3,170 matches
-
urmări grave a avut loc într-o vară când tata a chemat pe un băietan care numai ce venise din armată să repare acoperișul, căci avea câteva olane sparte și la o ploaie mai de durată picura apă din tavan. Flăcăul s-a urcat sprinten pe o scară de lemn pe care o proptise bine să nu alunece. Pe mine mă pune Aghiuță să mă urc după el. Nu era nimeni prin preajmă că m-ar fi oprit. Cînd să trec
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
rai, se afla o turmă de oițe. Baciul era plecat în sat să aducă sare la mioare. A lăsat oițele în paza dulăilor ciobănești, niște câini mari care se puteau lupta și cu ursul și în grija lui Ion, un flăcău voinic și arătos de-ți venea să crezi că este cu adevărat Făt-Frumos. Pe când soarele, din slava cerului se pregătea să o ia încetinel spre apus, oițele se odihneau la umbră. Sub un copac, la marginea stânii sta Ion cu
POVESTIRI PENTRU COPIII STRĂMUTAŢI DIN ŢARA LOR (I) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351938_a_353267]
-
chema Liuba. Vichentie avea un picior mai scurt și șchiopata când mergea, cu toate astea fugea mai iute ca mine și mă purta mereu în brațe măcar că eram câtă mai șoldanul deoarece aveam vre-o 4 ani, deci eram ditamai flăcăul cum se laudă mămică cu mine. Citește mai mult Motto: Pe drumeagul din cătunVenea ieri un rus și-un tun;Tunul rus, si rusul tun!(Păstorel Teodoreanu)Nu știu cum se pripășise la noi un soldat rus cu numele Vichentie. Cred că
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
chema Liuba. Vichentie avea un picior mai scurt și șchiopata când mergea, cu toate astea fugea mai iute ca mine și mă purta mereu în brațe măcar că eram câtă mai șoldanul deoarece aveam vre-o 4 ani, deci eram ditamai flăcăul cum se laudă mămică cu mine.... Abonare la articolele scrise de ovidiu creangă
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
timpul drago, iar termenul pede se va transforma în bete. Bete, folosit în unele zone din Oltenia are înțelesul de mulțime, adunare, însă simbolic acest cuvânt se pare că avea să denumească, mai târziu, cingătorile înguste, frumos țesute, purtate de flăcăi în zi de sărbătoare. Acestea erau așezate în diagonală peste cămașa frumos brodată sau ca fâșii la brâu, pentru legarea cămășii, simbol al iubirii, al prinderii în marea taină a procreării, în tainicul port popular românesc. Desele schimbări de pronunție
SĂRBĂTOARE A IUBIRII LA ROMÂNI, DRAGOBETELE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351975_a_353304]
-
și poartă noroc îndrăgostiților. Motivațiile preluării, au fost profunde, întrucât păsările erau privite ca mesageri ai zeilor, cuvântul grecesc pasăre însemnând mesaj al cerului și, de aceea, zeul a mai fost numit și Logodnicul Păsărilor. În această zi, fetele și flăcăii, îmbrăcați de sărbătoare, se întâlneau fie în mijlocul satului, fie în fața bisericii, ca loc sacru de săvârșire a unei împliniri, iar de acolo, în tinereasca veselie porneau pe dealuri să caute, prin păduri și lunci, flori de primăvară. Florile de început
SĂRBĂTOARE A IUBIRII LA ROMÂNI, DRAGOBETELE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351975_a_353304]
-
cu logodna adevărată. De aici a rămas zicala: Dragobetele sărută fetele! În lucrarea Jocul Dragobetelui cu măști sa „Sărbătorile poporului cu obiceiurile, credințele și unele și unele tradiții legate de ele”, inimosul folclorist român Constantin Rodulescu-Codin (1875-1926) consemna: Dragobetele e flăcău iubieț și umblă prin păduri după fetele și femeile care au lucrat în ziua de ragobete. Le prinde și le face de râsul lumii, atunci când ele se duc după lemne, flori, bureți... . În urma acestui fapt a rămas și zicala referitoare
SĂRBĂTOARE A IUBIRII LA ROMÂNI, DRAGOBETELE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351975_a_353304]
-
frumos, arătos, cu un temperament năvalnic. Mitologia cosmogonică, în care sunt descrise momente ale genezei poporului nostru, afirmă că Dragobetele a fost fiul preferat al Dochiei, despre care renumitul mitolog, Romulus Vulcănescu, în monumentala Mitologie Română, îl prezenta ca un flăcău chipeș și iubăreț, trăsătură principală a locuitorilor acestor regiuni. El era un zeu temut de fecioarele și femeile locului, pe care strămoșii noștri îl considerau naș cosmic, oficiatorul tuturor nuntirilor de la începutul fiecărei primăveri, atât la oameni cât și animale
SĂRBĂTOARE A IUBIRII LA ROMÂNI, DRAGOBETELE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351975_a_353304]
-
