1,149 matches
-
străvechea Grădină a Procopoaiei), frecventatorii întîrziați își grăbesc pașii, plecând de la consultațiile facultăților de Drept sau de Utilaj Tehnologic, instituții ce-și au localurile prin apropiere. La aceste ore înaintate ale serii, părculețul devenea spațiu de adunare pentru cei mai fioroși bețivi ai Bucureștiului. Sugativele internaționale. Alcooliștii emeriți, ce și-ar fi băut și sângele. Iar, după propriile spuse, "ar fi infectat și penicilina", repezindu-și de aici incursiunile disperate asupra camerelor de gardă ale Spitalului Municipal, în încercarea lor disperată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
foametei și la indicațiile lui Ceaușescu, se cultiva zarzavat. Dar 41 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Apoi, rând pe rând, și-au demonstrat puterile și restul tinerilor maeștri. Nu mi-au creat chiar impresia posteriorului tău ciuruit de coșuri, Fiorosule. Însă au părut exact ca niște țânci cărora educatoarea le-a împărțit o poezie foarte lungă. Strofele recitate de dânșii semănau între ele până la greață. Nici o dezvăluire mediumnică. Nici o sclipire de individualitate. Din toată șandramaua aceea amorfă s-au distins
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
niște șalupe. O sută de metri în aval, pe autostradă, se zărea plăcuța indicatoare cu Aeroportul Internațional Otopeni. De pe duna de metal a capotei taximetristului despicau semințe și-și bălăbăneau picioarele scurte, hidoase, de crocodil, Dulcele Doru, Relu Înmiresmatul și Fiorosul Marcel. În cabina Daciei 1300, căzut sub bancheta din față, sub efectul toxic al glasului crainicei Victoria Andrei, țocăindu-și buzele și răsucindu-se, șoferul taximetrului oprit de străin își traversa straniul său semi-leșin. La coada autoturismului, străinul, disprețuitor, nici nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cei mai înverșunați, rânduiți cum sânt ca la expoziție, în șiruri lungi de bătălie și purtând fiecare agățat de gât câte un cartonaș, cât eticheta de bere, în care e povestită toată viața lor. Și uitîndu-se, parcă expre, cu ochi fioroși, după tine, prin oricare colț al șopronului te-ai muta. Nu-ți mai zic. Nici măcar prin crăticioare nu dibuiești cărnuri, sosuri, rântașuri, de care zici tu, ci bineînțeles, bă, tot gândaci. Nici măcar crăticioare cumsecade pentru haleala obișnuită nu-s
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Găsește lucruri care au fost pierdute încă de pe vremea în care bunică-ta nu-l cunoscuse și nu se dăduse încă bărci cu mortăciunea de bunică-tu... Altul deschide fără cheie ușile cele mai încuiate, descleștează țâțânile cele mai fioroase. Când îl simt, yalele cele mai îmbîrligătoare se îmblînzesc și torc ca niște pisici. Nu pune decât un deget pe ele. Și broaștele cele mai nocive gem în călduri. Și își desferecă înaintea lui mecanismele, ca niște fufe, grisinele... 60
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de asfalt ca pe o mână de chiștoace fumegânde. Îi mână înapoi însiropați în propriul lor sânge. Obligîndu-i ca, lipindu-se de bara din spate a taximetrului și alcătuind un soi de piramidă sportivă, să-și prăvale făpturile, primii doi (Fiorosul Marcel și Gabi cel Norocos) în prăpastia metalică a portbagajului, ceilalți doi, Relu și Doru, escaladând pe capotă și ancorîndu-se, cu propriile bretele, de suportul pentru bagaje montat pe acoperișul taximetrului, marca Daciei 1300. 67 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
