1,134 matches
-
devenea nefirească odată ce acel hotar era depășit. Privind focurile care incendiau malul stâng al Prutului, căpitanul Oană se gândea că amândoi depășiseră acel hotar, așa cum năvala sălbatică a triburilor Crimeii depășise nu doar hotarele Moldovei, ci și pe cele ale firescului. Ale lumii dintâi, așa cum fusese ea așezată dintru Începuturi. Undeva echilibrul dintre el și Erina se rupsese și ea năvălise În viața lui ca un incendiu, sau ca o salvare. După ce se Întorsese din tărâmul morții, Oană nu mai reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dau (Einstein) (a se vedea poemele Îndemn, Trebuința de optimism). Elev în prima serie, seria re-ființării - 1966 1971 - la Iași a Școlii Normale „Vasile Lupu”, am învățat de la domnul Vasile Fetescu, directorul, profesorul și prietenul nostru, dreptul de a întreba. Firescul drept de a gândi, de a respira în orizontul - cu metabolism aparte - al învățării, al culturii, al spiritului. Punea întrebări și aștepta întrebări. Deseori, la unele întrebări adresate de noi răspundea: „Da’ voi cum vedeți, ce părere aveți?” sau „Tu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
odinioară al bunicii mele. Mai mult, Ioana avea același mers ca al ei, iar mâinile subțiri cu degete lungi țineau cu aceeași grație paharul. Dar, dincolo de tainele vizibile ale descendenței, din prima seară ne-au uimit pe amândouă bucuria regăsirii, firescul cu care ne adresam una alteia, efervescența comunicării. Deși era foarte răgușită, având de mai demult o dificultate accentuată la una din coardele vocale, în ciuda tuturor restricțiilor impuse de ortofonistă, Ioana vorbea cu o fervoare de nestăpânit. La un moment
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
din apusul Europei. Trei sferturi de veac mai tîrziu, această constatare lucidă este încă de actualitate, doar că lipsesc parcă și mai mult mințile lucide care să o proclame... Mihai Pop și-a purtat luciditatea cu zîmbetul pe buze, cu firescul respirației de clipă cu clipă. Articolele interbelice ni-l înfățișează ca pe un antinazist convins - dar deopotrivă și un antibolșevic -, nu din credințe superioare însă, ci tot din această pămînteană și neîntreruptă luciditate care lipsea multor colegi de generație. Nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
brusc că așa a fost dintotdeauna, că așa e românul și ăsta e sufletul lui, de la Traian și/sau Decebal încoace. Ieșim astfel din nou din istorie, de data aceasta pe ușa solemnă a eternității. Bucuria mea venea deci din firescul cu care părea să curgă istoria în aceste pagini, nici atemporală, nici epocală, ci doar complexă, dramatică, inteligibilă. Era un sentiment aproape estetic... Era însă și o confirmare secretă a unor convingeri profunde. Or, aici se ascunde ceva ușor pervers
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aruncată de malefica inteligență a demonului. Susținând autoiluzionarea celui decăzut, el îl controlează transformându-l gradual în agent al propriilor intenții și acțiuni. Aici, într-adevăr, energii negative sunt proiectate în profunzimea celui corupt și definite ulterior ca aparținând dintotdeauna firescului uman. Astfel, negativitatea, în particular răutatea, este aparent justificată drept o realitate umană ce trebuie acceptată și susținută deplin. Pentru mistic, eul corupt, în speță cel pătruns de răutate, ratează introspecția tocmai prin actul înțelegerii a ceea ce este demonic drept
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce eclipsează spiritul își manifestă dominarea peste mundan asemeni unei constante otrăvitoare. Ceea ce noi citim sau redăm printr-un surplus de efort concentrat al voinței cel lipsit de putința auzului sau a rostirii ori de absența acestor ambe trăsături ale firescului corporal își aduce în dimensiunea propriei existențe drept un exercițiu firesc al modului său de a fi și a inter-reacționa cu realitatea împrejmuitoare și cu ceilalți semeni. Astfel, rostirea este înlocuită prin gest și modulații ale chipului iar percepția sonoră
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pe care se glisează imanentul fiind postulat în termenii unei bipolarități metafizice. Ancorarea în oricare dintre aceste paradigme ale suferințelor umane determină pentru conștiință dobândirea unei profunzimi ce străpunge construcția iluzorie, hipnotică și epuizantă a dinamicii firescului cotidian. Aici acest firesc se relevă drept un ne-firesc primejdios ce ocultează realitățile primordiale direcționând și focalizând atenția spiritului uman spre artificii de suprafață, spre ornamentări ce seduc întru banalitatea și superficialul unei rătăciri în narcoza trecerii mundane. Prin suferință, omul cunoaște coborârea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
