2,959 matches
-
de stat și fapte comune, îi este dedicată mamei autorului, Tanți Locusteanu, fiica celebrului colonel. În treacăt fie spus, în Patul lui Procust, scris de admiratorul, se știe, memoriilor lui Locusteanu, toate străzile vin și pleacă din . Una deja dedată finețurilor occidentale, cu restaurante și magazine de prima mână. N-a fost întotdeauna așa, spune Crutzescu, luând povestea de când Brâncoveanu își tăiase drum spre Mogoșoaia peste moșiile rudelor lui, urmașii marii postelnicese Ilinca Cantacuzino, aprinzând dușmănii de moarte. Fusese un drum
Calea Victoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3423_a_4748]
-
Cristina Alexandrescu Postul de radio german Deutsche Welle (DW) consideră că mitingul de sâmbătă al Partidului Mișcării Populare a dezamăgit, întrucât a lipsit total spiritul citadin sau finețea urbană promisă de intelectualii care sprijină PMP. "Traian Băsescu condamna recent la reuniunea Partidului Popular European de la Dublin ascensiunea populismului. Dar propriul său partid a dat la sfârșitul săptămânii trecute un recital de populism veritabil", scrie DW, în ediția online
DW critică mitingul Mișcării Populare: Un recital de populism veritabil by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/31566_a_32891]
-
Pe lângă ambianța naționalistă "de tip PUNR sau Vatra Românească din anii '90, cu steagurile tricolore care copleșeau steagurile partidului și cu imnuri virile, în orchestrație brutală" de la protest, DW consideră că a surprins și "absența totală a spiritului citadin, a fineții urbane pe care le promiteau insistent Teodor Baconschi, Theodor Paleologu sau Adrian Papahagi", precum și lipsa empatiei între manifestanți și trecătorii bucureșteni, dar și preluarea unui mesaj al președintelui Băsescu legat de recunoașterea provinciei Kosovo de către Theodor Paleologu, care s-a
DW critică mitingul Mișcării Populare: Un recital de populism veritabil by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/31566_a_32891]
-
Ponta a stat în centrul contestațiilor, "stilistica mitingului a trimis mai curând la agitațiile naționaliștilor post-ceaușiști din Ardeal. E deconcertant să vezi că, în disperare de cauză, PMP a abandonat toate exigențele. Se pare că nu mai e timp de finețuri, de campanii elaborate, căci mai sunt două luni și jumătate până la alegeri și partidul se află la 5-6%, în zona de incertitudine pe care o presupune marja de eroare", comentează semnatarul articolului, care lansează întrebarea de ce s-a mai înființat
DW critică mitingul Mișcării Populare: Un recital de populism veritabil by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/31566_a_32891]
-
sosită între timp, Contemporanul cu cronica la Hortensia Papadat-Bengescu9. Am fost mișcat de frumoasele aprecieri pe care le formulați în legătură cu cartea respectivă. Este o analiză foarte serioasă, aceasta a fost părerea celor de aici despre temeinicul dumneavoastră articol. Se vede finețea ochiului critic; trebuie subliniată eleganța stilului. Pentru că în tot ce facem avem nevoie mereu de certitudine, consider că articolul din Contemporanul reprezintă un punct de sprijin; înainte de a trece la proiecte noi, trebuie să te reculegi. Vă mulțumesc călduros, adresându-
Epistolograful Const. Ciopraga by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3922_a_5247]
-
punctul unde istoria personală trece în istoria colectivă. Momentul de climax al unor asemenea imersiuni în trecut este dat de trecerea de la culoarea personalizată a autobiografismului la filmul impersonal al istoriei pur și simplu, care are răceala metalică, dar și finețea unei gravuri. Iar timpul de elecțiune al Mioarei Cremene nu putea fi, dintr-o asemenea perspectivă, decât secolul lui Cartesius, cu disprețul lui suveran pentru limbajul afectelor, angoasa timpului fiind depășită acum prin depersonalizarea estetizantă și puțin prăfuită a „culorii
