19,247 matches
-
mele. Trebuia să devin o colecție de cadavre de amintiri. Și, pentru prima oară în viață, am realizat că este foarte greu să faci un cadavru din amintiri, pentru că amintirile sunt rebele. Amintirile trăiesc și mor după alte legi ale fizicii, ale psihologiei. Există niște legi speciale: ale cadavrelor de amintiri; legi doldora de ecuații care se zvârcolesc, țipă, mușcă turbat din trupul ființei care se află în agonie. Dar un cadavru de amintiri nu ar fi o viață ratată, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dar când auzi două voci suave că revarsă atâta dragoste către tine, ce să mai zici? Profesoara de chimie mă botezase și mai sofisticat, spunându-mi "domnul număr atomic" sau, chiar și mai drăguț, "atomicul". Bătrânelul care răspundea de destinele fizicii mă etichetase, pentru a demonstra că râde hârb de oală spartă, cu drăgălașul "impedanță electrică", despre care nici astăzi nu știu prea multe, deși, am înțeles, o lume întreagă o notează, abuziv, cu prenumele meu: Z. Bineînțeles că și profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prima fază, am crezut că omul va avea un atac de cord. A rămas în poziția în care-l prinsese întrebarea, într-un fel de râlă periculoasă, ca un manechin gata-gata să se prăbușească. A cochetat apoi fericit cu legile fizicii, a revenit pe un gen de verticală nesigură și a-nceput să caute, meticulos, lovitura de grație. Mă așteptam să mă lovească oriunde. Cei din clasă aveau moacă de ființe obligate să privească spre eșafod. Eram hotărât să nu accept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
încă o formă a relaxării / 169 Corpul mitic / 177 Apendice: Yuro / 183 Semn divin la Kamakura / 185 Dualisme, pragmatisme, bovarisme / 187 Desenând, desenând / 191 Acum, Muză, să cântăm despre bloguri / 197 Schemă și polisemie sau răzbunarea învinsului / 199 Scaunul / 203 Fizica și metafizica veceului / 207 Elogiu oamenilor grași / 213 Deruta celor lipsiți de nume / 215 În loc de epilog: despre semantica adverbului "acasă" / 219 Simplificând, văd analiza culturii ca pe un mijloc de a percepe drept "normal" ceea ce, la indivizi provenind din culturi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
copilărie că nu sunt în stare să fac mai nimic în plan concret. Atunci când, în gimnaziu (deja în liceu, dat fiind că eram la filologie, materiile "reale" nu mai aveau nici o relevanță), luam câte un șase la matematică sau la fizică, ai mei se îngrijorau considerabil, spunându-mi că nu voi fi capabil să fac o meserie și că, prin urmare, voi muri de foame. În comparație cu japonezii însă, devin aproape meșter în a mă descurca în situații practice. Simpla (supra)viețuire
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai multe situații în care japonezii își iau viața pentru că, în ochii lor, eșuează în încercarea de a-și îndeplini rolul pe care societatea l-a prescris pentru ei. Un profesor universitar, șef al unui colectiv de cercetare din domeniul fizicii solidelor, își pune ștreangul de gât pentru că, la capătul a trei ani de muncă intensă, echipa aflată sub conducerea sa nu obține rezultatul planificat. Un director de companie a cărui firmă de electronice urmează să dea faliment preferă să moară
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
calzi. "Poți mânca mochi?" mă întrebă. În clipa aceea fu ca o tremurare în aer și sub femeie clipiră în ființă patru picioare de lemn, vopsite în gri întunecat, la fel cu cele pe care simțeam că mă sprijin eu. Fizica și metafizica veceului S-ar putea spune că toate lecturile mele importante s-au desfășurat pe veceu. Henry Miller Tânăra poetă Diana Geacăr ne mărturisește, introducându-ne de-a dreptul în marele său athanor poetic: "mă duc să mă cac
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lipsiți de simțul profund al naturii, la fel cum altora le lipsește simțul muzicii sau al artei. Sunt anumiți specialiști în literatură care, oriunde s-ar afla, trăiesc cufundați în cărțile lor. Sau naturaliști ce văd lumea numai prin lentilele fizicii, chimiei sau biologiei fără a-i percepe frumusețea și splendoarea. Persoane care trăiesc cufundate în lumea propriilor afaceri. Alții a căror viață se învârte exclusiv în jurul modei, cosmeticii și sănătății. Pentru toți aceștia natura, în cel mai fericit caz, este
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
-ului până în prezent, calculați cu o precizie extraordinară de către astrofizicieni? În fața tăcerii spațiului infinit și obscur nu simt teroarea exprimată la începuturile științei moderne de matematicianul, fizicianul și filozoful Blaise Pascal. Și nici în fața abisurilor lumii microcosmice. În acest cadru fizica particulelor elementare a stabilit existența unor procese incredibil de minuscule, în ordinea mărimilor o biliardime de cm (1 biliard= 1 milion de miliarde) și a perioadelor până la o triliardime de secundă (1 triliard= 1milion de bilioane). Nu simt spaimă deci
