1,420 matches
-
Neamului românesc literar”. La izbucnirea războiului în Balcani, abandonează doctoratul și se întoarce acasă. Participă, ca voluntar, la campania din Bulgaria. Mobilizat pe loc din cauza sănătății precare, îl ajută pe N. Iorga să scoată la Iași „Neamul românesc”. Susține cu fervoare în articolele sale idealul național. În august 1919, este numit profesor agregat la Catedra de filologie clasică a Universității nou înființate în Cluj și se dedică realizării „unității culturale”. Scrie în „Revista istorică”, „Transilvania”, „Dacoromania”, „Cultura poporului”, „Anuarul Institutului de
BOGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
moarte. Placa turnantă a poeziei scrise de B. o reprezintă volumul Tocmai ieșeam din arenă (1967). Premisele lui se puneau încă din 1957, când apăruse Torentul, volum marcat deja de semnele „clarviziunii agonice”. Tocmai ieșeam din arenă se întoarce cu fervoare asupra universului intim, pe care-l consideră „ochi în ochi”, într-o enormă dorință de autorecuperare: „Ce lacomă eram, / îți ceream o volută, un salt, o disonanță, / o cădere în gol, / o-nălțare la ceruri, / o străfulgerare albă și neagră
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
degrabă aceea a unui simbolist, între mijloace pot fi detectate semne ce țin de romantism, dar și de tehnicile moderne. Starea caracteristică acestei lirici derivă din suferință și deznădejde, poetul, prins între Pan și „albastre ispite, cerești capcane”, traducând cu fervoare conștiința vremelniciei. Prinț nostalgic, înconjurat de „albe vedenii”, navigator spre o insulă himerică, ieșind din timp („vom da timpului cătușele înapoi”), el pare sortit să locuiască și să răsfrângă o lume fantomatică, transparentă, îndepărtată. Viața se metamorfozează în amintirea ei
BALAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
BĂRBAT NEGRU OBIȘNUIT CÎNTĂREȘTE DOUĂ SUTE TREISPREZECE GRAME. Lui Fard Îi lipsește Înflăcărarea unui pastor baptist, oratoria sa curajoasă, dar pentru publicul lui de creștini neloiali (și un credincios ortodox) acesta se dovedește a fi un avantaj. S-au săturat de fervoarea divină, de țipete și de Încruntături, de respirația sacadată. S-au săturat de religia sclaviei, prin care Omul Alb Îi convinge pe negri că servitutea e sfântă. ― TOTUȘI EXISTĂ UN LUCRU LA CARE RASA ALBĂ A ÎNTRECUT OAMENII ORIGINALI. PRIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se întoarse spre mine, așteptând să vin. Am trecut de rama ușii și greutatea pașilor mei a făcut parchetul vechi și neîngrijit să scârțâie. Sunetul strident umplu încăperea pustie, făcând-o să-și revină într-o anumită măsură la amintirea fervorii de care era stăpânită cândva. Pașii lui de ce nu erau anunțați de același scârțâit uscat? Merse de-a lungul rafturilor de cărți sprijinite de peretele interior și se opri brusc. Împăratul se aplecă spre cel mai jos rând de volume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
originalitatea exprimării este singura care contează. Piso a observat bine. Totul a ajuns un potop de vorbe mie roase, agreabil rotunjite. Acțiunea și discursul se confundă de parcă ar fi o prăjiturică presărată cu semințe de mac și susan. — Doresc cu fervoare, înalță în acest moment glasul Calpurnius Piso, ca nobilii noștri să nu aibă în casele lor nimic mai demn de admirat decât portretele strămoșilor, pe care visez să le aud lăudându-i în tăcere pe contemporani, dându-le îndrumări și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
revenindu-și din timp în timp din lungi leșinuri epuizante; acolo, în întuneric, sub semnul morții, singur pe o ladă de lemn, în care roiuri de molii cu o foame cosmică devorau cadavrul unui leu pe rotile, depunându-și cu fervoare ouăle în țesuturile destrămate; acolo unde cari minusculi transformau mobilierul și lemnăria casei în rumeguș; acolo unde generații succesive de insecte rezistente, imunizate deja și parcă vitalizate de fumul de pucioasă, sugeau sângele gros și leneș; acolo unde puzderie de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de așa ceva. Uneori, gândirea se contrazice fără să știe, alteori, deși presimte ceva suspect în propria judecată, nu-și face nici timp și nici griji în această privință. Să revedem însă consecințele absurde despre care vorbește Aristotel atunci când apără cu fervoare principiul noncontradicției. Ce ne spune în acest sens? Dacă mintea omului ar ignora acest principiu, s-ar vedea ea însăși blocată, neînstare de o bună funcțiune. Iar oamenii nu ar mai reuși să enunțe ceva cu sens, încât ajung să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cont de așa ceva. Uneori, gândirea se contrazice fără să știe, alteori, deși presimte ceva suspect în propria judecată, nuși face nici timp și nici griji în această privință. Să revedem însă consecințele absurde despre care vorbește Aristotel atunci când apără cu fervoare principiul noncontradicției. Ce ne spune în acest sens? Dacă mintea omului ar ignora acest principiu, sar vedea ea însăși blocată, neînstare de o bună funcțiune. Iar oamenii nu ar mai reuși să enunțe ceva cu sens, încât ajung să tacă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
