9,472 matches
-
memoriei prin scris în casa moșierească a bibliotecarei din sat. Astfel, în procesul de vindecare printr-o veritabilă "cură de vorbire", o operă în permanentă facere, figura lui Aristotel se amestecă cu cea a tatălui, prezentul cu memoria, realitatea cu ficțiunea. Punctată de narațiuni și imagini asemeni unor memento mori, Grijania devine, am putea spune, o meditație barocă asupra morții: Când azi, ca și ieri, ca și mâine, de altfel, cu adevărat, își surâd, pe toate căile, semnele morții...". Mai mult
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
scrupulozitate extremă. Autorii români ilustrativi selectați din generații diferite, sunt de la târgovișteni până la numele afirmate în anii '80: Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Costache Olăreanu, Mircea Nedelciu, Mircea Cărtărescu, Simona Popescu. Carmen Mușat, Perspective asupra romanului românesc postmodern și alte ficțiuni teoretice, Ed. "Paralela 45", Pitești, 1998.
O critică postmodernă despre postmodernitate by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17331_a_18656]
-
himeră, povestea se topește în acele detalii care nu coincid, sau se contrazic reciproc. Astfel că, în cele din urmă identitatea însăși devine evanescentă. Eroina lui Conrad dispare tocmai pentru că e trasformată de ceilalți în personaj, adică în propria lor ficțiune. Sumbrul farmec al literaturii moderne este că știe să extermine în plină sforțare de a da viață. Un roman construit după aceeași formulă ca și Întîmplarea lui Joseph Conrad, avînd însă în centru un bărbat, este Pușca de vînătoare a
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
pe care o va făptui? La aceste dileme ale scriitorului, livrești cîtă vreme ele există doar în poem, vînătorul vrea să răspundă. Romanul lui Yasushi Inoue devine, astfel, o tulburătoare reflecție pe tema unei metafizici a mimetismului, a interfeței dintre ficțiune/închipuire și realitate, a întîlnirii dintre supoziție, ca act creator, și acele obiecte - corelative obiective - care ne susțin fantasmele. Ceea ce vînătorul, numit cu o recunoscută convenție a arbitrarului Yosuke Misugi, îi pune la dispoziție autorului, despre sine, nu e o
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
bogate țări din lume": un indian, un italian, un egiptean, dar și de cetățeni ai acestei țări multiculturale - romanzi, ticinezi, germani. Titlul filmului evocă o altă aventură colectivă datată 1972 Swiss made, cu deosebirea că acesta era un film de ficțiune. Și în La bonne conduite se exploatează tema relațiilor dintre elvețieni și imigranți, dar aceasta sub forma a cinci întâmplări petrecute la o școală de conducere auto. Monitorii sunt portughezi, vietnamezi sau elvețieni, elevii - brazilieni și afgani. Secretul bunei sau
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
fondurile obținute de la SSR (Societatea Realizatorilor Elvețieni), au beneficiat din plin de finanțare din partea Societății Elvețiene de Televiziune, care le asigură, de asemenea, difuzarea pe cele trei canale (german, romand și italian). Coproducții cu televiziunea sunt și majoritatea filmelor de ficțiune de lung-metraj care au fost prezentate la Soleure, printre care Berezina sau ultimele zile ale Elveției, care - chiar dacă nu a obținut titlul de cel mai bun film elvețian de ficțiune, categorie la care a fost nominalizat, dar a pierdut în favoarea
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
și italian). Coproducții cu televiziunea sunt și majoritatea filmelor de ficțiune de lung-metraj care au fost prezentate la Soleure, printre care Berezina sau ultimele zile ale Elveției, care - chiar dacă nu a obținut titlul de cel mai bun film elvețian de ficțiune, categorie la care a fost nominalizat, dar a pierdut în favoarea insipidului Emporte-moi - rămâne fără îndoială filmul-vedetă al ediției a 35-a a "Zilelor Cinematografice de la Soleure". Regizorul Daniel Schmid (născut în 1941, școlit la Berlin, colaborator al lui Fassbinder la
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
rezolvă totul: face expoziții, este prezent în viața culturală, întreține o comunicare constantă cu publicul. Numai că acest totul este inacceptabil de puțin. A sacrifica o pereche de boi pentru o pungă, poate fi hazliu acolo, în lumea maioresciană a ficțiunii ideale, dar este o adevărată dramă, o formă de asasinat cultural, în lumea aceasta cu oameni vii, ale căror nevoi determinate nu pot primi doar răspunsuri parțiale și nici nu pot fi amăgite la nesfîrșit. Echivalarea pungii din povestea lui
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
