6,757 matches
-
din afară. Chiar dacă lui Heidegger nu i s-ar fi oferit posibilitatea plecării și, astfel, prilejul scrierii textului în litera pe care o știm, spiritul din care i se hrănea viața ar fi fost cel din Schöpferische Landschaft. În atașamentul filozofului față de munții Germaniei și față de limba ei nu trebuie văzut semnul unui patriotism tîmp născut în mintea unui fanatic retardat, ci condiția firească a supraviețuirii sale ca gînditor. Heidegger nu se putea păstra în formă decît acolo, printre brazii și
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
gînduri nu se potrivesc deloc cu imperativele prezentului. A doua calitate a corepondenței este că în ea îl regăsești pe același Heidegger pe care îl afli în operă. Temele sunt aceleași, la fel ca tonul cu care își scrie epistolele. Filozoful deplînge degradarea vieții universitare, al cărei spirit îl consideră inapt să ofere o educație tinerelor generații ("Viața spirituală nu e una pe care s-o predai de la catedră, ci ea nu poate fi decît trăită, într-o formă în care
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
prețuitor al poetului din Tübingen ("Hölderlin a ajuns întrucîtva o Ťmodăť și încape, văd, pe mîini rele; tocmai de aceea nu vreau să public nimic pe tema asta."- p. 145) Cu trei ani mai tînără decît Heidegger, Elisabeth Blochmann, căreia filozoful îi mărturisește o constantă prietenie, este interlocutorul feminin ideal. Cultă, rafinată și cunoscînd îndeaproape familia gînditorului, Elisabeth devine încarnarea epistolară a unui duhovnic spiritual. Amatorii de picanterii erotice vor fi dezamăgiți: nici urmă de efuziune intimă între cei doi. De
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
ca pe un mijloc de cultivare a unui sentiment pe care deja l-au gustat; cei care, fiind incompatibili prin natură cu experiența fericirii, îi vor suplini absența printr-o excrescență pe verticală a cunoștințelor legate de ea. Cum numărul filozofilor al căror nume este pomenit în această carte este destul de mare, nu îndrăznesc să mă întreb cîți dintre ei au făcut teoria unui simțămînt pe care să-l fi gustat cu adevărat. În privința autorilor cărții Cea mai frumoasă istorie a
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
este destul de mare, nu îndrăznesc să mă întreb cîți dintre ei au făcut teoria unui simțămînt pe care să-l fi gustat cu adevărat. În privința autorilor cărții Cea mai frumoasă istorie a fericirii, cei trei francezi au un renume ferm: filozoful André Comte-Sponville, Jean Delumeau, profesor la College de France și specialist în istoria mentalităților, și Arlette Farge, director de cercetare la CNRS, istoric, specialistă în secolul al XVIII-lea. Cum fiecare tratează tema fericirii din interiorul domeniului în care excelează
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
declare ateu, condiția fericirii este lipsa speranței. Intensitatea fericirii se măsoară după cît de puternic trăirea acestui sentiment nu mai lasă loc speranței, ceea ce înseamnă că numai cine a încetat să spere poate fi fericit. Viziunea pe care se sprijină filozoful francez este alcătuită din trei trăsături: speranța înseamnă 1) dorință fără bucurie, 2) dorință fără putere și 3) dorință fără cunoaștere. Dezvoltîndu-le, ele ar suna astfel: nu poți spera decît ceea ce nu ai, căci nimeni nu ar spera la lucruri
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
beneficiind de cel mai constant portret în ochii semenilor, mai toate umorile pe care le declanșează înclinînd de partea simpatiei. Cu alte cuvinte, Șora este omul care, culegînd cea mai mică doză de ură, atrage cea mai mare afecțiune. E filozoful împotriva căruia criticile, chiar dacă există, nu ating paroxismul patimii. E contemporanul nostru cel mai puțin dușmănit. De pildă, într-o vreme cînd, bănuindu-l de ocultarea unui episod din perioada interbelică, îl priveam cu o amărăciune suspicioasă, simțeam prea bine
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
s-au numit: Adam Michnik, cu o necruțătoare diatribă îndreptată împotriva situației politice din Polonia de astăzi, Bogdan Ghiu ("L'alterécriture ou l'en-gage littéraire du monde"), scriitorul lituanian Marius Iva�kevicius ("Waiting for a Euro-reader"), Liliana Ursu ("Exportul cultural"), filozoful letonian Tirons Uldis ("Drunk and Philosopher: Manifestations of freedom"). Dar comunicarea care a încins atmosfera iscînd numeroase replici a fost cea a lui Mircea Iorgulescu. Potrivit scriitorului român stabilit la Paris, Occidentul nu așteaptă nimic de la literatura est-europeană. În plus
Festivalul "Zile și Nopți de Literatură" Cu Evtușenko pe faleza Neptunului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9558_a_10883]
-
