1,559 matches
-
i se făcu inima cât un purice și începu să tremure de frică la vederea arătăniilor de pe cer. Până la urmă îi reveni curajul și strigă din răsputeri la ele: - Cine sunteți voi, stafiilor, și de ce vă bociți? - Noi suntem Grădinile Fermecate din Țara Nisipurilor Fierbinți! se auzi un glas din cer, care mai spuse: Un căpcăun fioros cu două capete ne-a sorbit izvorul de viață, iar pe noi ne-a transformat în stafii de nisipuri mișcătoare. De atunci nemilosul căpcăun
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
dar, La care-ndelung mă rog, Cerând îndurare, Căci prin magie, În inima mea te-am ademenit. Ai fost grăunte de polen În livada cu migdali înfloriți, Pe care, îndrăgostită l-am adunat Și-n taină deplină, Licoare magică am fermecat. Pulbere de stele, praf de dragoste, Amestecate cu flacără și fulger, Toate născătoare de dragoste, Doar pentru dragoste născătoare... Vei rămâne zăvorât în inima mea, Grăunte de polen pe staminele florii, Rod vei deveni, și vei renaște în mine, Rod
LICOARE MAGICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344753_a_346082]
-
a vorbi despre talentata interpretă a folclorului cules din câmpia Olteniei, începând cu inima Gorjului și a ne rezuma la atât, nu am vorbi complet. Artista Mariana Ionescu Căpitănescu este în primul rând un om foarte frumos, și cu aceasta farmecă cel mai mult. Cu harul interpretării melosului folcloric bucură și face fericit pe cel ce-o ascultă, dar aceasta-i consolidează frumusețea, nu i-o zidește în ființă. Cântăreț poți să nu fii pe viață, dar frumos, da! Chiar și
MARIANA IONESCU CAPITANESCU. ŞI DACĂ N-AR CÂNTA, TOT UN OM FRUMOS AR FI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344798_a_346127]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > HARUL TĂU Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 548 din 01 iulie 2012 Toate Articolele Autorului HARUL TĂU . . . Harul tău nelimitat A coborât asupra mea, Misterioasă, tu m-ai fermecat Devenind Micuța Stea Încerc a dezlega cu greu Enigmele pe care nu le știu, Asta am făcut mereu Poate reușesc, nu e târziu! În iubirea mea de vis Tu ai pătruns reală, „Bine ai venit” mi-ai zis Fără nicio
HARUL TĂU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345787_a_347116]
-
îmi fii Cuvânt și-alean, și căpătâi Să-ți dau din nesecat izvor Lacrima plină de-al meu dor. Mai vreau o oră să colind ... Cu tine cerul înstelat Să-ți văd privirea iar zâmbind Și luna ce ne-a fermecat. Mai vreau o oră să te sorb Din roua dimineților senine Să te mângâi precum un orb Și să te contopesc cu mine. Mai vreau o oră să asculți Cu mine, valul cum tresare Să spunem lumii cum desculți Mergeam
MAI VREAU... de MIHAELA MIHĂILĂ în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345788_a_347117]
-
să înverzească. Și-am rămas fără noroc... Peste țărmuri de uitare valul lacrimii se-ascunde Într-un ger din ochiul iernii...eu te-aștept, tu vii pe unde Ne pândește-nmugurirea, noi fugim de înviere, Îngroziți de noi veșminte, tu mă farmeci cu durere... Și aș da c-o toamnă-n tine și te-aș răstigni-ntr-o vară Să m-ataci c-o armă verde, să te-omor c-o primăvară, Mugurii să țipe-n mine, să mă-mbrac în frunze
UN VIS DE TINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345862_a_347191]
-
când, își rupea caietele sau le ardea; pe unul l-a aruncat, într-o vară, în mare. Elevă în clasa a VI-a de liceu, Magda a interpretat rolul Subretei, din „Avarul” de Moliere: simplă apariție mută, trebuia să-și farmece publicul având la dispozitie doar o mătură și o cârpă de praf. A avut un succes extraordinar. Au asistat sute de elevi, fete și băieți; la sfârșit, toți actorii au format o piramidă, iar Magda, cu mâinile-n șolduri, cu