atentează la normalitatea optimismului cotidian, drept irumpere și sincopă în fluxul banalității ce-și consumă agitația zi de zi. Ca problemă ce obstrucționează țipând strident în uniformitatea apatiei sociale, suferința individuală trebuie estompată și rezolvată în sensul normalizării, reintegrării în firescul mundan a permetrului ontic afectat de către ea. Acea regiune întunecată trebuie reluminată de focul pal ce exclude artificial prezența umbrelor existențiale din planul cotidianității banalului efemer. Desigur, la nivelul unui astfel de plan, suferința ca fenomen real, concret nu este
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fi înțepenit e o impresie falsă, toate impresiile sunt false, și în dosul a orice văd (cred că văd) cu ochii mei, lumea e cu totul alta. Mai simplă, mai firească, desigur... Numai eu nu reușesc să mă obișnuiesc cu firescul ei, numai pe mine, dintre toți de aici, mă îngrozește firescul... Cât de firesc atârnă grămădit, moale, strâmb, gâtul unchiului Delcă în pătura pe care oamenii o duc, cocoșați sub greutatea lui. Trec cu grijă prin sală, să nu se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în dosul a orice văd (cred că văd) cu ochii mei, lumea e cu totul alta. Mai simplă, mai firească, desigur... Numai eu nu reușesc să mă obișnuiesc cu firescul ei, numai pe mine, dintre toți de aici, mă îngrozește firescul... Cât de firesc atârnă grămădit, moale, strâmb, gâtul unchiului Delcă în pătura pe care oamenii o duc, cocoșați sub greutatea lui. Trec cu grijă prin sală, să nu se lovească de niciuna din ușile larg deschise, ducând corpul acela muiat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prisma omului de presă. Consilierul PR trebuie să fie foarte atent la un asemenea mod de abordare, iar omul de presă nu trebuie nici o clipă să se simtă analizat, totul trebuind să de-curgă absolut normal, lin, insesizabil, urmînd un firesc al lucrurilor. Consilerul PR trebuie să fie de asemenea foarte atent, să nu se transforme din cel care analizează în cel analizat, pentru că oricînd și altcineva poate proceda la fel, folosind aceleași metode de cunoaștere de altul. În ceea ce privește comportamentul consilierului
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
firesc, să pară ca fiind ceva normal, nu ceva forțat sau învățat pe de rost și, bineînțeles, să vină de undeva din interiorul persoanei care răspunde. De aceea se recomandă exersarea acestor răspunsuri, pînă cînd acestea vor fi integrate în firescul comportamental al persoanei care răspunde. Altfel totul va părea un fals, sancționat de mass-media și, în final, de marea masă. 4. Neprevăzutul. Un ultim dezavantaj cu care se poate confrunta o conferință de presă este reprezentat de apariția unor elemente
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
sau pe altul din sală. Atmosfera care trebuie creată într-o conferință de presă trebuie să fie una de dominanță a membrilor din conducerea sistemului asupra oamenilor de presă prezenți, dar nu o dominanță agresivă, ci una normală izvorîtă din firescul situației. Este bine să se creeze o asemenea atmosferă, pentru că aceasta are rolul de a diminua incisivitatea oamenilor de presă, impunîndu-le inconștient acestora un anumit respect față de interlocutori. O sală de conferințe trebuie să aibă și draperii, pentru micșorarea luminii
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
de acel demon epic ale cărui tentacule îl cuprind, fatalmente, pe cititorul îndrăgostit de acest tip postmodern de literatură ce decantează sau, la rigoare, sublimează ceea ce, cu o alăturare destul de elastică, s-a numit ficțiune autobiografică. Lucrurile intră în matca firescului într-o narațiune care, deși pare fragmentară, caleidoscopic răspândită cum este în mai multe fațete recompunând același cosmos în care se integrează eul mărturisitor al anecdoticii, capătă consistența unui tot unitar tocmai grație empatiei pe care o generează, empatia față de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
înălță din nou privirea, ea era în cadrul ușii. Goală până la brâu. Dumnezeule, ce noroc pe capul lui! O vedea din profil vorbind cu cineva care se afla undeva pe coridor, în afara cadrului ușii. Ea, cine? Marilena sau Melisa? Îl izbi firescul acelei tinere, aflată la ea în casă, stând de vorbă cu altcineva de-al casei. Sau poate că nu cu cineva de-al casei. Poate că vorbea cu tânărul funcționar, aflat în gazdă, cel care îi întinsese cândva jartiera de pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că nu sunt decât un rest de viață. Poetul își ia martori ai neliniștilor alți neliniștiți - Trakl, Nietzsche, Esenin, Villon, Isadora Duncan, Bacovia etc.-, ale căror angoase s-au exprimat tot în artă, zădărnicia eforturilor tuturor de a se opune firescului atrăgând tonul cinic-sarcastic: Ceva străin e sufletul pe acest pământ / ce-i de făcut mă întreb domnule tarkl..., și, evaluându-și locul în lume, prin raportare la părinți, observă: tata și mama au fost oameni buni cumsecade nu se așteptau