întărite de fiecare dată când politicienii calcă în picioare onoarea și regulile democrației. În Statele Unite, Vladimir Tismăneanu va primi, în noiembrie, un nou premiu excepțional: "Distinguished International Service Award", acordat de Maryland University. În România anului 2007, marele politolog și filozof al politicului e tratat într-o manieră pe care-o credeam îngropată alături de autorii coșmarului legionar și odată cu agenții securismului și comunismului. Ei bine, asasinii umblă liberi printre noi, iar statul numit România își continuă netulburat procesul falimentar de contemplare
Asasinii printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9577_a_10902]
-
o țară în care "il faisait bon vivre" și pe care o evocă cu pregnanță tonul și ideile lui Vasile Băncilă. Cele patru volume apărute la Brăila cuprind atât articole publicate, cât și texte de mai mică întindere din arhiva filozofului. Este proiectată o ediție monumentală, de 30 de volume, aceste prime patru volume cuprinzând perioada 1919 - 1936. Numeroase au fost publicațiile la care a colaborat Vasile Băncilă, dar cea mai însemnată rămâne "Gândirea", în care semnătura sa s-a alăturat
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
ediție monumentală, de 30 de volume, aceste prime patru volume cuprinzând perioada 1919 - 1936. Numeroase au fost publicațiile la care a colaborat Vasile Băncilă, dar cea mai însemnată rămâne "Gândirea", în care semnătura sa s-a alăturat celor mai importanți filozofi ai timpului. Și nu a rămas mai prejos de ei, deși Vasile Băncilă nu este omologat ca făcând parte din primul eșalon al profesiei. De departe însă, nu a fost un veleitar, iar din scrierile sale transpare o modestie și
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
și deopotrivă lucid articol ("Nietzsche, englezii și (in)corectitudinea politică") pe marginea cărții lui Friedrich Nietzsche, Jenseits von Gut und Böse. Vorspiel einer Philosophie der Zukunft ( Dincolo de bine și rău. Preludiu la o filozofie a viitorului), comentînd diatriba pe care filozoful neamț o îndreaptă împotriva englezilor din vremea lui. Nu atît conținutul cuvintelor lui Nietzsche merită atenția noastră, cît reacția pe care ele ar provoca-o în climatul ideologic în care trăim: "Astăzi, dacă un autor ar avea îndrăzneala să publice
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9598_a_10923]
-
oricum, înainte de utilizarea pînă la banalizare a formei celei mai violente și larg răspîndite a răului bazat pe ura dezlănțuită a terorismului islamic internațional - care a înlocuit-o în zilele noastre pe cea doctrinară de clasă și de rasă - un filozof precum Oswald Spengler (din care s-au inspirat poate și Hitler și Stalin) socotea, ca adevărat profesionist al barbariei ce era, că, "faptul că sîntem în sfîrșit în stare să urîm (...) ar putea da chezășie pentru viitorul nostru". Artiști talentați
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]
-
Locul unde nu s-a întîmplat nimic sau în cel al dostoievskianului cartofor decavat, Ion Teodorescu, din Glissando (1982) al lui Mircea Daneliuc din vremurile sale bune, film realizat după nuvela lui Cezar Petrescu Omul din vis sau în rolul filozofului amar Victor Petrini din Cel mai iubit dintre pămînteni (1993) al lui Șerban Marinescu după romanul omonim al lui Marin Preda sau al profesorului Fărîmă din Eu sunt Adam (1996) tot al lui Dan Pița după nuvela lui Mircea Eliade
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
Sorin Lavric După monumentala monografie a Dorei Mezdrea și după efortul de recuperare editorială al lui Marin Diaconu - doi oameni care l-au reînviat literalmente pe Nae Ionescu după 1989 - nu se poate spune că posteritatea filozofului ar suferi de goluri de informație sau de sfieli exegetice. Dimpotrivă, judecată după pletora de reacții pe care gazetăria și cursurile sale litografiate le-au stîrnit în anii trecuți, soarta postumă a acestui conferențiar atipic e plină de vîltori polemice
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
să te mai frămînți, împăcîndu-te cu tine și cu neputința ta. Liniștirea aceasta echivalează cu o mîntuire, chiar dacă una mai mică. Ca mod de a ne izbăvi pe calea înțelegerii, filozofia nu poate emite pretenții de exactitate și obiectivitate. Nici un filozof nu trebuie crezut decît în acele intuiții unde simțim că îi semănăm. În rest, istoria filozofiei este o adunătură incoerentă de sisteme care nu comunică între ele. E derizoriu să credem că ar exista o "istorie a filozofiei" privită ca
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