DOAMNE, N-AM ISPRĂVIT! de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345844_a_347173]
-
din 19 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului CLIPĂ Azi m-am trezit visând la tine, La nopți senine clipe de iubire, Te vreau mai mult, vreau mângâierea -ți caldă, Ce- n raze de lumină trupu-ti scalda! Ochii tăi mi-au fermecat privirea, Când te privesc mă pierd în ei și vreau Să -mi dai să -ți sorb încet iubirea, Să- mi ceri să -ți dau pe o clipă nemurirea... Tu, palmele îți strângi în jurul meu, Și mă cuprinzi de dor, mă
CLIPA DE VIS de DANUTZA POPA în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345929_a_347258]
-
Ediția nr. 840 din 19 aprilie 2013. CLIPĂ Azi m-am trezit visând la tine, La nopți senine clipe de iubire, Te vreau mai mult, vreau mângâierea -ți caldă, Ce- n raze de lumină trupu-ti scalda! Ochii tăi mi-au fermecat privirea, Când te privesc mă pierd în ei și vreau Să -mi dai să -ți sorb încet iubirea, Să- mi ceri să -ți dau pe o clipă nemurirea... Tu, palmele îți strângi în jurul meu, Și mă cuprinzi de dor, mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345962_a_347291]
-
lumină, o viață , un destin! Citește mai mult CLIPAAzi m-am trezit visând la tine,La nopți senine clipe de iubire, Te vreau mai mult, vreau mângâierea -ți caldă,Ce- n raze de lumină trupu-ti scalda! Ochii tăi mi-au fermecat privirea,Când te privesc mă pierd în ei și vreauSa -mi dai să -ți sorb încet iubirea,Să- mi ceri să -ți dau pe o clipă nemurirea...Tu, palmele îți strângi în jurul meu,Și mă cuprinzi de dor, mă strângi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345962_a_347291]
-
act autorul conturează atmosfera pregătirii fruntașilor lugojeni pentru primirea trupei Pascaly în care se afla și tânărul poet Eminescu de care auziseră și îi citiseră poeziile în revista lui Aron Pumnul. Tot în acest act fruntașii români din Lugoj sunt fermecați de recitalul lui Eminescu care cu pletele în vânt declamă poema”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie. “ Actul al doilea se desfășoară în sala teatrului, de la Hotelul “Păunul de aur “, unde în fundal se află benerul cu înscrisul “Thalia
TEATRU CA MIJLOC DE A PROMOVA ADEVĂRUL LITERAR DESPRE EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347751_a_349080]
-
care se angajase. Calm, meticulos și precis în mișcări, trasa liniile cu o plăcere care te cucerea. În același timp, prezența mea și a poetului Horia Zilieru ori a domnului Dan Petrescu era doar fizică, aparent. Noi ascultam și priveam fermecați de maniera profesionistă în care Letiția Orșivschi desfășura această „activitate didactică”. Personal, o admiram și am convingerea că domnul Zilieru era pe aceeași lungime de undă cu mine. Surprinzător, domnia sa nu a intervenit cu nimic. Nu a punctat în niciun
TEHNICA ÎMPESTRIŢĂRII OUĂLOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347772_a_349101]
-
deschiși că era în lavabourile cine știe cărui teatru din cine știe ce oraș occidental... Se văzu pe scenă la Iași, juca Violeta din Traviata, își căută o rochie albă din cufăr, ca cea de atunci, și se îmbrăcă cu ea... Atunci glasul ei fermecase sala, în final Directorul unei trupe italiene îi oferise două sute de lire pe seară într-un lung turneu prin lumea Orientului și Occidentului... Poate că, dacă accepta, ajungea departe! Își ridică părul și și-l strânse coc. Nu, o maturiza