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
rămâne literalmente în întuneric și pentru fizicieni. De aceea au inventat conceptele de "materie obscură" și de "energie obscură". Este vorba de mărimi complet necunoscute. "Ceea ce cunoaștem noi este o picătură de apă. Ceea ce nu cunoaștem este oceanul", spunea fondatorul fizicii clasice, Issac Newton, și asta va rămâne valabil pentru mult timp. Într-un viitor apropiat sau îndepărtat, știința va mai face încă un pic de lumină în această obscuritate, va putea face mult mai clară realitatea care se ascunde în spatele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ca obiect al cercetărilor, începând cu Big Bang-ul de acum 13,7 miliarde de ani: unde își are originea, de ce și spre ce conduce? Asemenea majorității fizicienilor, și eu sunt convins că cele întâmplate în momentul t = 0 al fizicii rămân complet ascunse omului. Și chiar metodele empirice de semnificativă aplicație, prin rafinamentul lor (de exemplu experimentele conduse de către CERN la Geneva, Organizație europeană pentru cercetarea nucleară, cel mai mare laborator european pentru fizica particulelor elementare), nu vor permite descoperirea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
întâmplate în momentul t = 0 al fizicii rămân complet ascunse omului. Și chiar metodele empirice de semnificativă aplicație, prin rafinamentul lor (de exemplu experimentele conduse de către CERN la Geneva, Organizație europeană pentru cercetarea nucleară, cel mai mare laborator european pentru fizica particulelor elementare), nu vor permite descoperirea a ceea ce era înainte de acel moment. Marele secret care rămâne impenetrabil pentru științele naturale este: de ce există ceva și nu mai degrabă nimicul (care după genialul matematician, filozof și ecumenist Leibniz este întrebarea fundamentală
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în realitatea însăși: realitatea lumii și omului prezintă aspecte diverse, niveluri, dimensiuni. Iar cine absolutizează o singură dimensiune nu mai reușește să le vadă pe celelalte. Însă ar trebui să descopere altele noi. Rezultatul: în cele din urmă nu doar fizica invită la a rămâne deschiși marelui mister al cosmosului, de unde își trag originea constantele universale și principiul antropic. Și matematica o face. Infinitul: o dimensiune reală? Din timpul lui Euclide, matematician grec din secolul IV î.C., spațiul fizic este
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
persoanele religioase în general, pot imagina, intui sau simți realități care depășesc spațiul fizic, spațiul energiei și al timpului, și astfel să le exprime în operele lor. Muzica, la fel ca orice alt sunet, este un fenomen fizic pe care fizica l-a studiat în profunzime în cadrul acusticii. Dar nu este doar un fenomen înțeles în mod exclusiv prin fizică. Trebuie să mă întorc la Mozart. Concertul pentru clarinet și orchestră KV622, ultima lucrare terminată de Mozart, pe care compozitorul o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și astfel să le exprime în operele lor. Muzica, la fel ca orice alt sunet, este un fenomen fizic pe care fizica l-a studiat în profunzime în cadrul acusticii. Dar nu este doar un fenomen înțeles în mod exclusiv prin fizică. Trebuie să mă întorc la Mozart. Concertul pentru clarinet și orchestră KV622, ultima lucrare terminată de Mozart, pe care compozitorul o finalizase cu exact două luni înainte de moartea sa, mă însoțea cu cincizeci de ani în urmă pe durata studiilor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
timpul. Eu nu sunt om de știință. Dar dacă aș fi astrofizician, mi-aș pune unele întrebări asupra momentului în care a început totul. Tocmai această explozie primordială apare ca o limită de nedepășit pentru cunoașterea umană. Despre cauza acesteia, fizica nu a reușit până azi să spună nici cel mai mic lucru și de aceea nu a putut nici să explice unde își au originea constantele naturale, care determină orice eveniment fizic încă din prima sutime de secundă a vieții
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a vieții universului. Ca fizician, l-aș aminti pe Kant: științele naturale nu au competența de a merge dincolo de orizontul experienței, de aceea nu pot da un răspuns la întrebarea fundamentală a omului, un răspuns privitor la originea universului. Dar fizica, aș adăuga imediat pe aceeași linie cu Kant, nu are nici competența de a anula această întrebare, considerând-o lipsită de sens. A da un răspuns la întrebarea despre originea cosmosului ține de religie și filozofie, care încă din timpurile
