1,559 matches
-
există cea mai intimă legătură. Iar dacă pentru greci ființa este, după cum Heidegger spune în atâtea rânduri, Anwesung, "ajungere-la-prezență", atunci limita presupune tocmai această "ființă-ajunsă-la-propria-ei-prezență" (An-wesen). "Ceea-ce-e- prezent de fiecare dată în propria lui zăbovire (das je-weilig Anwesende), ta eonta, ființează (west) în limită (peras)."1 Este drept că raportul între faptul de a fi și limită îmbracă un caracter paradoxal, în măsura în care acest raport presupune coincidența între un sfârșit și un început. Ceva trebuie mai întîi să se sfârșească, "să fie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lumea dată. 2. Începutul ("nu e nimic și trebuie să devină ceva") nu-l dau ființa și nimicul, ci golul ca deschidere; începutul nu trebuie să aibă conjuncție ("și"). 3. Logica urmărește prea mult generalul, care e spectrul ființei, nu ființa - și de la care pleacă. Dimpotrivă, generalul e un simplu termen în structura metafizică. 4. Hegel are ființă - esență - concept; dincoace, ființa are de la bun început conceptul în ea și totul e înfășurat, nu desfășurat. 5. Hegel împletește metafizicul cu logicul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un moment ontologic elaborat și tardiv. Lumea nu începe cu devenirea, ajunge la devenire. 7. Nu tot ce e real e rațional, după cum nu tot ce e real are idee. Există precarități, eșecuri, aproximații. 8. În versiunea Tratatului de ontologie, ființa ca devenire întru ființă poate dispărea, ca și viața, ca și rațiunea, ca orice element. "Dumnezeu a murit" are sens. Dar Dumnezeu n-a murit încă. Marți, 3 octombrie 1979 După masa de prânz, ne-am oprit la barul de lângă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Critica rațiunii practice; pe sentiment, Critica facultății de judecare. Hegel sfârșește cu platitudinea "Dumnezeu - natură - om". M-am întrebat cu ce platitudine sfârșesc eu. Și sfârșesc cu o platitudine teribilă. La capătul Ontologiei vorbesc despre "trup - suflet - spirit". Trupul este ființa în versiunea reală; sufletul este ființa în versiunea "dihăniilor", a elementelor; spiritul este versiunea ființei ca ființă. Mi s-a făcut rușine de platitudinea mea și am încercat să o justific. Am făcut-o cu vorba, interpretată speculativ, "omul este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
facultății de judecare. Hegel sfârșește cu platitudinea "Dumnezeu - natură - om". M-am întrebat cu ce platitudine sfârșesc eu. Și sfârșesc cu o platitudine teribilă. La capătul Ontologiei vorbesc despre "trup - suflet - spirit". Trupul este ființa în versiunea reală; sufletul este ființa în versiunea "dihăniilor", a elementelor; spiritul este versiunea ființei ca ființă. Mi s-a făcut rușine de platitudinea mea și am încercat să o justific. Am făcut-o cu vorba, interpretată speculativ, "omul este după chipul și asemănarea Domnului", lucru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
voiam să vă spun decât atît: că există un interval uman care nu cade nici în precaritatea sub-umanului, nici în excelența geniului. Și că acest interval este mult prea mare și important pentru a-l expedia în statistic și ne-ființă. Și mai e ceva: în sfera pură a lui Geist, în care vă mișcați dumneavoastră, nu este loc nici pentru a gândi suferința și, paradoxal, nici pentru a gândi moartea, care rămâne totuși constant un scandal la adresa principiului de continuitate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
iz ușor desuet, ba chiar, cu trecerea timpului, de-a dreptul deplasat și a devenit, în scurtă vreme, literă moartă. Și atunci apare, tulburătoare, întrebarea: cum se face că cei mai mulți oameni trăiesc fără "partea de sus" a limbii, acolo unde ființa fiecăruia dintre noi ajunge să rostească cântând, acolo unde spiritul nostru intră în unduire și poate să alunece, să plutească, să se strecoare, să pătrundă, să ajungă, să înainteze, să revină și să se retragă, să bată adică țărmul lucrurilor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ține de istoria străveche, și că oamenii locului au continuat să ocupe și să trăiască pe teritoriul bine cunoscut lor și după organizarea statală a dacilor, apoi în timpul stăpânirii romane și după încetarea acestei stăpâniri. Remarcăm faptul că aici a ființat comunitatea familială ce va căpăta și va purta numele de satul Umbrărești, aici fiind vatra sătească din care vor „roi” satele din jur, rămase tot timpul în hotarul ce se va numi și va fi obștea Umbrăreștilor. Pe hotarul Umbrărești-Barcea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
muncă, inclusiv a inginerului, neavizați de importanța și valoarea istorică a acestor vestigii. Au fost recuperate și adunate, mai târziu, bucăți mai mari și mai mici, din studiul cărora ne-am putut da seama că aparțin unei așezări ce a ființat în secolele III-IV, încadrându-se în cultura Sântana de Mureș. Cele mai multe vase au fost de producție locală, predominând acelea de culoare cenușie și cu nuanțe spre negru, existând însă și fragmente de culoare gălbuie. Multe sunt ornate cu benzi de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