întrețină atmosfera cu bătăi ritmice ale bastoanelor în scuturi. Și, poate că totul ar fi urmat binecunoscuta rutină, dacă un scaun aruncat din tribune nu l-ar fi lovit pe comandantul dispozitivului drept în cap. Ordinele se succedară scurt și flăcăii în uniforme, dau năvală în tribunele devastate, cu o nestăvilită dorință de a aduce pacea între năstrușnicii combatanți. Chiar și fotbaliștii se opresc o vreme ca să privească meciul mult mai dinamic al galeriilor, acum înfrățite, cu vajnicii apărători ai ordinei
UN ET ÎN CAMPIONATUL DE FOTBAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352199_a_353528]
-
gard: - He, heeee, bucuroși de oaspeți, da’ poftiți în curte, hai, luați loc puțin, că cade omu’ din pod și tot se mai odihnește, da’ voi de la drum... băgă el una mai usturată, așa ca să se vadă că... Numai că, flăcăii, foarte puțin atenți la vorbele de duh ale gazdei, căzură pe scaunele puse în jurul mesei de sub salcâm, atacară cu nădejde sticla de țuică, ba, chiar și murăturile, evident fără să se sinchisească de cratițele trântite în bucătăria de vară de
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
uiți la semnele pe care înaintașii le-au lăsat”. În consecință, jalonează succint „devenirea” Orăștiei: ridicarea la rang de oraș (1860), deputați orăștieni în Dieta de la Budapesta(1865-1868), monumentul ridicat în cinstea victoriei eroice da la Biskupitz(1866), datorită „bravilor flăcăi români”, „corul de la Orăștie”. Nașterea lui Aurel Vlaicu(1882) Binținți, apariția tipografiilor și librăriilor „Franz Schasser” și „Carl Furhman”, „Societatea de lectură” (1883), ASTRA (1890), Tipografia „Minerva” (1891), „Reuniunea meseriașilor” și ziarul „Activitatea” (1899), foaia săptămânală „Libertatea” (1902), revista „Tovărășia
DAN ORGHICI, FUMURI DE PALIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351250_a_352579]
-
binișor de 60 de ani), că la Miroslovești a fost o mamă care și-a smuls părul din cap strigând: “Trei, Doamne, și toți trei!”. Și moș Eugen, schițând o grimasă ce tindea spre plâns, le pronunță numele celor trei flăcăi mândri ca brazii, căzuți tustrei la Cotul Donului: Ion, Gheorghe șiCostache Păduraru. Apoi, bătrânul veteran, atins în zona aceea sensibilă a memoriei sale, născută din cea mai crudă experiență umană, schimonosit de accesele de plâns ne uimește prin trăinicia faptelor
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
câștigă, noi câștigăm, voi câștigați, ei câștigă! Dar ce? Vrei adevărul? Întreabă-mă și lasă-mă să tac. S-a oprit caruselul și eu vroiam să mă urc pe scaunul cel mai apropiat și am zburat, în spatele meu zbura un flăcău zvăpăiat, un brunet mult prea matur pentru cosițele mele blonde, dar mă atrăgea necunoscutul în același raport, în care mă speria, și ne legam cu lanțurile de pe atunci, să nu fie libertatea deplină pentru zborul de mai târziu, să nu
CARUSELUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351468_a_352797]
-
Acestea fură singurele cuvinte de consolare din partea ursului. Iepurașul, sfios, începu a cotrobăi prin casa ursului, poate, poate a găsi și el ceva de-ale gurii. Însă nimic! - Stăpâne, nu ai lăsat nimic și pentru mine. Zgârcit mai ești! - Măi, flăcăule, se burzului la el ursul. Ai grijă cum te porți și vezi-ți de lungul nasului, căci altfel să nu-ți fie de mirare dacă ai să rămâi fără slujbă! Iepurașul nu păru tare înfricoșat la auzul amenințărilor ursului: - Iaca
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
gospodării adică se trezeau dis-de-dimineață, unii dintre ei vedeau căruțele cum se întorceau goale la primele ore ale zilei, dar cum erau mânjite de sânge; oare unde îi duceau? Doamne, când îmi amintesc acum...omorau cu sutele, miile din bieții flăcăi frumoși! Iar omu asta, român fiind, păzea acolo la ruși, sau nu știu ce hram mai purta cu rușii, da am auzit eu că păzea depozitele ca să nu fugă cumva soldații nemți. Tata i-a zis atunci când a venit cu bocancii: ca
INTERVIU ANIVERSAR CU O DOAMNA NESTIUTA! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350857_a_352186]
-
ușor în bătaia vântului, cu decolteurile largi ca demoazelele din lumea mare, și copiii-ăștia cu băști bleomaren și uniforme albe de marinari, și el la fel, într-un costum alb de camgăr englezesc, cum se putra Câmpineanu , când era flăcău ; să umble chelnerii sau picolii pe lângă ei și să le aducă fel de fel de mâncăruri și băuturi și lapte de cuc acolo în compartimentul lor...și-apoi să vadă țări și orașe și lumea largă, mări și oceane, California
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PRE-DESTINARE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 361 din 27 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului La nașterea fiului lor mama a implorat ursitoarele să aibă parte de un flăcău chipeș care să trăiască ani mulți și să cunoască ceea ce ei îi rămăsese străin în viață - fericirea Tatăl în schimb își dorea un copil voinic înalt și spătos bun ca pâinea lui Dumnezeu Ursitoarele însă l-au menit să sufere