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lui Dumnezeu. Mai curând, aceasta este o expresie care spune că lumea și omul, la fel ca spațiul și timpul, nu datorează nimic nici unei alte puteri în afară de Dumnezeu. Aceste relatări antice ale creației, care nu vorbesc limbajul matematicii și al fizicii, compus din formule și modele cosmologice, dar mai curând prin imagini (metafore) și asemănări (parabole), au încă ceva de spus astăzi despre originea lumii? Bineînțeles că da: este vorba de adevăruri asupra cărora ar trebui să mediteze și oamenii de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cunoaștere din ce în ce mai elaborată. Ne spune oare analiza chimică să facem una cu pământul tot ce nu datează din secolul al XII-lea? Dar cine o va spune? Nu ar fi oare mai potrivit să introducem aici o altă disciplină decât fizica, care să ia în considerare aspectul estetic al mănăstirii disciplină pe care o numim tocmai "estetică"? Numai că, va fi această estetică științifică? Va avea ea mijloacele, lăsând deoparte orice impresie subiectivă și, astfel, orice discurs asupra și în jurul operei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și astfel drept o conștiință dătătoare de sens, drept "conștiință a" și drept intenționalitate, este întotdeauna astfel și în mod indistinct altceva, mai precis viața însăși, adică în exemplul nostru auto-afectarea originară a acestei atribuiri de sens creatoare a idealităților fizicii matematice. Privirea pe care, în cadrul reducției, am aruncat-o asupra științei, noi, fenomenologii preocupați a construi o fenomenologie radicală a subiectivității ca subiectivitate vie, adică a păstra ființa a ceea ce suntem în realitate, dincolo de aparență, această privire, așadar, nu trebuie
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
consideră încă și mai puțin ca ceea ce este ea, ca ceva ce constituie ei înșiși, ca sensibilitate și corpropriere: condiția transcendentală. Mai curând, ei nu sunt în ea decât efectele sale, efectele naturii reduse la corelatele materiale presupuse ale idealizărilor fizicii matematice. Aici ni se înfățișează o a doua grupă de științe, cele care au în vedere omul însuși și fenomenele care îi sunt asociate din principiu, pe care le vor specifica și diversifica potrivit tematicii lor proprii, dând naștere acelor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a subiectivității înseși în care Natura își află totuși ființa originară și reală, în calitate de auto-afectare a ek-stazei sale. Această revocare a subiectivității lasă de asemenea să subziste, în autonomia lor aparentă, formele geometrice, ca forme ale trăirilor naturale înseși, astfel încât fizica și științele care i se asociază păstrează această referire principială la o natură abstractă pe care o iau drept natura reală. Însă ce poate lăsa într-adevăr să subziste, în cazul științelor umane, în calitate de referință sau de temă posibilă, această
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
un ucenic vrăjitor care a mîntuit omenirea și nici ca pe un bătrînel nostim și cam trăsnit scotocind prin măruntaiele universului spre a descoperi în joacă un titlu de album pentru Mariah Carey. E o carte onestă de popularizare a fizicii scrisă în tiparul unei sobre lucrări de informare generală: timpul, simultaneitatea, curbura spațio-temporală, gravitația sunt analizate rînd pe rînd de un autor care este întîi de toate un specialist în fizică. Cum temele pomenite mai sus au căpătat ceva din
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
Mariah Carey. E o carte onestă de popularizare a fizicii scrisă în tiparul unei sobre lucrări de informare generală: timpul, simultaneitatea, curbura spațio-temporală, gravitația sunt analizate rînd pe rînd de un autor care este întîi de toate un specialist în fizică. Cum temele pomenite mai sus au căpătat ceva din familiaritatea unor noțiuni de care, indiferent că le-am înțeles sau nu, am auzit deseori de ele, nu asupra lor merită să ne oprim acum, ci asupra unei trăsături aparte a
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
deși îmi dau seama că mai tinerii noștri colegi interpretează asta ca o consecință a senilității. Nu încape îndoială că va veni ziua cînd vom vedea cine a avut atitudinea in-stinc-tivă corectă." (p. 123) Deocamdată, stadiul la care a ajuns fizica contemporană îi confirmă pe Bohr și Heisenberg, și nu pe Einstein, dar verdicul final nu va putea fi dat decît în momentul cînd teoria marcrocosmosului va fi cuplată cu cea a microcosmosului, în cadrul a ceea se numește "teoria unificată a
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]