să se schimbe, opoziția viguroasă care se îmblînzea de îndată ce era chemată la putere, sumele fantastice cheltuite de Don Carlos și familia regală, încă mai exagerate de zvonul străzii, toate acestea făceau ca opinia publică să privească cu tot mai multă fervoare către cealaltă parte a baricadei, către revoluționari. *** Republicanismul și revoluția deveneau mai mult sau mai puțin populare, după cum le ajutau împrejurările interne sau externe. În aparență, Don Carlos depășise criza ultimatumului, și republicanismul - care fusese la modă după revoluția din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
acte de sabotaj. Curând izbucnesc epidemii de tifos exantematic și gripă, care seceră mii de vieți. Se aude de dezastrul corpului expediționar portughez în Flandra, decimat de ofensiva germană din 9 aprilie 1918. Sidonio Paes își păstrează totuși marea lui fervoare; vizitează spitalele de exantematici, în timp ce chiar familiile bolnavilor nu aveau curajul să pătrundă în acele case ale morții; înființează cantine pentru săraci, îmbărbătează pretutindeni populația. Și e întotdeauna îndrăzneț, spontan. Când află că se pregătește răpirea lui cu prilejul unei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și firesc, prin cucerirea Rotondei și atacul asupra centrului Lisabonei. Depărtîndu-se de Capitală, insurgenții și-au ales singuri locul unde trebuiau să capituleze. Căci Lisabona rămâne la dispoziția agitatorilor. Bătrânul tribun Antonio José de Almeida retrăiește ceasurile lui de înaltă fervoare republicană. Formidabilul lui glas răsună pretutindeni: "La arme, cetățeni!". Sunt înarmați studenții, muncitorii, femeile. Lisabona e transfigurată de un nou mesianism: "Republica trebuie salvată!". Și e într-adevăr salvată, nu atât prin abilitatea și eroismul cetățenilor lui Antonio José, cât
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de sobru. Dar, prin simplul fapt că Salazar nu vorbea - adică nu scria - decât despre lucruri asupra cărora meditase timp îndelungat, proza lui e lipsită de spontaneitatea celui care-și desăvârșește gândul scriind sau vorbind, lipsită fiind de asemenea de fervoarea marilor inspirați și de patosul celor care "caută gemînd". Conferința din aula colegiului Via-Sacra a avut un succes atât de răsunător încît, câteva luni în urmă, Salazar o repetă, tot în Vizeu, pentru părinții elevilor. După rezumatele și extrasele care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
deoarece lusitanismul era mai prezent și mai activ în mișcarea lui Sardinha decât în "Centrul Academic" de la Coimbra. În afară de aceasta, Salazar nu putea să nu recunoască amploarea și frumusețea acțiunii începute de Antonio Sardinha. Mai ales că găsea în ea fervoarea catolică și principiile corporatiste, pe care Salazar nu le-a trădat niciodată. Este de asemenea sigur că a citit cu atenție ziarele integraliste și că a cunoscut pe unii dintre șefii mișcării. Prevedea, totuși, o gravă ciocnire a integralismului cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
guvern îl recunoaște printre cei dintâi. Și continua vigilența în interior, paralizând comploturile comuniste, urmărind activitatea masonilor, veghind conjurațiile pregătite de emigrații politici portughezi în străinătate. Portugalia naționalistă și catolică trăiește acești trei ani de crunt război spaniol cu o fervoare și o intensitate fără pereche. Pentru că, instinctiv, simte că primejdia n-a fost trecută decât când generalissimul Franco intră victorios în Madrid. Anul 1939, atât de dramatic pentru Europa, se Deschide plin de speranțe pentru Portugalia. Criza spaniolă trecuse, pericolul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