PRE-DESTINARE de ION UNTARU în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351057_a_352386]
-
ieri, ca mâine, ca oricând Un munte de uitare ne desparte Și nopțile de-Ajun le trec plângând. Și totuși, când se-aud iar zurgălăii Și tineri trec voioși din bici pocnind Mă uit la mine-n gând și văd flăcăii Și între ei, pe tine-n prag sosind. Referință Bibliografică: COLINDUL MEU N-AJUNGE.... / Delia Stăniloiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 363, Anul I, 29 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Delia Stăniloiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
COLINDUL MEU N-AJUNGE.... de DELIA STĂNILOIU în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351082_a_352411]
-
dăltuire de curaj doar fluturele roșu îl inimii bate temător în pupila uleioasă și dilatată trădându-i ancestrala teamă de zăbală NĂUCA VARĂ, CÂINE TURBAT a venit vara în câmpie fecioarele sechestrează soarele în anafoarele ochilor minciunile lor vestimentare fac flăcăii să calce în străchini când vântul mai scapă din câte-o crâșmă ce închide peste program cireșii își mușcă buzele de ciudă sângerând în palmele copiilor fluieră craterele noaptea pe lună iar în crânguri boncăluiesc cerbi cu coarne de mătase
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (5) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345647_a_346976]
-
cu tata. Pe tata l-a cunoscut la un bal, când a fost aleasă regina balului. Era într-o iarnă și tata venise la bal, în satul unde locuia mama cu o sanie trasă de doi cai superbi, împreună cu câțiva flăcăi. Distanța dintre cele două localități este de 4 km. Pentru că se îndrăgostise atât de mult de mama, nu și-a mai găsit la sfârșitul balului mănușile, fularul și pălăria. Nu mai știa unde le pusese, atât de mult își pierduse
REÎNTÂLNIREA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345684_a_347013]
-
ardem pruncii drept talaș, Ardem surorile și frații, Uscați bunicii-n vatră ard, Nepoții, cuscrii și cumnații Ard ca ulucile din gard, Unchi și mătușe așchioase Ca pe surcele-n vâlvîtăi Îi ardem, din morminte oase De bătrânei și de flăcăi Vârâm sub plită, și de fete... Mirese-n lemn de scândură Și maici virgine și ascete Trosnesc și mă îngândură: Of, Doamne, cât de greu ne este Și cât de foame și de frig! După ce ardem tot și peste, De la
SE STING de ROMEO TARHON în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345746_a_347075]
-
să-i și înveselească pe oameni cu cântecele lui. În sfârșit, nașa-Iarnă i-a țesut un strai alb cu sclipiri de diamante. Ca cingătoare, i-a dăruit un brâu roșu... cusut cu perle. Straiul era astfel conceput încât creștea odată cu flăcăul, rămânând alb ca neaua, oricât l-ar fi purtat. Pe la 19 ani, Dragobete avea părul negru ca noaptea și ochii verzi precum iarba mătăsoasă de pe munte, vorba îi era dulce ca mierea, iar sărutul îi frigea ca jarul. Era un
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352049_a_353378]
-
rămânând alb ca neaua, oricât l-ar fi purtat. Pe la 19 ani, Dragobete avea părul negru ca noaptea și ochii verzi precum iarba mătăsoasă de pe munte, vorba îi era dulce ca mierea, iar sărutul îi frigea ca jarul. Era un flăcău vesel ce cânta din fluier și iubea fetele care îl priveau ca pe un zeu. Fecioarele, care îl întâlneau și îi simțeau privirea vrăjită, uneori chiar sărutul de foc, se jurau că el venise de pe alt tărâm. Tot bătrânii spuneau
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352049_a_353378]
-
îl îndrăgeau și ei. Nimeni nu știa care este secretul care-i făcea pe bărbați să-l placă, și să nu fie geloși pe el. Asta, până într-o zi, când un bătrân a dezvălui secretul. Pe vremea când era flăcău, în seara de 23 februarie, Dragobete li se arăta în vis feciorilor de însurat... și-i învăța secretele iubirii. Totul se făcea sub jurământ...Bătrânul a rupt tăcerea, întrucât, având peste 100 de ani și considera a nu se mai
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352049_a_353378]
-
alb cu pietre rare Și un brâu roșu i-a cusut Cu perle sclipitoare. Pe cât creștea de frumușel, Înalt și lat în spate, Și straiele creșteau pe el Ca neaua de curate. Și peste ani din an în an, Frumos flăcău crescuse, Înalt ca trunchiul de castan Și mândru se făcuse. Cu ochii verzi, păr mătăsos Ca de tăciune negru, Cu mustăcioară de-abanos, Era frumos de-a-ntregul. Din glas și fluieraș cântând Înduioșa amarul Cu mierea vorbei și având Sărut
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]