6,379 matches
-
frumoase, n-ar trebui să avem prieteni de familie." "Trebuie să-i spun lui Iftimie, să-l rog să nu-l mai invite pe Haralamb la noi... Vreau să nu mă știu..." Dar gîndurile ei se frîng brusc; simte încă fiorul neplăcut care a răscolit-o la vederea lui Ștefănescu. "Cine era tînărul care l-a oprit ieri, pe alee, pe Don Șef?" Amintirea privirii lui Mihai Vlădeanu în care a fost învăluită o clipă, o ustură, mai mult decît jignirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trîntind ușa mare a Universității, nu înainte de-a-mi fi spus: Ce dovadă ai că-i al meu? Cine-o să te creadă că eu m-am culcat cu fiica unui reacționar?" Nu-i adevărat! tresare Mihai străbătut de un fior. Nenea Toader nu putea face asta! Aaa surîde Maria -, nu el... Cînd a apărut Theo, Doina avea deja doi ani. Mihai e de-a dreptul stupefiat. Are impresia că nu a auzit bine, dar ochii femeii, ridicați spre el, goi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mîna stîngă fata. Cine s-ar căsători cu fata unui reacționar, mort în închisoare?! După un moment de liniște totală, Săteanu spune simplu, sec: Eu. Fata are impresia că nu a auzit bine răspunsul, dar după reacția mamei sale, după fiorul de groază care i-a tăiat fața, înțelege că bărbatul de la masa lor s-a oferit de soț. Domnule... murmură ea stupefiată. Domnișoară, strînge bărbatul din umeri cred că nu-i o soluție atît de inumană... Dar abia v-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
convins-o, dar a doua zi, la plecare, nu s-a putut abține și a exclamat: Mai bine v-ați despărți! Cred că nici unul din voi nu-și merită soarta, poziția... Ce să-i facem, a surîs Theo, umbrit de fiorul durerii chiar dacă reușim să fim "pe vremuri", mai obosim și ne lăsăm încălecați de situații, că n-om fi noi buricul Pămîntului. Într-adevăr, i-a șoptit Maria maică-si cînd își lua rămas bun nu văd cu ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rău ca un cățel, să vezi ce-ți fac!", și el se băga sub pat, printre lădița cu lemne pentru foc și coșul de nuiele plin cu cartofi. Mi-a fost vreodată teamă de mama? se întreabă acum, încă sub fiorul celor povestite de Doina. Cred că da. Sigur că mi-a fost, dar nu teamă; era, mai degrabă, sentimentul că voi fi pedepsit dacă fac ceva rău, iar cînd o făceam și mama voia să mă bată, mă ascundeam. În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-mi convine spune Mihai menținîndu-și tonul. De data asta chiar că ești porc! Ieși? întreabă Cristina calm, dar nu mai așteaptă răspunsul lui Mihai că trece pe lîngă el, cu capul sus, pierzîndu-se după stivele cu saci și lăzi. Un fior de dezgust îl străbate pe Mihai din creștet pînă în tălpi, simțindu-l cum pune stăpînire pe el, ca o senzație permanentă, amplificîndu-se pe măsură ce, ajuns afară, în albul dominant, sub adierea vîntului, se depărtează tot mai mult de complexul alimentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
categoric. Legătura non-erotică dintre bărbați, despre asta e vorba, nu-i așa? I se mai spune și amiciție. — Da, da, așa e. — Cu cât mai puțin erotism, cu atât mai bine, nu crezi? Această întrebare retorică fusese însoțită de un fior sinistru, pornit din străfundurile ființei lui și care urcase pe șira spinării, terminându-se în chica de păr cânepiu. Ironia era că, pe măsură ce aspectul i se apropia tot mai mult de acela al unui androgin, vocea îi devenea din ce în ce mai gravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
unghiile în el, putea să îi dea diferite forme: de zeppelin, de minge, de pisică-de-mare, de nas, de corn. Uneori și-l ascundea între coapsele strânse ca să se poată privi în ipostaza de femeie 100%. Numai că asta îi dădea fiori, așa că îl elibera repede. Când era semi-erect, descoperise că poate chiar să și-o tragă singură dacă îl îndoaie puțin și și-l bagă în vagin. Doar că ăsta era un joc de copii, nu o plăcere adevărată. Ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de wați. Pâlpâiala lor era vinovată pentru aspectul vast al orașului. Bull îi auzea vuietul depărtat, respirația de noapte, tusea sfârșită. Era genul de trădare pe care nu o suporta. Ar fi îndurat orice altceva - chiar și gândul dătător de fiori al pedepsei ce va veni, de dimensiuni uriașe -, dar nu trădarea. Nu mai voia să trăiască într-o lume care implica o asemenea duplicitate. Apucă bronzul vechi și dur al balustradei și se pregăti să se arunce în gol, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