năzuința către elementar, cu o aspirație de purificare. Și la ce element lustral și geneziac mai expresiv ar putea apela autorul decît la apă? "acum să spuneți la ce mă gîndesc:// apă se bîlbîie alienarea/ apă cere extazul/ apă strigă ficțiunea/ apă se roagă apa/ zece mîini deschid robinetele/ transfigurate - picură toate speranțele/ - încolțesc toți oamenii" (Ibidem). Poezia nu e decît o răscumpărare a avatarurilor existențiale, a trudei în solitudine pe care o presupune viața autoanalitică: "mîncare curată și zile curate
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
un imperiu/ ca un trib de obsesii/ lîngă un fluviu de îndoieli./ adunăm morții din duminicile războaielor/ cît timp turme sîngerii ne rumegă/ imitațiile nopților.// acum se crapă de ziuă în ochii piramidei" (Ultimul timp). Din incongruențele ontologice ia naștere ficțiunea, care, deși prin definiție "inventată", nu e absolut gratuită, adică arbitrară, fiind aidoma unei expediții cinegetice (sînt vînate sensurile lirice), în cîmpul căreia "glonțul libertății" (al viziunii) e asasin în înțelesul că "ucide" viața de la care pornește și pe care
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
avut un rol important. Urmărind firul celor "două destine",atât de divergente în modurile lor de manifestare, ne miră faptul că aceste experiențe de viață intens emoționale și aventuroase nu și-au găsit nici un fel de debușeu în literatura de ficțiune. Reich-Ranicki a rămas, la nivelul strict al judecății criticului, martor atent și obiectiv al creației altora. Cartea este împărțită în cinci capitole: 1920-1938; 1938-1944; 1944-1958; 1958-1973; 1973-1999. Primele trei sunt dominate de nota social-politică; ultimele două, de vocația și activitatea
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
parodie? Să fi fost toată retorica lui y Gasset un bluff? "Omul obișnuit" pe care y Gasset propune să-l facem "om cult" trecîndu-l printr-o universitate cu un asemenea proiect pedagogic nu poate fi, mi-am zis, decît o ficțiune. Sau un Ficino, reîncarnat și dornic să devină cinstit cetățean al Spaniei. Ceea ce-mi rămîne neclar, din schema propusă de y Gasset, este tocmai felul în care corespunde ea modelului său minimalist. Are această schemă o dimensiune diacronică? A
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
ale filmului (în care, dacă nu am jucat un rol, cel puțin am figurat cu toții ca "lume, soldați, popor" ai societății civile) se datorează în principal trudei a două scriitoare care au optat să lase de o parte proza de ficțiune pentru jurnalistica la zi (sau "la săptămînă"): Gabriela Adameșteanu și Rodica Palade. Numai cine nu știe cum se face un săptămînal de strictă actualitate, sub regimul de urgență al termenelor, poate ignora meritul lor în conceperea, coordonarea și redactarea fiecărui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17344_a_18669]
-
a publicat cîteva fragmente, ca povestiri de sine stătătoare, în "Esquire Magazine" și "Cavalier", ceea ce înseamnă, dacă facem o socoteală simplă, că faimoasele sale personaje, Oedipa Maas și șleahta de nebuni simpatici care o însoțește pretutindeni, intrau în "arhivele" istoriei ficțiunii într-o vreme cînd, de pildă, o bună parte din melancolicii emigranți ruși, ori Lolita lui Vladimir Nabokov deja pătrunseseră în imaginația cititorului american. Fac această comparație nu doar pentru că puțină istorie literară ne ajută întotdeauna să discernem mai bine
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
Pînza se răsfrînge pe fereastra turnului, în afară, către lumea largă, și devine lumea largă. Dar cum să evadezi în propria-ți țesătură? Nu sînt deloc tentată să interpretez această metaforă ca fiind semnul autoreferențialității sau a asumării ironice a ficțiunii în roman, deși știu că jargonul postmodernist mi-o permite. Mai curînd aș asocia-o cu alte două imagini emblematice din carte: obsesia traumatică a lui Maas, soțul Oedipei, și licitația cu care se încheie romanul. Maas e chinuit de
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
culturale ale gătitului, semnat de Noelle Chatelet; Rorty își va fi ocupat ceasuri de răgaz cu fantezia istorică Cryptonomicon de Neal Stephenson, aparent o compoziție pynchoniană despre al doilea război mondial, pe cînd Searle, mai atras de istorie decît de ficțiune, s-a întrebat, alături de cîți alții, Nu cred că risc mult prognozînd că nici una dintre aceste cărți "ale anului" nu va rămîne în vreo arhivă (sigur, nepunîndu-l la socoteală pe Borges), alta decît una personală, a autorilor menționațI, și poate
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
și Studie Moldovană. Ceea ce urmează după Hotarul nestatornic reflectă o progresivă dezvrăjire a lumii - universul încetează de a mai fi unul permeabil, istoria vârstei de fier domină. Romancierul însuși e plasat într-un spațiu ambiguu - ezitarea între autobiograficul camuflat și ficțiune, naivitățile ce se acumulează minează proiectul romanesc. Multe dintre pasaje nu mai pot trezi decât cel mult un zâmbet condescendent - teribilismele amoroase ale lui Dan Deleanu apar, prin trecerea timpului, de-a dreptul inofensive. Patima teoretizărilor e de asemenea redundantă