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > MAMA Autor: Teodora Noje Publicat în: Ediția nr. 1207 din 21 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Mâinile-i sunt fermecate, Căci nimeni ca ea nu poate , Cu mângâieri să-ți aline Temeri, griji, doruri, suspine. Prin a ei blândă povață, Lucruri bune te învață; De rele te ocrotește, Când greșești te dojenește. Plângi mereu cu ochii ei Și îți poartă
MAMA de TEODORA NOJE în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347859_a_349188]
-
te învață; De rele te ocrotește, Când greșești te dojenește. Plângi mereu cu ochii ei Și îți poartă pașii grei; Ea ți-e înger păzitor, Tu, lumina ochilor Și din fașă la mormânt, Tot copil, miracol sfânt. Mâinile-i sunt fermecate, Căci nimeni ca ea nu poate, Într-o inimă s-adune, Toată dragostea din lume. Referință Bibliografică: Mama / Teodora Noje : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1207, Anul IV, 21 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Teodora Noje : Toate
MAMA de TEODORA NOJE în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347859_a_349188]
-
unu’. Din 1975, adică din 1900 toamnă, când l-am văzut, pe viu, la Teatrul Dramatic din Galați. Stăteam în rândul întâi și îi sorbeam respirația, luminițele ochilor de un verde intens cu reflexe aurii, ochi care te vrăjeau, te fermecau definitiv și irevocabil, cu mâini cu alonjă subtilă care cercetau aerul, vrând parcă să-l stăpânească. Ce să mai zic de glas? Dumnezeiesc. De o uluitoare vigoare, un ambitus remarcabil, o frazare și o nuanțare a fiecărui cuvânt, fiecărui vers
UN OM FASCINANT ŞI LEC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347816_a_349145]
-
luminându-le cărările; doar ei doi în oceanul acelei nopți primăvăratice pășeau încet pe drumuri tăinuite, în josul bătrânului Danubiu... Trecuserăpodul cel lung cu-a ei/ Picioare de omăt Zâna Mirandoniz și singuraticul poet pe urmele ei, mergeau în josul apei tăcuți, fermecați de minunile primăverii care se vărsaseră peste ei cu toate drăgălășeniile de pe pământ, primăvara care le adusese fericirea, florile, iarba, fluturii, dragostea, veselia, exuberanța... Adia un vânt cald pe colina Tivoli și bătrânii codri-și șopteau cine-știe-ce tainice gânduri sau
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 5-6) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347869_a_349198]
-
rost,o menireîn mersul solitar,în căutare,în spaima meadin ce în ce mai mare.Imaculatelor,Sclipitoarelor... XXII. SENIN, de Mirela Borchin, publicat în Ediția nr. 1060 din 25 noiembrie 2013. Nu calul năzdrăvan de vânt coafat nu covorul persan fermecat nimic cu aripi - pasăre, înger sau stea Cuvântul - el s-a pus în calea mea dându-mi spinarea-i pentru zbor prin lumi și pe deasupra, pe dedesubtul lor nimic în loc nu-l poate ține nici sus, nici jos nici ieri
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
să mă-ngrop în zăpezile d- altadat, să simt cum zăpada moale, fermecată, îmbracă și vise și gânduri dintr-odată. Să mă pierd printre fulgii care zboară înfășurată-n pufoasa și moale povară, să uit toate cuvintele urâte care dor, fermecată de al iernii mirific decor. Nici gândurile să nu mă mai găsească cred c-au început și ele să mă urască, nu mă mai înțeleg și chemate de zări pornesc mereu pe alte și alte cărări. Să ningă aș vrea
SĂ NINGĂ ... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348765_a_350094]
-