al oamenilor curați”, n-am tresărit la „Lista neagră a trădătorilor de țară - o minciună, o invenție!” și nici la „Cu ce-ați vrea să umble un șef de partid, dacă nu cu Mercedes? Dvs. de ce nu umblați cu căruță?”. Fiorul de scârbă m-a zguduit când Pruteanu a zis „da’ ce, eu sunt traseist?” - copilul meu în gura aceea... Într-o clipă am conștientizat ce până atunci doar simțisem ca pe ceva străin și rece, alien: acest Pruteanu vorbea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
îngroșa însă, cu siguranță l-am vedea izbucnind în stilul care l-a consacrat. Cât despre doamna Tatoiu, ce să zic, face ceea ce se cheamă fețe-fețe, parcă dă examen de actorie la școala populară de artă, râde de te trec fiorii, ar fi în stare să-l interpreteze și pe Arnold Schwarzenegger dacă ar crede că asta dă bine. Parcă niciodată n-am înțeles atât de bine cuvântul mascaradă. Se pare că modul în care și-a dat fața la întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ar atrage după ele tot soiul de epitete dubioase, de genul „tulburător“, „șocant“, „vicios“, „violent“ și câte și mai câte, care, după ce că se acordă cu substantivul „mărturisire“ în gen, număr și caz, îți mai oferă și o cantitate nemăsurată de fiori reci pe spinare de-ți vine să-ți iei câmpii, să lași totul baltă cât ai zice pește și să fugi definitiv din cartea asta. Nu vreau însă nici ruptul capului ca, după ce v-am devenit suspect de mustrări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ascuțit mai tare decît dinții. În curînd, am fost În stare să parcurg un roman de patru sute de pagini Într-o oră și să-l dau gata pe Spinoza Într-o zi. Uneori, mă uitam În jurul meu și mă treceau fiori de bucurie. Nu reușeam să pricep de ce-mi fusese hărăzit un asemenea noroc. Uneori, Îmi Închipuiam că fac parte dintr-un plan secret. M-am gîndit, ar fi oare posibil ca eu, În ciuda Înfățișării mele care n-ar sugera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
din scoarță-n scoarță, inclusiv anunțurile de la mica publicitate. Am Început să fiu la curent cu ceea ce se Întîmplă În lume, am devenit un cetățean bine informat și, atunci cînd ziarul făcea referiri la „publicul larg”, mă străbătea un mic fior de orgoliu. Am Învățat să mă orientez În spațiu : cînd stăteam cu fața spre dulapul cu vitrină, nasul meu se afla drept pe linie cu Provincetown, dincolo de golf, iar coada mea se prelungea invizibil cu Route 2, În direcția Fitchburg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dar și din mucoasa caldă a actriței de film în camerele ei de hotel. Am pornit înapoi spre aeroport. Becurile de pe Western Avenue iluminau mașinile în viteză, îndreptate toate spre sărbătoarea propriilor răni. Capitolul 2 Am început să înțeleg adevărații fiori ai accidentului de mașină doar după prima întâlnire cu Vaughan. Purtată de două picioare inegale și pline de cicatrice, rănite în mod repetat în te miri ce coliziune, figura aspră și neliniștită a acestui savant huligan a intrat în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dat seama că-mi doream acum să petrec cât mai mult timp posibil cu el. Se așeză cu fața la mine, cu un braț întins pe spătarul scaunului în spatele capului meu, cu penisul greu îndreptat spre mine dintre cracii jeanșilor. Simțeam acum fiorii unei adevărate afecțiuni față de el, fiori de gelozie, iubire și mândrie. Voiam să-i ating corpul, să-l țin de coapsă în timp ce conduceam, așa cum o ținusem pe Catherine în ziua primei noastre întâlniri, să-mi las mâna să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să petrec cât mai mult timp posibil cu el. Se așeză cu fața la mine, cu un braț întins pe spătarul scaunului în spatele capului meu, cu penisul greu îndreptat spre mine dintre cracii jeanșilor. Simțeam acum fiorii unei adevărate afecțiuni față de el, fiori de gelozie, iubire și mândrie. Voiam să-i ating corpul, să-l țin de coapsă în timp ce conduceam, așa cum o ținusem pe Catherine în ziua primei noastre întâlniri, să-mi las mâna să i se odihnească pe șold în vreme ce ne îndreptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