său istoric. Existența numelui de origine turanică a Torceștilor, în imediata vecinătate a celui de sorginte latină a Umbrăreștilor, poate prezenta un interes deosebit pentru studiul mai în profunzime al onomasticii și toponimiei românești din zonă. Pe parcursul evului mediu au ființat în Moldova cel puțin trei sate cu numele Torcești, păstrându-se însă în epoca modernă numai acesta de pe apa Bârladului, din fostul ținut al Tecuciului, celelalte fiind dispărute de mult timp. Faptul este interesant pentru că pe vatra vechiului Umbrărești întâlnim
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
reguli religioase o îndelungată vreme; mai apoi au fost întemeiate școli, pe la casele boierești în unele sate, școli private pe la orașe și târguri mai înstărite, cazul Nicoreștilor fiind elocvent din acest punct de vedere. Și în alte sate, inclusiv umbrăreștene, ființau pe la casele unor dascăli sau mici proprietari, grupuri școlărești, cum era la Podu-Turcului, școală înființată înainte de 1863, „de unul dascălul Iordache continuată apoi de dascălul Ioan”, pentru care părinții plăteau în contul învățării „cititului pe ceaslov și psaltire”, câte 1
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
erai mai Înainte. Datorită simțurilor pe care le avem, din neștiință față de ce Înseamnă adevărata noastră ființă, ajungem să credem, În mod greșit, că aparența are o existență reală șto on to phainomenon estiț 3. 19. Și atunci care este ființa șto onț care există cu adevărat? Cea care este eternă, fără Început și, În viitor, fără sfârșit. Nu suferă nici o schimbare În nici un moment al scurgerii timpului. Adevărat, timpul este un element În mișcare, comparabil cu materia care curge; se
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
fost” șgegonenț, sunt prin ele Însele mărturii ale unei nonexistențe deoarece a pretinde că (F) există acel ceva șdespre care discutămț, care nu a participat Încă la existență șmedepote gegonos en to einaiț sau care a Încetat de a mai ființa, este o prostie, o absurditate. Cât despre locuțiunile de care ne folosim, de preferință atunci când gândirea noastră se oprește la noțiunea de timp, și anume: acest lucru se află aici șenestekeț și șprin urmareț este prezent și „acum”, de Îndată ce rațiunea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
trata pe subordonați ca ființe umane. Ce este, așadar comunicarea? Comunicarea este un proces sociocultural de transmitere, interpretare, stocare și folosire a mesajelor În relațiile de putere specifice (democrate sau nu) și prin care o instituție (organizație) socială se construiește, ființează și se modifică.<footnote Deetz Stanley A., Democracy in an Age of Corporate Colonization, New York, State University of New York State, 1992. footnote> 2. Cultură, trebuințe, necesități, comportamente Acum, după ce am prezentat elementele constitutive principale ale culturii, să dăm o definiție
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
și răspunsul justificativ sau explicativ, o propunere și răspunsul decizional etc. Relațiile publice și spațiul public. Publicul, În relațiile publice, nu se referă la oameni (indivizi sau grupuri) aflați doar ca persoane fizice sau juridice În sine. Publicul se constituie, ființează, intră În relațiile publice Într-un context social concret. Cu alte cuvinte, acționând În spațiul public (sfera publică), publicul trebuie să respecte o serie de reguli, norme, obligații, constrângeri, urmează o „practică socialmente constituită”, cu valori și norme În comun
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
Agriculturii Izvorul Berheciului. Începând cu anul 1956, s-au înființat noi secții S.M.A. (Stațiuni de Mecanizare a Agriculturii), după cum urmează: S.M.A. Satu Nou - sub conducerea maistrului Petru Lehăduș și, în anul 1964, S.M.A. Dealul Perjului, șef- maistrul Grigoreanu Dumitru, ambele ființând din anul 1982 sub tutela AGROMEC Izvorul Berheciului mecanizator de excepție fiind Grigore Hanu. După anul 1989, mutațiile legislative produse au redat dreptul oamenilor de a lucra singuri pământul și de a dispune de roadele muncii lor, fapt care a
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
aș fi făcut și eu în tinerețe, cu numărul 1, număr nou, zic e redacția iar nu cu cel din 1932 sau, mai insistent în revindecă ri, din 1883 când, profitând de fisura de la Paloda, s‐a născut și a ființat o scurtă perioadă de timp ziarul „Tutova...” De aici și cumințenia „Părerilor tutovene” renă scute, care la 16 aprilie 1992, argumentând înființarea județului Tutova, aduce ca argument cultural existența teatrului și a muzeului, dar despre presă, ca parte a actului