loc de scaldă, unde, odinioară, birjarii și vizitii bucureșteni își executau voioși scunfundările lor igenice, asistați de animalele de tracțiune. Și unde, optzeci de ani mai târziu, oficialitățile naive și brave ale secolului trecut își inauguraseră imitațiile lor de peștere fioroase, lacul învîltorat, "purtînd la sînu-i stînci", mesele de piatră, poloboacele cu păcură pentru iluminat, gogoșeriile, țuicăriile, prăvăliile cu mititei, acadele, bigi-bigi și pandișpan, mizilicurile fără de parfumurile cărora în țărișoara asta nu se întreprindea nimic. Și chiar dacă, din păcate, se întreprindea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Și cercetând, cu nedezmințită minuție, o parte a fișelor din cele două jumătăți ale geamantanului Gabi cel Norocos, desfăcut și sprijinit pe genunchi. În curte, după ce se dezlegaseră de accesoriile taximetrului, terorizaseră câinii și suciseră gâtul unei duzini de cotcodăcitoare, Fiorosul Marcel, Relu Înmiresmatul și Dulcele Doru, înălțîndu-se pe piciorușele lor parantezate, căzuseră în admirația celor ce se petreceau îndărătul geamlâcurilor făbricuței de conserve. Unde, scăpate din mână și turmentate de vaporii unei fierturi de tartaca, ucenicele se despuiaseră, chicotind. Își
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la client, navighează acum doar la ore școlărești, pictate în culorile vii ale fricii. Agenții de filaj se plâng în rapoarte de monotonie și de instaurarea moralității. Publicațiile de gang scot pe nări foiletoanele lor din ce în ce mai fioroase: "Jack Spintecătorul" ridică în "Mîna care ucide" "Cuțitul înamorat" și le stinge damelor " Lumina întunecoasă". Se comercializează, pe bani grei, nesuferiți câini de pază. Se tocesc creioanele amploiatelor, cu care sânt transcrise denunțurile preluate telefonic. În serile de 14, 15
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vreo birjă, degustătorii fini ai orașului decideau, pe urmele ei, prin clipiri evaluative și mișcări savant spiralate ale degetelor, dacă doamna respectivă, pornită în galop, poseda sau nu, un ațâțător pas Galopenția. Se mai ciorovăiau între dânșii cu privire la Ulpiu și Fiorosul Marcel, Relu Înmiresmatul, Dulcele Doru și Gabi cel Norocos, neputîndu-se pune niciodată de acord dacă tăietura ce le-o aplica propriu-zis Sargețius muierilor aducea mai curând cu vigoarea cu care-și secționau poeții proletcultiști versurile sau reamintea mai pregnant de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a grădinițelor altor câtorva surate vecine, precum și în alte o mie de locuri, fuseseră dezgropate mormane, Subcarpați de dovezi. În arestul Prefecturii, captivul se sfârșea și se topea pe picioare, și, deși în România nu fusese încă omologată greva foamei, fiorosul spintecător o inova și și-o desăvârșea pe propriul său intestin. În contra cui întreprindea el sinuciderea sa molcomă și grandilocventă? Se simțea oare neîndreptățit? Pretindea alt tratament de la Guvern sau de la Destin? Împotriva cui protesta? Aproape toți cei ce-l
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și cămăși, pistoalele de duel, trofeele de vânătoare și pieptarul de scrimă, fotografii din albume, halatul, teancuri din, probabil, bogata corespondență, semnătura, fotografiată, mărită și expusă precum un afiș, actele, pantalonii, fileul cu ajutorul căruia își întreținea, în cursul nopții, desenul fioros al mustății, sigiliul personal, seturi desperecheate de volume și, din nou, mobilier știrbit de birou, o vâslă, o canoe pitică, camere de biciclete uzate și Pinky se așteptă ca, desfăcîndu-se colțurile unei broboade de pluș, să i se arate, provenind
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
