2,868 matches
-
pe cei care dormeau în sala de așteptare. Ajunseseră la un băiețel firav care se freca la ochi și nu știa ce este cu el! Niște clienți mai vechi ai improvizatului dormitor nocturn, încercau să le spună milițienilor cine este firavul personaj. Moș Lică fiind o cunoștință a milițienilor, l-a luat de mână pe băiat și a spus că îl cunoaște. Îl știa pe băiat căci de mai multe ori îi mai dădea câte un coltuc de pâine rămas. Știa
BELDIE CIURDARUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361311_a_362640]
-
pășunii, aproape de sat, și nu departe de oraș. Beldie avea să primească banii sâmbătă seara și putea face ce vrea cu ei. Între timp ploaia încetinise și norii plecau la plimbare spre alte meleaguri. Ziua în care își începea munca firavul Beldie era marți. Cum a plecat moș Lică, Grapă a început să-i spună lui Beldie cam ce avea de făcut prin jurul ciurdei de vaci, care nu erau chiar puține ci în jur de vreo 45-50 de capete. Pășunea era
BELDIE CIURDARUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361311_a_362640]
-
la case. Un strigăt mi se răsucea în carne Și-n piept mă pârjolea adânc zăpadă. Se-albea decembre. Spre ziua de Crăciun Treceam umil printre pereți de sticlă. Gându-ndepărtat ca o mână tristă Se-arcuia pe sânii tăi firav, chiaun. Te-aș exorciza în cântecul zăpezii Să-ți scot ascunșii demoni, din globulă, Să țipi eliberată-ntr-un stil mai vechi Mutând spre noapte stâlpii dup-amiezii 06.01.14 Referință Bibliografică: CONFESIUNE / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CONFESIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363833_a_365162]
-
pungă transparență de plastic în care ducea o farmacie ambulantă. Un calup de șervețele, rinofug, aspirine, paracetamol forte, bomboane antiseptice... Toate pentru cel mare, care părea al naibi de bolnav. Acesta strănuta și tușea de se zgâlția avionul. Hapciu! Cel firav, cu ochi de veveriță s-a așezat pe fotoliul din mijloc, lângă mine. Parcă ar fi vrut să mă protejeze de ploaia de virusuri care erau aruncați în atmosferă cu fiecare strănut. Hapciu! That's the name of the music
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
stațiunile, de la Olimp până la Vama Veche, ca o ghirlandă de steluțe galbene și sclipitoare. Norii acopereau întregul cer. Nici o stea nu reușea să se strecoare prin perdeaua întunecoasă și prevestitoare de furtună. Speram ca luna palidă să-și facă apariția firavă pe bolta întunecată, prevestitoare de evenimente rele, să ne călăuzească pe direcția bună. Trăgeam tăcuți de vâsle. Eu și fratele mai mare cu patru ani și jumătate, am mai fost prinși de furtună în larg. Odată am tras fără oprire
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
reușită. Drumul spre Apuseni trecea prin păduri nesfârșite. Era o împărăție sculptată în alta și tot așa, natura își etalase întreg sistemul feeric. Pe alocuri, satele, destul de rare, situate la distanță mare unele de altele, erau formate doar din câteva firave cătune. Nu aveau biserică, școală sau dispensar, însă purtau pecetea verde a liniștii adânci. Le-a atras atenția faptul că în curtea unui localnic, la vreo cinci metri de casă, pe iarbă, se afla o cruce și un fel de
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
uneori câte ceasuri nedormite după ce-și făcea rugăciunea pentru somn și planuri înfiripate erau în mintea acestui copil. Da, toate gândurile și le-a strâns în cartea ,, Șoaptele de catifea ale Denisei ,,. Cu întrebări și dorinți, cu trupul ei firav plimbându-se prin foșnetul pădurilor și parcurilor din preajma orașului Galați însoțită de iubirea părinților sau a bunicilor ei, întotdeauna a rămas fermecata de cântecul păsărilor, de curcubeul soarelui de dupa ploaie și furună, de cele patru anotimpuri ale anului, reușind să
DENISA ŞI ŞOAPTELE EI DE CATIFEA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363971_a_365300]
-
discret al burgheziei Tatăl meu s-a născut într-o familie cu o stare materială bună, aveau bonă, mergeau la băi. Bunicul a murit în aceeași lună cu tovarășul Stalin, pe care îl detesta. Îi luase tot. Era un om firav ca fizic, dar înțelept. Când a murit nu mi-a venit să cred. Îl cunoșteam puțin, locuia la Rădăuți, dar l-am iubit pentru că mă lua pe genunchi și vorbea cu mine despre orice chestiune. Era religios, practicant fervent. Bunicul
FARMECUL DISCRET AL BURGHEZIEI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364048_a_365377]
-