De iarnă mă leagă ceva aparte, de nedescris, o senzație care imi poartă pașii, în fiecare an, la munte. În munții țării românești, care ascund sub cupola învolburata, omăt de veșnicie și clipe de uimire. Și aici, rememorez, toate momentele fermecate de pe vremea în care inocența-mi era paznic la suflet și bucuria nemăsurata a acestui anotimp umbrea orice neliniște. Năzbâtii prin zăpadă moale, zâmbete și râsete ce topeau gerul iernilor năpraznice de prin Ardeal, mirosul rece al ninsorii și toată
SCLIPIREA MINUNILOR DE IARNĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348876_a_350205]
-
istoria emigranților români, o istorie încă nescrisă" menită să salveze din sorbul timpului, prin care supuși vidului cosmic, ne pierdem de cele mai multe ori, substanța, sinele, eul. Așadar "Exilul românesc la mijloc de secol XX " dezvăluie sensurile cele mai tulburătoare și farmecă prin memoriile lui nea Mitică, ce au întrucîtva rol de potențare a sentimentelor, în pofida tuturor adversităților întîmpinate de acesta într-o lume care nu cunoaște imobilitatea, în care - după Wolf din "Iarba roșie" - nu există, niciodată și nicăieri, o ordine
GRĂDINILE SUSPENDATE ALE EXILULUI ROMÂNESC de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346776_a_348105]
-
mi-e teamă”, „De-ar ști omul ce-l așteaptă”... Dincolo de examinările artei muzicale de către criticii muzicali, actualii cântăreți de operă, operetă, romanță, printre care tenorul Florin Georgescu au un ideal identificabil în arhitectura sufletească a celor pe care îi farmecă muzica. Melomani de ieri, melomani de azi, pasămite melomani de mâine, în măsura în care nu se ajunge la surditate din cauză că urechile au mai mult de-a face cu prostii spuse, ori sunete răcnite. Poate părea stranie această ipoteză, dar pentru ce e
FLORIN GEORGESCU. VĂZDUHUL MISTUIT ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347036_a_348365]
-
plină să o guste, să mănânce pe săturate, cu noi idei, principii și po¬¬¬si¬bilități să se desfete“. „Singurul lucru ce mi doresc - re¬cunoaște eroul - este cu familia să călătoresc spre o pla¬netă apropiată care ar fi fermecată!“ Acesta este motivul pentru care vor ajunge pe „planeta insulară“, adică în Occident, unde întreaga societate este formată din microuniversuri, „insule“, specializate, în care noii veniți încearcă să și găsească locul. Mir, ca și soția sa, are o profesie nobilă
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
medalia purtată pe dinăuntru. Să nu le aruncăm în noroi, ci să descoperim în ele, adevărata bogăție. Cea care nu ruginește și nu e mâncată de molii. Ovidiu Creangă demonstrează aceste lucruri în chipul cel mai firesc, prin poveștile sale fermecate despre copilărie, despre adolescență, despre armată, despre maturitate și, iată, despre senectute. Privindu-se în ochii copiilor și nepoților săi, el poate spune, o dată cu ei: Nu, nu sunt bătrân, nu mi-am pierdut vigoarea spirituală, chiar dacă puterile m-au cam
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. O CARTE FERMECATĂ A UNUI COPIL DE 90 DE ANI [Corola-blog/BlogPost/346470_a_347799]
-
frumos! Am iubit puțin, dar bine Și-acum, singur, țin în mine ... N-am gândit de multe ori Iubind floarea dintre flori... M-am lăsat dus de inimă În a Raiului grădină! Ochii dulci m-au îmbătat, Buzele m-au fermecat... Chipul nu i l-am uitat! Inima n-am vindecat... Mi-a plăcut vinul de casă Și berea rece pe masă. Am făcut ceva excese... Le-am privit ca pe progrese! Sportul m-a călit de mic... Știu să cad
PLEACĂ ANII ŞI VIN ANII DE FLAVIUS SIMIONESCU de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346507_a_347836]