expediați în concediu. Vezi masa din stânga... Și toți cei până la care se propagau cuvintele inexplicabilului Radu s-au întors către stânga și-au constatat că, într-adevăr, la o măsuță din salonașul din față, dormitau patru cetățeni rași în cap, fioroși, cu mutre de ocnași, probabil de curând amnistiați. Și pe toți ascultătorii se făcu pielea ca de găină gîndindu-se cum de știuse nevăzătorul Radu că ăia se aflau chiar acolo. Dar apoi, dintr-o nepăsare față de adevăr tipic balcanică, se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și rușinos, de anvelopă frânată de bicicletă. Îndreptîndu-și spinarea. Și alăturîndu-se, tachinîndu-se, celorlalți... Așa se cărăbăneau teribiliștii aceștia de la Cenaclu. Prin '86-'88, UNIVERSITAS-ul era un cenaclu bun. Funcționa... Prin același Cișmigiu, tâlhărea, din dosul unor bărbi și mustăți fioroase, haiducul Dan-Silviu Boerescu, întorcînd și puricând, de manuscrise mototolite, buzunarele celor ce se întorceau, în zbor, de la Cenaclu. Veneai pe jos, nu interesai. Combatantul cu șipca (acest Boerescu avea inteligența de a târâi după el o șipcă mizerabilă, cu două
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scaunul, deja răsturnat, al Secretarului organizator, Emil Bobu. Dulcele Doru, pentru a-l comprima, cățărîndu-i-se pe piept. Gabi cel Norocos și Relu Înmiresmatul, luptând, îl obligau să-și mențină brațele în prelungirea trupului. Pe când, cu răsuflare hârjâită de dragon misterios, Fiorosul Marcel își desfăcuse, generos precum o umbrelă, maxilarele, nesolidarizate de nici un cartilaj. Aspirând în măruntaie trunchiul cilindric al scundului propagandist, din care, o secundă înainte de ultima îmbucătură, rămăsese afară doar frizura albită, bogată, tunsă scurt, plus limba ascuțită a cravatei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
doar două rânduri, demonii aceia, capturați de cefe și azvârliți, fură opriți din ciufulirea paginilor Cărții, iar Bucureștiul 403 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI duceau către soclul Prezidiului Plenarei, și cele patru binecunoscute personaje: Gabi cel Norocos, Dulcele Doru, Fiorosul Marcel și Relu Înmiresmatul. Adulmecară aici, își vârâră boticurile umede și mucilaginoase în gențile ministeriale, burdușite cu rapoarte, se bătură, precum cu niște bulgări de omăt, cu pixurile și blocurile de hârtie, cu ajutorul cărora, sârguincioși, demnitarii își transcriseseră indicațiile prețioase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și sângele care curgea din rană. Marin știu că nu 1-a lovit unde trebuie. Îl cuprinse frica. Corpul lucios din fața lui nu căzu. Când să mai izbească o dată, simți o sfârșeală în stomac și mai apucă să vadă ochii fioroși ai animalului care-l împunsese. - Săriți, că 1-a lovit pe nea Marin! strigă Chișcă. Zece cuțite puseră capăt agoniei taurului. Între picioarele vitelor, cu mațele afară, zăcea parlagiul, galben, mort. Nu spunea nimeni nimic. Alături se mai auzeau copitele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
apucă să-l vadă pe Sandu. Acesta se uita speriat la ei. Stăpânul ridică șișul și lama luci scurt. Știa că dacă-l aruncă, nu greșește. Caramangiul zvârli șapca. Părul îi cădea pe frunte. Era ca o fiară, încordat și fioros. Vorbi: - Ai uitat cine-i mai mare peste voi! Șase am îngropat până acum, Paraschive! M-auzi tu? Nu te uita că mi-a albit părul... Se făcu că trece pe o parte și se azvârli. Pungașul se plecă. Pumnul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Îi clănțăneau dinții. - Cântă, că mandea-ti plătește, ce te uiți?! Cântă de sufletu lui Sandu, că m-a dat presărilor, la pârnaie... 359 Și-a aruncat un pumn de bani pe masă. Gheorghe a vrut să zică ceva, dar privirile fioroase ale tovarășului -lau oprit. Țiganul îngîna mai mult mort decât viu: Firicel de iarbă rea, Mamă, mămulica mea, Nu plfnge la moartea mea... Și pe urmă, mai cu durere: Plfngeți voi patru pereți, Ce de mine rămfneți, Că de supărare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