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
citatul în limbi străine ca tic verbal, reflex al comunicării fără frontiere, consumist sau mass-media. O nevoie aproape comercială de a coborî din bibliotecă spre a lua taurul de coarne chiar în arena realului exploziv moderează ispita literalității pure, a ficțiunii ca produs exclusiv al inteligenței artistice. Cruzimea ca viziune și limbaj de ghettou și sictir, cultivată de Radu Aldulescu ridică promiscuitatea și grotescul la rang de coșmar urban. Viața devine o capcană letală. Petre Barbu denunță un caz de întunecare
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
au în comun. Mă interesează, de asemenea, să deschid lumea minunată a artei și nespecialiștilor. Am făcut programe speciale la televiziune, în mod regulat pe această temă. M.P.M.: Ai scris și literatură epistolară. I.C.: Da, un fel de joc între ficțiune și realitate. O carte despre iubirea de câine la Dante e o problemă de ficțiune. Dar dragostea în general e o ficțiune. Ultima carte, Graziendinst (În serviciul grațiilor), apărută în martie 1999, este un elogiu adus frumuseții, o viziune estetică
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
Am făcut programe speciale la televiziune, în mod regulat pe această temă. M.P.M.: Ai scris și literatură epistolară. I.C.: Da, un fel de joc între ficțiune și realitate. O carte despre iubirea de câine la Dante e o problemă de ficțiune. Dar dragostea în general e o ficțiune. Ultima carte, Graziendinst (În serviciul grațiilor), apărută în martie 1999, este un elogiu adus frumuseții, o viziune estetică a acestei lumi. M.P.M.: Ești un scriitor foarte productiv, la mai puțin de doi ani
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
mod regulat pe această temă. M.P.M.: Ai scris și literatură epistolară. I.C.: Da, un fel de joc între ficțiune și realitate. O carte despre iubirea de câine la Dante e o problemă de ficțiune. Dar dragostea în general e o ficțiune. Ultima carte, Graziendinst (În serviciul grațiilor), apărută în martie 1999, este un elogiu adus frumuseții, o viziune estetică a acestei lumi. M.P.M.: Ești un scriitor foarte productiv, la mai puțin de doi ani scoți o nouă carte. I.C.: Sunt pasionat
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
o lună stau pe loc. Efectul politicii și al necazurilor". La 13 decembrie 1937: "Nici pînă azi n-am început scrisul efectiv. De fapt mă zbucium cu nevoile și procesele izvorîte din nevoi. Mi-e imposibil să mă concentrez pentru ficțiuni, cînd creditorii bat la ușă." Dar în 1938 răzbise și cartea a apărut. Rebreanu nu s-a ținut la o parte de evenimentele politice. A fost șocat, de pildă, la 24 septembrie 1939, de uciderea și expunerea cadavrelor legionarilor după
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
uzurpare: "sîngele inima plămînii și creierul rînd pe rînd toate se/ transforma în litere în/ propoziții ale acestei dezolări care devine un roman-fluviu/ înlăuntrul nostru./ ea este totul. numai ea este"(ibidem). De facto, ia naștere o nouă lume. Lumea ficțiunii, care, absorbind realul, îl aneantizează, preluînd, ea,funcțiile lui morale și civile, o lume paralelă avînd feeria să proprie, care, imitînd, pare a realiza și realizînd pare a imita. Oglindirea realului în ficțiune se echilibrează prin oglindirea ficțiunii în real
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
facto, ia naștere o nouă lume. Lumea ficțiunii, care, absorbind realul, îl aneantizează, preluînd, ea,funcțiile lui morale și civile, o lume paralelă avînd feeria să proprie, care, imitînd, pare a realiza și realizînd pare a imita. Oglindirea realului în ficțiune se echilibrează prin oglindirea ficțiunii în real: "și nu ne mai vedem în oglindă. și nu mai încăpem în cuvinte./ și nu mai încăpem/ în acest spațiu. care ne scuipa. se întoarce pe partea cealaltă./ își inventează alți locuitori. ei
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
lume. Lumea ficțiunii, care, absorbind realul, îl aneantizează, preluînd, ea,funcțiile lui morale și civile, o lume paralelă avînd feeria să proprie, care, imitînd, pare a realiza și realizînd pare a imita. Oglindirea realului în ficțiune se echilibrează prin oglindirea ficțiunii în real: "și nu ne mai vedem în oglindă. și nu mai încăpem în cuvinte./ și nu mai încăpem/ în acest spațiu. care ne scuipa. se întoarce pe partea cealaltă./ își inventează alți locuitori. ei încep să trăiască în locul nostru
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]