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
și povestea îl fură. Vrea să „parvină” valoric și el. Uită de obligația nuanțelor. Arde, neconcludent, etapele. Dă mai mult decât i s-ar cere. E și cazul acestui Carlos Murillo Ponti, pe care Marin Mălaicu-Hondrari îl construiește cu remarcabilă finețe: debordând de talent, însă supus pericolelor vârstei. Inventariam mai sus câteva din scenele pe cât de antrenante, pe-atât de neverosimile. Constantin, Cristina și Carlos (personajul) trăiesc în plin exces de intensitate vitală. Culmea e atinsă atunci când Cristina, urmărindu-ș i minuțios
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
că nu a văzut aceste filme, dar că nu a auzit măcar de numele lor sau de numele regizorului în calitate de student la o Facultate de Teatru și film din București, cu atât mai mult cu cât personajul relevă o reală finețe analitică, fapt care-l pune în încurcătură pe partenerul de dialog. Care este explicația acestei ignoranțe care nu se justifică? Singurul care are conștiința istorică a artei cinematografice este regizorul, pentru care această artă se situează într-o mișcare permanentă
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
mult cu expozeul public. Nu întâmplător, două personaje pasagere (bunica lui Artemis și medicul care o îngrijește, un specialist aureolat de propria glorie) sunt printre cele mai plauzibile din carte. Lor, Dumitru Popescu le simte excelent limbajul, le înțelege cu finețe reflexele și ticurile. Din interior, dozând empatic detaliile psihologice. Pe Artemis, în schimb, pare să-l vadă numai dinafară. Pe Sorana la fel. Convertirea ei, mărturisită în finalul romanului, chiar dacă autentică, e formulată prea prețios pentru rigorile unui dialog: „Am
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]
-
timp, un pomelnic purificator, cu înțelesurile și subînțelesurile puternic individualizate, cu o fascinație a povestirii ce scufundă cititorul în oglinzile fantasmatice ale unui trecut cu contur dramatic, trăit și retrăit cu fervoare. „Etnofic- țiune istorică” (Marius Chivu), „egoproză de mare finețe” (Irina Petraș), „meditație asupra istoriei” (Ioan Groșan), „o carte precum un memento” (Dan Cristea), narațiunea șoptită a lui Varujan Vosganian e una dintre cele mai impunătoare și mai durabile construcții epice postdecembriste, cu un destin internațional impresionant.
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
necesar tipăririi lor, păcat numai că fragmentul nu se poate publica izolat. Pentru asta, după cum vezi, n-am făcut decât o mică operație de limpezire a expunerii. Încolo, felul cum ai condus- o, imaginile care-i trec Magdei prin minte, finețea observațiilor și impresiilor, cu toată feminitatea lor exquise 3, îți aparțin în întregime. Ca și impresia de tumult interior, de viață sufletească intensă, care o caracterizează pe Magda. Într-un loc însă, făcând un comentariu personal te adresezi direct cititorului
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3841_a_5166]
-
Daniel Cristea-Enache Sora mea de dincolo vine cu un efect de trompe-l’oeil ce l-a derutat chiar și pe un critic de finețea lui Ovid S. Crohmălniceanu, care, utilizînd un plural generic, explica volumul Ilenei Mălăncioiu astfel: sîntem „chemați să veghem o agonie într-o ambianță spitalicească”. Aceasta ar fi presupus un direct al „relatării” lirice, cu focalizare dezordonată, haotică, în funcție de momentele spitalicești
Sora noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3139_a_4464]
-