beau și povesteau anecdote care de care mai frivole și mai de râs, de Pepelea, de țigani, de popi, eu îmi mânam viața cu capul așezat între mâni, cu coatele răzimate de marginea mesei, neascultând la ei și citind romanțe fioroase și fantastice cari-mi iritau creierii. Între mulțimea de colegi era cu deosebire unul de-o frumusețe femeiască. Palid, delicat, era cu toate astea capul tuturor esceselor de student. La beție el bea îndoit cât orișicare din noi, numai că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
eu pusesem asupra-i și-a doua poartă și înc-o claie de paie. În momentul acela acoperământul prinse foc, grinzile începură a trosni, vântul, nuntindu-se * cu flacăra ce arsese până - acuma închis, o înzeci într-un moment, și urletele fioroase ale canibalilor îngropați în flacări se auzeau asemenea vaietelor celor osândiți la focul Gheenei. M-aruncai pe cal disculț cum eram și, izbindu-l în coaste, începui să iau drumul înapoi pin oraș, flacărele erau mai domoale, stradele - pustii, și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
din echipa adversă. Echipamentul lui Swag, odată imaculat, a Început să aibă nevoie de curățări serioase. Neînțelegând efectele acțiunilor sale, Swag a continuat să practice aceeași tactică la linia de țintă. Sezonul său s-a terminat prematur din cauza unui atacant fioros Ă nemarcat de coechipierii săi. Monopolizarea succesului În interviul acordat, managerul de top a remarcat că filosofia sa de a conduce era, probabil, neproductivă. Ar fi putut adăuga că era egoistă, arogantă și departe de nevoile și cererile forței de
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
lirică În direcția sublimului: „O Întindere nemărginită, precum nemărginirea tăriei, bolta cerului cea semănată de stele, o Înălțime sau adîncime grozavă În care se rătăcește și se cufundă vederea, precum un munte trufaș sau un turn măreț și o rîpă fioroasă; zgomotul tunetelor și al unei artilerii, vîjÎitul vînturilor celor Învrăjbite, mugetul valurilor unei mări În vijelie, trosnetul cel vîjÎios al unei cascade, repejunea cea zgomotoasă a unui torent sau șiroi, strigătele și țipetele unui norod Întărîtat sau Îngrozit; urmările unei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
marea Învolburată, munții albiți de zăpezi, valea profundă, luna, soarele, cîmpul Înverzit etc. CÎnd se Întîmplă ca În raza de percepție a poetului să intre și lucruri mai modeste, grija lui este, atunci, să le schimbe statutul printr-un proces fioros de retorizare. Cercetînd, așadar, universul liric al lui Ion Heliade Rădulescu, ce observăm? Că printre elementele de referință ale imaginarului poetic se află marea sub forma undelor muginde, munții fumegoși, stîncile vulcănoase, se află ierburile sălbatice, turmele de dobitoace, turnurile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
moștenire Tiranilor din secoli, respins, a mea iubire Pe sînul tău, o, mare, se leagănă cu dor; Tu i-ai luat ei locul În sîntul meu amor, Și valurile tale, sălbateci, furtunoase, N-au fost atît de aspre, atît de fioroase Ca fiii țării mele, ca cruda tiranie Sub care pleacă fruntea sărmana Românie! Eu te iubesc! o, mare, p-al cării sîn curat E liberă gîndirea ca valul tău spumat. De cîte ori suspinul și lacrimele mele S-au mestecat
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]