De când a venit un gardian, să te cheme din celula ta și te-a pus să traversezi coridoare, să cobori scări, să parcurgi încăperi subterane, să urci trepte, să traversezi anticamere și birouri, o senzație de anxietate te umplea de fiori și frisoane. De fapt, voiau pur și simplu să răspundă reclamației tale în legătură cu În jurul unei gropi goale de Calixto Bandera! În locul angoasei, simți trezindu-se în tine dezamăgirea avută când ai luat în mână o copertă dezlipită, înăuntru cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să-l ucidă pe Califul Harun ar-Rașid și să-mi aducă capul lui. Recompensa voi fi eu. Dar, dacă va refuza să-l ucidă pe Calif, va fi ucis de ceilalți șapte, care vor repeta tragerea la sorți.“ Cu un fior, Harun ar-Rașid desface palma, vede perla neagră și, adresându-se femeii: „Voi asculta ordinul sorții și al tău, cu condiția ca tu să-mi povestești ce ofensă a Califului a dezlănțuit ura ta“ spune el nerăbdător să asculte povestirea. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
totul lipsite de valoare, pentru că el nu avusese niciodată habar care era țara lui de baștină, nici ce semnificație ar fi putut avea acel dor, dar cu toate astea fu străbătut, la un moment dat, de ceva extrem de asemănător unui fior, un fior justificat, poate, mai degrabă de faptul că nu putea face parte dintr-o comunitate ca aceea, decît de intensitatea amintirilor sale. Oricît de mult s-ar fi Întors În timp, nu Își amintea nici măcar o singură zi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de valoare, pentru că el nu avusese niciodată habar care era țara lui de baștină, nici ce semnificație ar fi putut avea acel dor, dar cu toate astea fu străbătut, la un moment dat, de ceva extrem de asemănător unui fior, un fior justificat, poate, mai degrabă de faptul că nu putea face parte dintr-o comunitate ca aceea, decît de intensitatea amintirilor sale. Oricît de mult s-ar fi Întors În timp, nu Își amintea nici măcar o singură zi În care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
costă o avere, uite cât e de realistă. Poți cumpăra circa patru sute de mici obiecte vestimentare separate care se combină și se asortează pentru a crea trei costumații elegante. În felul ăsta, păpușa e incredibil de veridică. Îți dă chiar fiori. Sofonda Peters a avut ideea. A inventat-o pe Katty Kathy, a făcut prototipul, a vândut păpușa și-a încheiat toate afacerile. Totuși, Sofonda e ca și cum ar fi căsătorită cu Kitty și Vivian și are destui bani ca să le întrețină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sine (formidabil, dom'le, cum îți vin cuvintele, ca într-o notă informativă către Regență, nu alta!), datoria lui era să descopere ce urmează. Simți că-l ia cu frig în spate, transpirația se răcise brusc și îl trecu un fior. S-ar putea prea bine ca Mihail să-l fi supraestimat. Mihail îl credea foarte potrivit pentru această "operație de informare" și, cine știe, poate își închipuia că de la prima privire își va da seama cu cine are de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rol de îndeplinit. Nu erau luate în considerare, nu puteau fi amestecate cu afacerile Serviciului. Era ca și cum ar fi lucrat într-o fierărie cu niște clești lungi, prin care căldura metalului încins abia se simte. O percepea, îi provoca un fior de plăcere, de îngrijorare, dar treaba lui era să răscolească jarul, să răsucească metalul în flacăra albăstruie a mangalului și să-l modeleze cu lovituri repezi și precise. Toate acestea, pentru a oferi celor ce aveau nevoie ceea ce le era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cuiva decît în spusele acestuia. Se ghemui, își strînse umerii și înjură în gînd amorțeala care iarăși își făcea simțită prezența. La urma-urmelor nu venise pînă acolo ca să asculte tîmpeniile lui Basarab Cantacuzino, ci să-l întrebe direct dacă... Un fior, un frison mai bine spus, îl străbătu din vîrful picioarelor pînă în creștet. Era să facă o prostie, o prostie pe care niciodată n-o mai făcuse tocmai pentru că o știa și se ferise de ca. Niciodată nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]