ei, comandamentul damelor Parisului) o franțuzoaică fină, învățând despre bătălii și glorii care nu erau ale strămoșilor ei, el va fi un parizian adevărat. Fructul unei iubiri deopotrivă bolnăvicioase și izbăvitoare. Delicat și trist, atent la detalii și împrăștiind, cu finețe, multă nefericire, Cathérine-Paris rezumă fără cusur o epocă. A balurilor și conveniențelor, a strălucirii fără trăire, ca frumusețea fără trup a unei impecabile pagini de latină. Prin viața unei prințese care, neaparținând profund nici unei istorii ajunge să le aparțină, superficial
Viețile Parisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3143_a_4468]
-
către Stello, dispărutul, cel care-i devine confident și înger păzitor. Mici cochetării de bătrânețe, neputințe sancționate sever, scăderi ale vioiciunii de altădată, se întrepătrund cu ritmul halucinant în care se schimbă istoria. Morala, de-un creștinism asumat cu multă finețe intelectuală, este că se obișnuiește omul cu orice. Însă asta nu schimbă nimic din așteptarea tot mai neîncrezătoare a unui semn de pace, din perplexitatea în fața noilor elite, și a comportamentului celor, până mai ieri, părtași la o altă lume
Fleacuri și nenorociri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2923_a_4248]
-
Portretul reginei e o reconstituire, sub imperiul fascinației pe care o exercită personalitatea lui Missy asupra autorului, a imaginii acesteia, mizând în aceeași măsură pe ample fragmente din însemnările sale, ce cuprind exerciții de autocaracterizare, dar și pe observația de finețe, pe un fel de detectivistică psihologică care pornește de la ceea ce, fără a apărea scris ca atare, se mărturisește de fapt, involuntar, printre rânduri. De altfel, Dan C. Mihăilescu excelează la acest capitol, cele mai savuroase porțiuni ale cărții fiind cele
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
locul, "Conu Mihai" neavând "antene" pentru lumea zugrăvită pe pânză. Lucru paradoxal, dacă ne gândim că el a fost cel mai mare "peisagist cu slova" din literatura română și, poate, unul din cei mai sensibili din literatura universală, înregistrând cu finețea și acuitatea unui pictor impresionist cele mai subtile vibrații ale culorii și luminii. Și totuși, la "curtea" de la Copou s-au perindat mulți artiști. Prieteni ca Adam Bălțatu și Aurel Băieșu. Mai apoi în preajma lui Sadoveanu s-au aflat Lucian
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
romancieri, poeți, critici, ziariști de bună și de proastă calitate. Cornel Nistorescu e, neîndoios, un gazetar „de subțire” (într-o anume vechime, pictorii erau numiți la noi „zugravi de subțire”). Scriitura d-sale e alertă, dar foarte supravegheată, provocatoare cu finețe aidoma unei partide de scrimă. Răspicat în opțiuni, perspicace în argumentarea lor, învederează un cavalerism al formulărilor, o catifelare care le sporește efectul printr-un alibi (fie și ironic) al protocolului. Iată maniera în care se adresează unui personaj ambiguu
Un gazetar „de subțire“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2879_a_4204]
-
său monolog interior (un soi de autobiografie excesiv de analitică) relevă încă din copilărie o tentație teatrală: pentru a obține atenția părinților și dragostea fratelui mai mic, Cezar își inventează spaime și debilități pe care le interpretează cu un cinism înspăimântător. Finețea acestor farse e atât de mare încât nimănui nu-i trece prin cap adevăratul lor caracter. Ba chiar Flaviu, mezinul, ajunge să-și dedice cea mai mare parte din timp îngrijirii rănilor morale ale acestui impostor infantil. În mod conștient
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
pus să descrie urdorile unei subterane, face uz de idiomul elegant al seminarelor, lasă exact impresia pe care o lasă Pavlovici descriindu-și calvarul. De aceea, violența cărții nu are virulență, cum nici bestiile nu sunt inumane. Aceste trei trăsături - finețea limbii culte, unghiul de vedere al perspectivei păsării și firea sarcastică - fac din Pavlovici un observator al cărui intelect nu îngăduie paroxisme sufletești. Autorul nu suferă patetismele, efuziunile, tensiunile sau încordările pînă la limita colapsului. În schimb preferă poanta, surpriza
