că este posibilă cercetarea, apelând la aparatul conceptual al teoriilor morfogenetice, și a fenomenelor din domeniile sociologiei, antropologiei, etologiei, etnografiei etc.; teoriile morfogenetice pretind că sunt de natură fenomenologică. În esență, inițiatorii paradigmei morfologice consideră că nu avem de-a face numai cu un aparat conceptual, ci obiectul de cercetare însuși este reprezentat de fenomene complexe. Dat fiind că voi folosi metodele morfologice, demersul de față este implicit de
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
însăși viziunea antică aristotelică. Prin acest curent paradigmatic, filosofia și știința nu se mai află în clasicul conflict din perioada modernismului clasic, ci converg într-un mod fructuos, așa cum privea însuși Aristotel metoda cercetării în genere. Această metodă de cercetare fenomenologică este nu doar o încercare ceva mai deschisă spre noutate decât cea a științei moderne, newtonian-cauzaliste, ci și una mai apropiată de plasarea omului în lumea izomodernă prin recuperarea dimensiunilor calitativ-spirituale ale existenței. Spre exemplu, putem prelua distincția aristotelică între
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
folosit aici altfel decât în sensul uzual etimologic de eveniment tragic neprevăzut. Catastrofa, în sensul thomian, apare atunci când "o variație continuă a unor cauze produce o variație discontinuă a efectelor" (Boutot, 1993/1997, p. 23). Catastrofa este asociată oricărei discontinuități fenomenologice. De exemplu, conturul unui nor este o zonă de catastrofă a atmosferei, dacă norul nu se dezintegrează sub aparența de ceață. "Catastrofele" sunt așadar destructurări în succesiunea firească a formelor. Este vorba de "singularități" care generează, morfogenetic, noi structuri, adică
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
ale complexității, teoria lui Thom nu apelează la principii din știința fizicii, ci numai la aparatul furnizat de știința matematicii (pornind de la sub-domeniul topologiei). Thom distinge între o formă și un fond ("spațiu-suport" sau "spațiu-substrat") a cărui din urmă aparență fenomenologică depinde de punctul de referință luat în considerare. Prin această distincție, firește, este preluată o mai veche diferențiere Gestalt-istă între fond (continuitate) și formă (discontinuitate) (cf. id., p. 26). Pentru apariția unei forme, este nevoie de o discontinuitate în proprietățile
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
tocmai apariția în epoca izomodernă a unor noi spații cu semnificație inclusiv spirituală în plan geopolitic. În acest context, pornesc de la premisa că fenomenele geopolitice de interferență pot îmbrăca două forme: fenomene de confluență/convergență, respectiv de divergență. Ambele tipuri fenomenologice presupun aspecte legate de factorii geopolitici enumerați mai sus. Astfel, pentru înțelegerea aprofundată a mediului geopolitic, voi aplica la realitățile lumii contemporane conceptele de spațiu de confluență/convergență (cum ar fi spațiile închise non-conflictuale: Statele Unite, Canada, Elveția etc.) și, respectiv
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
surprindem o imagine cât mai convingătoare a acestui concept, prin parcurgerea teoriilor unora dintre cei mai reprezentativi exponenți ai acestui domeniu. Vom urmări enunțarea principalelor semnificații pe care sacrul le prezintă, supunându-l unei analize pe mai multe niveluri (lexicologic, fenomenologic, istoric, teologic, filosofic, artistic etc). Vom insista însă asupra laturii vizuale, domeniul artistic deschizând, în cazul de față, o perspectivă inedită de definire a sacrului, prin nenumăratele sale forme de reprezentare. Noțiunea de sacru și-a găsit numeroase expresii 9
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
așa cum enunța filosoful francez Jean-Jacques Wunenburger, "în experiența psihică a omului, (..) în emoțiile, afectele și reprezentările sale"14, care au oferit cadrul primar al resimțirii acestei importante potențe supranaturale. În ansamblu, cercetarea sacrului se înscrie în trei mari orientări sociologică, fenomenologică și istoriografică 15 -, fiecare având parte de propriile idei, fundamente, principii și susținători 16. Astfel, în cadrul teoriilor sociologice și etnologice au apărut primele aspecte teoretice cu privire la definirea sacrului, precum și noii termeni ai vocabularului specific acestui domeniu. Cunoscutul istoric al religiilor