privind-o cu teamă, se traseră imediat înapoi și, întorcând spatele, se duseră afară pe ușă. înainte de a ajunge, totuși, se opriră lângă o femeie micuță și cu o față palidă, care, rezemată cu spatele de perete, se ruga cu fervoare, cu capul în jos și mâinile împreunate. Aproape fără să o privească măcar, o traseră în sus cu brutalitate și o scoaseră, târând-o cu ei, fără ca ea să îndrăznească să li se opună. Puțin după aceea, ușa se închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Și dacă vă scăpa cumva vreun mort, tu îi dădeai binecuvântarea ta și, cine știe, îi aplicai și ultima ungere! Râseră scurt cu toții, nu insă și Divicone, care, trecând peste aluzia la responsabilitățile pe care le avusese el, continua cu fervoare: — Nu, ascultați: de obicei, gărzile care se aventurau în pădure ori gărzile proprietarilor se alegeau cu câte o ciomăgeală. Sigur că vechilul acela - cel cu câinele, vreau să zic, n-a scăpat așa ușor, însă, prin uciderea lui, Eudoxiu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a brațelor sale enorme: — E o plăcere să te avem printre noi, îi spuse, măsurându-l, cum ar fi făcut cu un fiu pe care nu-l văzuse de multă vreme ori cu o femeie frumoasă. — Predicile tale pline de fervoare ne-au lipsit! Cine ne iartă păcatele, dacă tu nu ești? Scutură capul cu o amabilitate prietenoasă: — Absolvirea poate veni din căință și din lucrările bune, Ambarrus, știi bine. Iar eu am venit tocmai pentru a-ți da ocazia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de sarcină: deși defel incultă, nu lua mai deloc parte la conversație, fie din pricina temperamentului său, în mod natural mai rezervat, fie pentru că, de fapt, soțul ei nu-i dădea niciodată ocazia, din moment ce el vorbea fără încetare și plin de fervoare despre orice subiect. îi stătea alături, în tricliniu, Matidia Carnacina, grasă și plină de bijuterii, care, cu siguranță, nu știa nimic despre politică, filozofie, poezie și literatură. Soție a unui bogat negustor, rămasă văduvă de puțină vreme, moștenise un imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lor, pe care ea nu se preocupase niciodată să-i cunoască. Strigau, plângeau, se rugau, ba chiar în genunchi, cu brațele întinse înainte și cu palmele împreunate, cu privirea extatică, făcându-se ecoul jaculatoriilor, de neînțeles pentru ea, pronunțate cu fervoare de un tânăr diacon palid și slab, ce purta pe umerii căzuți stola sacerdotală. Odată cu țăranii, intraseră și bătrâni. Unii dintre ei, cuprinși de vreo slăbiciune datorată fricii și fugii precipitate, gemeau pe podea, cu mâinile tremurătoare și gurile fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sale, le ordonase să se țină strict de îndrumările lui Metronius, bagauzii luau totul foarte puțin în serios și păreau refractari la orice formă de disciplină. Nici mustrările aspre și șuturile pe care le aplica Ambarrus, nici îndemnurile pline de fervoare ale umilului Divicone nu avură darul să-i conștientizez asupra necesității de a se pregăti cu seriozitate și rigoare în vederea zilelor hotărâtoare ce îi așteptau. Acum, însă, răbdarea lui Metronius ajunsese într-adevăr la capăt. Aruncându-i lui Ambarrus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de luptă ca ei. Sunt în rândurile lor predicatori creștini fervenți, care au o mare influență și care îi cheamă fără încetare să apere cu armele Biserica și pământul lor. Se vor lupta, Magister, sunt sigur de asta. Impresionat de fervoarea sa, Etius îl măsură, reflectând. — O fi cum spui, Metronius, dar ce mă fac cu ei? Nu pot în nici un caz să-i trimit împotriva cavaleriei hune ori a celei ostrogote. Izbit de acea obiecție, dar în nici un caz resemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a doua legislaturi în care am ocupat scaunul de Președinte, Mâna lui Dumnezeu pare să se întindă și să șteargă treizeci de ani din vârsta mea? Asta ar fi perceput ca o binecuvântare cerească în sine și va trezi o fervoare religioasă care va mătura țara, va sări peste ocean și va triumfa în întreaga lume. Dacă plănuim totul bine, voi fi acceptat în mod automat ca președinte permanent al Statelor Unite. Dar trebuie să avem omul care să facă totul posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
revenindu-și din timp în timp din lungi leșinuri epuizante; acolo, în întuneric, sub semnul morții, singur pe o ladă de lemn, în care roiuri de molii cu o foame cosmică devorau cadavrul unui leu pe rotile, depunându-și cu fervoare ouăle în țesuturile destrămate; acolo unde cari minusculi transformau mobilierul și lemnăria casei în rumeguș; acolo unde generații succesive de insecte rezistente, imunizate deja și parcă vitalizate de fumul de pucioasă, sugeau sângele gros și leneș; acolo unde puzderie de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
atunci umplut cu Lady Stanhope, Baudelairi, Nervali, Stevensoni și Gaugaini - acei barbari iubitori de Miazăzi. O, da, templierii. Îi adoraseră pe musulmani. Un fir de păr de pe capul unui sarazin era mai de preț decât tot trupul unui creștin. Asemenea fervoare nebună! Și acum tot rasismul, toate afiliațiile erotice ciudate, turismul și culoarea locală, exotismele sale se fărâmaseră, dar masele demente, moștenind totul Într-o stare decăzută, Își formaseră o idee despre boala corupătoare a stării de a fi alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]