discret - inconfundabila poveste, i-aș schimba, cu patimă, umilul și banalul fir. Dacă tu te-ai preschimba în mult-râvnitul cavaler care își ascute spada pentru omenire, eu aș plânge-o doină și-aș cânta, ferice, leru-i ler, îndreptându-mi pașii firavi către împlinire. Dar nici viața și nici soarta nu se schimbă pentru noi ce ne pierdem în nimicuri fade, iluzorii... Haide, împreună, să acoperim copacii goi, să deschidem ușa cutezanței când vin zorii! Referință Bibliografică: Împreună / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare
ÎMPREUNĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362814_a_364143]
-
mai bine ca prima zi a Festivalului Berii să se fi încheiat ca odinioară, în zorii următoarei zile. Când ajunse la kilometrul 0 al orașului și văzu câțiva cheflii adăstând pe la tarabele care tocmai își închideau obloanele, îl pătrunse un firav fior de deznădejde. Lui Solomon i se păru că, retrăgându-se anterior, la domiciliu, pierduse cea mai importantă partidă a vieții lui. Că văzuse cum trenul vieții sale tocmai trecuse prin gara în care el aștepta nehotărât. Pe de altă
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
frunză plină de viață! Uriașii platani or să fie învinși de o frunză. În teama lor nici nu observă cât de încrezătoare și credincioasă e frunza. Ei care au rădăcini puternice se plâng. Pe creanga unuia dintre ei o făptură firavă speră să învingă timpul. Pare foarte sigură pe ea. Platanii ar trebui să se simtă rușinați dar sunt prea speriați ca să mai roșească. Din vârful celui mai înalt platan frunza a putut vedea multe. Toate au înțelepțit-o. Acum se afla
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
un tot. În momentul în care mi-ai întors spatele eu am murit. Ana: Cum poate un om ce a murit să doneze o picătură de sânge spre a menține viața? Afin: Așa cum a adunat din ghearele gerului o făptură firavă în urmă cu treisprezece ani. Totul a fost o scânteie. Acea scânteie a adormit demult. Ana: E timpul să reaprind scânteia de odinioară. Afin: Încrederea e plecată într-o călătorie fără întoarcere și dragostea fără sora ei nu poate să
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
de origine ale colegei sale. Era suficient că s-au simțit atrase una de cealaltă, amândouă suple și frumoase, una blondă, cealaltă brunetă, cu ochii negrii și părul ca pana corbului, lăsat în plete să-i curgă peste umerii săi firavi, ca norii prevestitori de furtună pe o mare învolburată. Fata era internistă, stătea la căminele studențești. A încercat să-și găsească o gazdă unde să locuiască cu o altă colegă, însă chiriile erau prea scumpe față de o cameră la cămin
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362824_a_364153]
-
unghii de femelă; lângă un femur de femelă, mai pune un femur de mascul; lângă o tibie de femelă, una de mascul. Tot așa, lângă adidași de porc- mascul, repede mai pune și o pereche de adidași de scroafă, mai firavi. Nu mai vorbim de articole reprezentând organe interne dublete: rinichi, plămâni, testicule, urechi, ventricole, atriumuri, valve, ochi, nări, vene cave, oase și tendoane de toate calibrele. Clientul se vede obligat să cumpere amândoi rinichii, amândoi plămânii, amândouă testiculele, ambele urechi
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
Tacă-ți gura, își avertiză însoțitorul, nu vreau să-mi trădez poziția! În dreptul malului, chiar în fața lui Nea Fane, se auzi un nou trosnet, mai puternic de data aceasta. Pescarul scoase din buzunarul pantalonilor o lanternă îngustă și îndreptă fascicolul firav de lumină spre locul din care se auzise zgomotul. Doi ochi imenși străluciră ireal printre frunzele înalte și ascuțite, făcându-l pe om să-și scape cuțitul și lanterna din mâini și să se întoarcă rapid, tremurând, lângă tovarășul său
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
războiți cu visătorii, ei sunt naivii ce se pierd în stele, ce au săpat fântâni de gânduri și-acum visează printr ele. ei sunt izvoare și fântâni și ochi aprinși de suferință, ei doar pe vise sunt stăpâni și pe firava lor ființă. peste zăpezi imaginare, ei rătăcesc printre dorinți, culeg doar glasuri de izvoare și lacrimile printre sfinți. ei caută un drum prin vreme, prin fulgerele de lumină, așteaptă dragoste să-i cheme, dar vine moartea și-i alină. vineri
VISĂTORII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363040_a_364369]
-