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
André, Préhistoire de l'Art Occidental, Éditions Citadelles & Mazenod, Paris, 1965-1995. Lossky, Vladimir, Vederea lui Dumnezeu, Editura Deisis, Sibiu, 1995. Manolescu, Anca, Stilul religiei în modernitatea tîrzie, Editura Polirom, Iași, 2011. Marion, Jean-Luc, Crucea vizibilului: tablou, televiziune, icoană, o privire fenomenologică, Editura Deisis, Sibiu, 2000. Marion, Jean-Luc, Idolul și distanța, Editura Humanitas, București, 2007. Marion, Jean-Luc, Vizibilul și revelatul: teologie, metafizică și fenomenologie, Editura Deisis, Sibiu, 2007. Mauss, Marcel; Hubert, Henri, Teoria generală a magiei, Editura Polirom, Iași, 1996. Meslin, Michel
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Polirom, Iași, 2000, pp. 5-6. 16 Între susținătorii orientării sociologice s-au remarcat Émile Durkheim, Marcel Mauss, Henri Hubert, René Girard și Roger Caillois, în timp ce Nathan Söderblom, Rudolf Otto și Gerardus van der Leeuw s-au numărat printre teoreticienii orientării fenomenologice. În cea de a treia orientare, cea istoriografică, numele cel mai de seamă este cel al lui Mircea Eliade, care a propus o abordare a sacrului atât din punct de vedere istoric și fenomenologic, cât și hermeneutic. 17 Julien Ries
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
s-au numărat printre teoreticienii orientării fenomenologice. În cea de a treia orientare, cea istoriografică, numele cel mai de seamă este cel al lui Mircea Eliade, care a propus o abordare a sacrului atât din punct de vedere istoric și fenomenologic, cât și hermeneutic. 17 Julien Ries, op. cit., p. 5. 18 Ibidem, pp. 16-17. 19 Ibidem, pp. 14-15. 20 Ibidem, p. 47. 21 Ibidem, p. 45. 22 Gilles Ferreol, Prefață la Émile Durkheim, Formele elementare ale vieții religioase, Editura Polirom, Iași
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
privirea rugăciunii celui ce venerează și privirea binecuvântării Celui venerat fără alt obiect vizibil decât vidul apofatic al pupilelor". (Ioan I. Ică jr., Toate cele văzute se cer după cruce, în Jean-Luc Marion, Crucea vizibilului: tablou, televiziune, icoană, o privire fenomenologică, Editura Deisis, Sibiu, 2000, p. 9). 236 Alain Besançon, Imaginea interzisă. Istoria intelectuală a iconoclasmului de la Platon la Kandinsky, Editura Humanitas, București, 1996, p. 13. 237 Jean-Luc Marion, op. cit., pp. 27-28. 238 Jean-Luc Marion, Crucea vizibilului: tablou, televiziune, icoană, o
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Deisis, Sibiu, 2000, p. 9). 236 Alain Besançon, Imaginea interzisă. Istoria intelectuală a iconoclasmului de la Platon la Kandinsky, Editura Humanitas, București, 1996, p. 13. 237 Jean-Luc Marion, op. cit., pp. 27-28. 238 Jean-Luc Marion, Crucea vizibilului: tablou, televiziune, icoană, o privire fenomenologică, Editura Deisis, Sibiu, 2000, p. 20. Autorul descrie această situație ca pe o stare de paradox, datorată intervenției invizibilului în vizibil, arătând faptul că "în vizibilitate intră ceea ce n-ar fi trebuit să se întâlnească aici focul în apă, divinul
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
reprezentare specifice domeniului artistic vizual. Pentru formarea unei imagini mai largi asupra acestei noțiuni, vezi, de asemenea, cartea Corinei Daba-Buzoianu, Morfologia imaginii, Editura Institutul European, Iași, 2013, care tratează acest subiect dintr-o diversitate de alte puncte de vedere (social, fenomenologic etc). 247 Jean-Jacques Wunenburger, Filozofia imaginilor, Editura Polirom, București, 2004, p. 355. 248 Mielu Zlate, Psihologia..., p.184. 249 Jean-Jacques Wunenburger, op. cit., p. 23. 250 Rudolf Arnheim, Arta și percepția vizuală, Editura Meridiane, 1979, p. 30. 251 Vezi Ernst Cassirer
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
rămâne mai obscur. Aci vine J. Bobert Mayer și susține că întreaga energie cuprinsă în sistemul nostru solar este o sumă constantă, incapabilă de-a fi diminuată sau sporită, pururea aceeași, și că toate manifestațiunile acestei singure puteri sunt termenii fenomenologici, cari adunați la un loc ne dau pururea acea sumă constantă. 32 {EminescuOpXV 33} ["ANTITEZELE... "] 2258 Antitezele sunt viața. ["LEGEA E CONTRADICȚIUNEA... "] 2257 Legea e contradicțiunea principiului din care *** e armonia. ["VITALITATE - VIAȚĂ"] 2263 suma de energie e vitalitate (virtualitate
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]