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
mandatarii acestor trei tipuri de solitudine ? Argumentele prefațatorului, nuanțate de ani de căutare, mi se par inatacabile. Pe baza lor, proiectul inițial poate fi reconstruit în detalii. Dacă nu le rezum este pentru a nu le compromite, din grabă publicistică, finețea. Continuând însă această linie de lectură (a politicilor personale), volumul îmi apare de-a dreptul spectaculos. Unul în Germania, la Köln (în perioada lectoratului) și apoi în Cluj, celălalt la Roma, Zaciu și Papahagi conferă dialogului lor epistolar o înălțime
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
sugerându-i cititorului o cale de acces în „pivnițele” poeziei mazilesciene, pe care o și fixează, succint, dar exact, în cadrul istoric al epocii dintre 1968, anul debutului, și 1984, anul prea grăbitei plecări a poetului dintre noi. Mi-a plăcut finețea cu care criticul a jonglat cu conotațiile unor vocabule ca putere și curaj. Este vorba în studiul său, evident, despre puterea artistului de a fi el însuși și de curajul estetic. Însă, într-o epocă totalitară și depersonalizantă, cum a
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
auzea nimic și era curios. Cât ai clipi, omul strânse între unghiile murdare căpușa umflată și o aruncă jos, privind atent la burta băiatului” (p. 8). Bineînțeles că temerea se infirmă imediat (alcoolul trebuindu-i străinului pentru a dezinfecta mușcătura). Finețea constă însă în felul în care Cristina gestionează momentul. Își lasă deoparte mefiența, pentru că, simte, nu e timp pentru asemenea rătăciri. Aceasta e, de altfel, și „rețeta” romanului, în care parcă niciodată nu e timp pentru introspecții fastidioase. Neavând ambiții
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
vreo răspundere, în cele din urmă (ceea ce înseamnă, literal: în ultima clipă), poeta primește viza, cu numai câteva ore înainte de îmbarcare. Evident că e prea târziu. (Asta și scontaseră cei de la București). Replica britanică nu întârzie: organizatorii „regizează” momentul cu finețe. În locul Anei Blandiana, pe scenă e adus un scaun gol. Pe fundal, o înregistrare cu vocea autoarei suplinește ostentativ absența. Dacă n-ar fi de un cinism tulburător (căci singura victimă evidentă e chiar Blandiana), înfruntarea aceasta vanitoasă ar avea
A convinge și a manipula by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2982_a_4307]
-
scrisorile, scria frumos, ordonat dar tremurat, Îl dobora ciroza contractată În minele de plumb de la Baia Sprie din timpul detenției politice. La urmă a venit Titu Popescu, doctor În estetică, jurnalist si scriitor de-adevărat. A fost de o mare finețe și niciodată nu m-a luat de urechi pentru toate greșelile mele, le corecta și zicea: bine, Dumitre, scrie, scrie. În decembrie 1989 toți s-au urcat cu steagul lui Pamfil șeicaru desfășurat și Înclinat În fața revoluționarilor din România. Pentru
CURENTUL DE LA PAMFIL ŞEICARU LA ŞTEFAN STRĂJERI. In: Editura Destine Literare by Corneliu Florea () [Corola-journal/Journalistic/99_a_395]
-
avut profilul moral al lui „Cristian”, măcar o parte dintre ei tot trebuie să-i fi semănat. Două „povești” prezente în sumarul eseului (cea a locotenentului-major C.A. și cea a maiorului Ion Pătrulescu, responsabilul dosarului „Lungeanu”), scrise cu mare finețe prozastică, la o imaginară persoană întâi, dovedesc fără drept de apel că nu revanșa îl interesează pe Gabriel Liiceanu. El vrea cu adevărat să înțeleagă cum funcționa, dintr-o perspectivă a omenescului, un mecanism sinistru. Cel al Securității în sens
Noblețea spiritului critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3006_a_4331]