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Fraternitatea”, București, 23 martie 1884; „Românulu”, București, 17 martie 1884; „România liberă”, București, 18 martie 1884. Unele izvoare spun totuși că între 15 martie 1884 și 25 decembrie 1892, ziarul Tutova scos de tipografu l și editorul G. Cațafany a ființat și între 1910 - 1911 și la el au colaborat și prof. Ștefan Neagoe (1838 - 1897) și Theodor Riga - sub pseudonimul Herodot. De la 4 august 1905, ziarul apare cu subtitlul: „Organ al Societății Studenților Tutoveni”; apoi de la 29 septembrie 1905: „ Organ
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
politică”, „parlamentare”, „informațiuni”, „glume”, „Ultima telegramă”, apeluri către frații meseriași dar și cu publicitate, toate semnate de același D.I. Zamfirescu, Ucserifmaz, ori simplu D.I.ZID iar la partea li terară - versuri și proză, singurul A.F. Lucian - Vechea Tutovă a ființat puțină vreme. S‐a realizat la Tipografia „Modernă” - Bârlad. * Anterior, în perioada 1899 ‐ 1902 D.I. Zamfirescu a fost un activ colaborator la Vocea Tutovei unde a publicat și poeziile: „Bercu la spânzurătoare”, „Și‐ un câine cu noi”, „O lacrimă pe
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
în 1925. * Documente răzășești Documente răzășești, revistă regională de acte vechi, mărturii tradiționale și relicve istorice, apare o dată pe lună la Bârlad, director Virgil Caraivan, redacția și administrația în Bârlad, str. Cuza Vodă nr. 57, Tipografia N. Pe iu, Bârlad. Ființează de la nr. 1 în mai 1932‐1934. Despre revistă și conținutul său, iată ce spune însăși redacția la rubrica „Diverse” din nr. 6 al publ icației: ...”Harnicul scriitor, dl. scriitor Virgil Cara ivan, scoate la Bârlad o revistă lunară intitulată
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
spre a 339 contribui la dezvoltarea culturii și a tehnicii meseriașilor” („Vechea Tutovă” nr. 1/20 noiembrie 1909). George Lazăr George Lazăr, revistă pentru educațiune și instrucțiune, iese o dată pe lună, anul I nr. 1 - la 15 aprilie 1887 și ființează timp de trei ani, în comitetul de redacție făcând parte: S.M Haliță prim‐ redactor, apoi director, G. Constantinescu Râmniceanu, Gh. Ghibănescu, Gavril Onișor, V. G . Diaconescu, I. Apostolescu (24x16 cm. Anual 8 lei, numărul 80 bani. Tipografia Asociațiunei Unirea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Caragiale” (Ziarul Zorile din 5 410 februarie 1908 nr.9). * Răzeșul, revistă culturală lunară, dar și cu serioase preocupări istorice și folclorice, o publicație a Moldovei de mijloc, scoasă de povestitorul Virgil Caraivan, având colaborator apropiat pe At. Mândru. A ființat în perioada 1926 - 1927. La rubrica „Însemnări” „Răzeșul” îl prezintă „p e distinsul și învățatul profesor de drept internațional de la Universitatea din Iași dl. N. Dașcovici, doctor în drept și ș tiințe economice de la Universitatea din Paris care „cu începere
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
noile universuri, noile figuri, noile limbaje, contraponderi ale registrului grav, serios, definibile prin comicul de orice natură. Cu alte cuvinte, se naște un nou gen: prin parodierea vechilor forme epice, care nu mai existau ca atare, încetând de a mai ființa, în hipertext, conform statutului anterior din hipotext. Eroicul se transformă în anti-eroic, protagoniștii sunt ridiculizați, stilurile și limbajele cad în deriziune, iar situațiile cu care se confruntă noile "modele" ale condiției umane degenerează în grotesc sau absurd. Romanul apare ca
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Geertz, 1975), pe complexitate și profunzime. În ceea ce privește căile de mijloc, Rotariu și Iluț (1999:24) arată că există numeroase complementarități și interferențe între cele două abordări, datorate faptului că la nivel "ontic, factorii obiectiv-structurali și cei subiectivi-ideologici (simbolici) se întrepătrund, ființează împreună și se condiționează reciproc"3. Spre exemplu, unul din modelele combinării găsirii unei căi de mijloc celor două poziții are la bază filosofia realismului critic a lui Bhaskar (1997; 1998). Practic el subliniază luând poziție mai ales vizavi de
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cognitiv" din gândirea metaforica ce stă la baza reprezentărilor mentale ale lui Iliescu și Băsescu implică, în fiecare dintre cazuri, o intercodalitate a celor trei niveluri ale metaformelor, care țin de spațiile mentale-sursă construite pe metonimii: Spațiul mental-țintă ION ILIESCU Ființă umană, gen [+masculin] Spațiul mental-sursă = nivelul meta-metaformelor Persoană bipeda, cu spatele încovoiat, ochelari, baston, rochie, mesaj lingvistic "Ai?!" → bunicuța Ființă umană, [+bătrân], gen [+feminin] Cap de lup, boț alungit, gheare → lup Animal carnivor Gluga roșie, pantofi roșii → ScufițaRoșie Ființă umană
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]