pe care stau patru bărbați. Doi dintre ei mai rotofei în straie boierești, CIOCOIU și CONACU, stau la cele două capete ale mesei, iar alți doi, ARNĂUTU și SASU, în straie de căpitani, stau pe laterale. Într-un colț pâlpâie firav o torță. BOIER CIOCOIU: Actualul domnitor s-a dat cu poporul. Trebuie să înscăunăm unul de-al nostru, prost, fricos, ușor de influențat și mai ales orbit de aur! BOIER CONACU: Ce ne pasă nouă că va deveni vasalul turcilor
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
clopoței și strigătele colindătorilor, care acopereau schelălăitul amar al câinelui. Luminița roșcată a candelei mai pâlpâi scurt, de câteva ori, după care se stinse, nu înainte însă de a lumina scurt obrajii tânărului, pe care își făcuseră loc două pârâiașe firave de lacrimi. Referință Bibliografică: Ajunul Crăciunului / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1440, Anul IV, 10 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
mea!> - i-a răspuns el. A privit-o și i s-a părut că alunecă printr-o poveste din <O mie și una de nopți> <El e baba !>s-a adresat lui Shanti și Shanti i-a întins mâna cea firavă lui baba, lăsându-l fără glas. A privit-o și i s-a părut un copil, creolă, cu un nas de porțelan, ochi care fulgeră ca niște vârfuri de săgeată ce pătrund dincolo de tine. Un fel de țigăncușă cu fusta
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
o spun chiar eu, dar realitatea este că dacă este deja prea târziu cu atât este mai puțin târziu, să vezi cine ești de fapt, pe cine ai ascuns ani de zile în identitatea ta, care este făptura mult prea firava care s-a pierdut în tine și în tumultul vieții căreia îi suntem supuși și nu este prea târziu de a o elibera, nu are cum să-i fie foarte greu dacă timpul este scurt, poți s-o educi să
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363381_a_364710]
-
metalice, purtând un coif pe cap. Viziera era ridicată și reușise să-i vadă ochii întunecați, care inspira mânie și dorința de răzbunare pentru ceva rău, ce i se făcuse. La un moment dat în fața sa apăru alt războinic, mai firav ca fizic, dar tot la fel de bine echipat. Să fie oare Damian? Se întrebă Minodora? Dar de ce s-ar lupta între ei, că doar nu se cunosc? Cei doi luptători așteptau ca ea să le dea semnalul să pornească lupta. De la
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
aventură. Mi-am imaginat atunci, că sunt de fapt un cuplu. Un cuplu ce nu a dorit să se despartă nici atunci când aprige încercări au năruit visele și viețile celor din jur. S-au prins mai strașnic cu rădăcinile lor firave de amintiri, de dorințe, de gânduri, și au rămas împreună, până ce vremea le-a albit părul. Acum, când roșul din asfințit se prelingea pe trupul lor sleit de puteri, un ultim dans părea să le readucă tinerețea din suflet. Și
DANS LA ASFINȚIT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363419_a_364748]
-
05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc, în tăcere, figura senină A unei copile ce ‘nalță o rugă Afară, în ploaie și frig. Mă subjugă, Și-mi pare că-i toată scăldată-n lumină. E mică, slăbuță, iar vocea-i firavă Îmi pare o șoaptă ce-ascunde durerea Ce-o văd doar în ochii ce au doar puterea Să treacă de ploaie și nori, înspre slavă. Un tremur mă-ncearcă iar pieptul îmi crește, Pe față am dâre de lacrimi și
RUGA COPILEI de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363424_a_364753]
-
numeratele ampremte lăsate de Autorul divin, (munți, văi, dealuri, câmpii etc.) care a umblat cel dintâi pe ele. Undeva în curtea casei mele, într-un ghiveci de plastic. cresc mai multe fire de pătlăgică roșie. Nu-s decât niște plăntuțe firave la început și nu-s deloc pretențioase. Toarnă-le la rădăcină un pahar de apă și în câteva săptămâni vei culege, una câte una, un coșuleț de roșii mari, frumoase, gustoase și hrănitoare. De unde vin aceste roade? Dintr-un pumn
PASIUNEA PENTRU GRĂDINĂRIT ÎMPLETITĂ CU ARTA SCRISULUI de IONEL CADAR în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363448_a_364777]
-
Mă simt atât de bine și aici la Rontău, unde trăiesc în prezent, reconfortat și odihnit parcă, după o zi de muncă lângă plăntuțele mele. Este fermecător, odihnitor, te simți plăcut impresionat să vezi cu ochii tăi cum acele plăntuțe firave la început, cresc, înfloresc și dau roade. Ce poate fi mai frumos și înălțător decât a te vedea lângă un pom sădit cu mâna ta și peste puțin timp, încărcat de fructe, frumoase, gustoase și hrănitoare. Aici la Rontău prin
PASIUNEA PENTRU GRĂDINĂRIT ÎMPLETITĂ CU ARTA SCRISULUI de IONEL CADAR în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363448_a_364777]