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
i cum vreți: reacționar, paseist șerbetizat, sămănătorist, neointerbelic... N-are-a face! Nu vă asigur decât de un singur lucru: de buna mea cre dință. Una care vrea să scrie săptămânal aici aproape exclusiv de bine, pescuind din apele tulburi ale prezentului firescul, frăgezimea, altruismul, seninătatea, pilduitorul. Nu mizantropia, devianța, alterarea, rugina spirituală și cangrena etică. Mi se întâmplă, ca zilele trecute, să fiu încântat de prezența lui Liviu Ciulei la emisiunea lui Patapievici, sau de prezența Sânzianei Pop la „Profe sioniștii“ Eugeniei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
că poți rătăci oriunde, oricât și oricum, că Dumnezeu a făcut lumea nu mai și numai pentru tine. Ei bine, eu am simțit deplin asta abia acum, în Florența. Nepăsătoarea libertate a flanării inconștiente printre comori zeiești, secole, unicate. Tulburătorul firesc al mariajului dintre vârstele lui Cezar, Nero, Traian și Giuseppe Armani. Dintre medievalitate și Fellini, Renaștere și Gucci, ghelfi, ghibelini și Franco Zeffirelli. N-am să în țeleg niciodată de unde atâta inefabil în atâta marmoră, atâta imponderabil în atâta arhitectură
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Suavă înlănțuire de orori“) pe tema amarului destin al criticului literar obligat să-și câștige pâinea ca vidanjă a mizeriilor hiperetalate de literatura la zi, de la noi și de aiurea. O literatură alergică la normalitate, la tot ce ține de firescul sentimentelor, valorile tradiționale, patrimoniul psihosocial, pe scurt: de suflet și forță reflexivă - și aprig nesățioasă întru slujirea cultului devianței: erezie, abjecție, patologic. Unde întorci pagina, dai de copii abuzați, sinucigași, felații, lesbianism, fetișism, narcomanie, alcoolism, transsexualitate, demonism, necrofilie. Când ai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cele spirituale. Etc. Totul a fost invariabil invers, astfel încât am fost supus unei terapii de șoc. I-am văzut cititori de Eminescu, Nichita și Cărtărescu, nu doar de Salinger sau Henry Miller, participând la ideea „faliilor“ lui Huntington și la firescul ranforsării specificului național în contextul globalizării sau acceptând că limba română mai are de așteptat cel puțin câteva decenii până va avea un limbaj pornoliterar. I-am văzut - acneici înduioșători - preocupați de marea temă a răului la Dostoievski, de istoricul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
al cinstei, neprihănirii, moralității fără fisură. Formula „sărac, dar cinstit“ nu are atât menirea de-a idealiza simplitatea armonioasă a pauperității (!), cât echivalarea automată a bogăției cu hoția, sperjurul, corupția, lipsa de scrupule... cu orice, numai cu munca, onestitatea și firescul profitului - nu! Sigur că avem și câteva insule turghenieviene de medelenism, personaje precum Sașa Comăneșteanu, câte un boier „ghepardian“, literatura tihnei la conac, mustoasa memorialistică a vieților bine rostuite, unele „figuri pozitive ale clasei avute“ ș.a.m.d. Dar toate
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Aceasta chiar friza absurdul. Răsturna complet situația. Năștea un paradox care sidera. Ai fi zis că nu transportau un inculpat, ci însoțeau un personaj de rang înalt căruia îi asigurau securitatea. Însă ceea ce avea să desăvârșească bizareria și să înlocuiască firescul cu nefirescul, normalul cu anormalul și logicul cu nonsensul încă nu se petrecuse. Urma să se întâmple. Și să răstoarne totul cu capul în jos. La vederea ofițerului, Modrescu II se ridică și îi ieși în întâmpinare. Surâzând jenant de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
continuară să stea în picioare. Amănunt care nu-i spuse nimic. Așa cum nu-i sugeră nici faptul că inculpatul ședea deja și că nu catadicsise să se ridice la venirea sa. Nimic nu mi se înfățișa normal. Totul își pierduse firescul. Parcă m-aș fi trezit într-o realitate întoarsă pe dos. O stranie tulburare mă încercă. Ori ăștia nu mai sunt în toate mințile - mi-am spus -, ori eu am înnebunit de-a binelea. Altă explicație n-am găsit situației
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
Dan. Cucu, a făcut, ea, de sub cearșaf. Cucu, a răspuns, el,în timp ce se dezbrăca tacticos. Și, la urmă, s-a așezat, de-a lungul, alături de cuculeasă. Era de așteptat: îmbrățișărilor, sărutărilor, mângâierilor fierbinți și încărcate de emoție, să le urmeze, firescul care urmează, unui asemenea preludiu. Bujia, însă, nu a scăpărat. Nici, măcar, cât un amnar, pe o cremene. A urmat un moment de adâncă penibilitate. De recunoaștere, a adevărului, din fața căruia, nimeni, niciodată și nicăieri, nu se va putea ascunde
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]