de o constatare statistică. De fapt, specia în cauză e atît de numeroasă încît nu greșesc spunînd că, cu excepția matematicienilor, nici o altă categorie umană nu se simte bine în apropierea infinitului. Nici fizicienii, nici poeții și cu atît mai puțin filozofii, și asta în ciuda frecvenței cu care folosesc termenul. Stinghereala pe care ne-o provoacă acest cuvînt (căci infinitul este întîi de toate un cuvînt) vine din faptul că intuiția nu ne poate ajuta deloc în înțelegerea lui. E cazul tipic
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
să participe la noua viață politică a României, nu era de natură să-i ajute prea mult pe cei aflați în confuzie. Pentru a clarifica lucrurile, în timp ce unii oameni de cultură aleg să facă propriu-zis politică (Mircea Dinescu, Ana Blandiana, filozofii Mihai Șora și Andrei Pleșu se alătură imediat după 1989 Frontului Salvării Naționale), alții aleg după 1990 calea jurnalismului, adică mai degrabă opoziția. De altfel, cei din prima categorie făcuseră politică și înainte, fiind dintre cei care se opuseseră fățiș
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
revine după 1989. Să luăm cazul particular al lui Constantin Noica. Katherine Verdery observă (în op.cit.) că a fi împotriva regimului lui Ceaușescu echivala în România comunistă cu a fi european. Iar Noica formase la Păltiniș totuși pro-europeni. Totodată însă, filozoful furniza și argumente prolifice pentru protocroniști. Naționalismul și pro-europenismul lui Noica necesitau o interpretare foarte fină, pentru a-și putea explica conviețuirea. Noica este de altfel prima sursă a unei uriașe confuzii postdecembriste în legătură cu câțiva dintre oamenii de cultură români
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
toleranța și deschiderea generoasă în fața fluxului ideatic al vremii sale, pe care-l receptează și-l analizează cu mirare ingenuă, aprobativ sau nu, dar niciodată cu ură sau inflamări vindicative. N-a fost, cum singur o recunoaște, nici scriitor, nici filozof. Există astfel în jurnalul său o notație din 1970, care nu e decât o amplă autocaracterizare prin negație: "Stofă de călugăr sau anahoret n-am (mișună unele pofte în mine și devin ușor prada lor); cap de filozof n-am
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
scriitor, nici filozof. Există astfel în jurnalul său o notație din 1970, care nu e decât o amplă autocaracterizare prin negație: "Stofă de călugăr sau anahoret n-am (mișună unele pofte în mine și devin ușor prada lor); cap de filozof n-am (adorm lesne la speculații prea subtile și teorii interminabile); poet nu sunt (că-s lipsit de subțirime, deși nu-s nesimțitor la o anume poezie aleasă); ca să fiu romancier sunt lipsit de imaginație ..." etc. etc. A fost, în
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
citanie, trecîndu-ți pe dinainte savuroase scenete cu părinți și bunici ai nesimțiților noștri, din care poți să vezi că respectiva mutație genetică e veche, în anii de-acum ea doar s-a adaptat timpurilor și a devenit, întrucîtva, dominantă: "Un filozof, care pe lângă filozof mai era - se vede treaba - și un hâtru bun de glume, a spus cândva: ŤDacă pe lume n'ar fi politeță, oamenii n-ar veni în contact între dânșii, decât pentru a se lua de părť". O
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
dinainte savuroase scenete cu părinți și bunici ai nesimțiților noștri, din care poți să vezi că respectiva mutație genetică e veche, în anii de-acum ea doar s-a adaptat timpurilor și a devenit, întrucîtva, dominantă: "Un filozof, care pe lângă filozof mai era - se vede treaba - și un hâtru bun de glume, a spus cândva: ŤDacă pe lume n'ar fi politeță, oamenii n-ar veni în contact între dânșii, decât pentru a se lua de părť". O precizare necesară face
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
ceva mai modern, comentă Janvier. Bătrâna suferă de reumatism. Întunericul îi cuprinse pe amândoi și ultima rază de lumină se prelinse pe tavanul celulei. Prizonierii se pregătiră imediat de culcare. Își bătură pernele, apoi le îmbrățișară ca pe niște copii. Filozofii spun că trecutul, prezentul și viitorul există simultan și, cu siguranță, în acest întuneric apăsător, trecutul reveni la viață într-o multitudine de ipostaze: un camion ce trecea pe bulevardul Montparnasse, o fată care primea o sărutare, un consiliu municipal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
este un liceu mare - Liceul lui Bașotă - și am mai stat și eu de vorbă cu un profesor, cu altul... și vrând nevrând s-o mai lipit câte ceva de scăfârlia asta a mea. Ia te uită, dom’le, de unde sare filozoful! Eu bănuiam că dumneata știi multe și de aceea am și spus așa - a adus-o din condei hangiul. Parcă eu de unde știu? De la feciorul meu Șulim, care a terminat liceul de vreo zece ani. Aaa! Șulim. Deștept băiat. Nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]