1,339 matches
-
câte o scenă mai deocheată, toată lumea își înghite saliva și sunetul acela, în toată sala... nu se poate asemui cu nimic. Mor după el. După ce ne-am întors în salon, Midori i-a povestit iar tatălui ei o mulțime de fleacuri, la care el fie dădea din cap, fie scotea doar un mârâit. Pe la ora unsprezece a venit soția individului din celălalt pat. I-a schimbat pijamaua și i-a curățat niște fructe. Era rotunjoară la față și părea o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mea experiență, mă asigură Midori. În timp ce ne beam cafelele, s-au îndreptat spre noi două fete, probabil colege de-ale lui Midori. Și-au arătat fișele de înscriere la cursuri și au stat puțin de vorbă despre tot felul de fleacuri: „Ce notă ai luat la germană?“ „Cutărică și cutărică au fost răniți în ambuscada din campus.“ „Ce pantofi grozavi! De unde i-ai cumpărat?“ Le auzeam doar pe jumătate, trăind cu senzația că veneau din altă lume. Îmi beam cafeaua și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
amintindu-mi ce entuziasmați au fost new-yorkezii când le-am spus despre miracolele pe care le pot face cafeina, codeina și paracetamolul. Am luat cantități suficiente de fiecare dată când l-am vizitat. Iată din nou o dovadă că fiece fleac îmi amintește de el. Nu pot bea nici măcar un ceai fără să mă gândesc că îmi spusese că nu consumase niciodată astfel de băuturi inofensive înainte de a mă cunoaște. Am fost încântată să aud că au început să-i placă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
parte, mama nu-mi spune altceva decât ce aranjamente florale a comandat și ce rochii or să poarte domnișoarele de onoare - de parcă aș da două parale pe asta! Cred că o face strategic și mă tot bate la cap cu fleacurile astea pentru că știe că-s supărat și vrea să-mi aducă aminte că asta e situația și că trebuie să măîmpac cu ea. E nebunie curată! Vanessa mă sunăpe mine, deși face pregătiri să se mărite cu fratele meu! N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o turmă Întreagă de bandiți negri care o urmăreau cu puștile-mitraliere În mâini.... Mai blondă decât Mary Lena, mai tulburătoare decât copila din coșciug, mai pură și mai supusă decât Fecioara. Cecilia cea vie și accesibilă, era de-ajuns un fleac și aș fi putut chiar să-i vorbesc, aveam certitudinea că putea iubi unul de soiul meu, mai ales că-l și iubea, Îl chema Papi, avea un păr blond și zbârlit pe un cap minuscul, avea cu un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la etajul doi... Privirea admirativă pe care mi-o aruncă profesoara de informatică, o brunetă cu frizură modernă, îmbrăcată după ultima modă, mă convinge să-mi risc una din cele șapte vieți ale lanțului karmic: nu-i nimic, e un fleac, iar distanța e mică. Urc până în laboratorul de fizică, deschid geamul, îl încalec. Liceul e construit după principiile sănătoase ale realismului socialist. Adică fațada e compartimentată în mari pătrate de beton care încadrează câte două ferestre. La fiecare etaj se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nevoie: nu aia, băi Ghiță, aialaltă - pâinea aia, sticla aia, paltonul ăla. Cu cârja i le arăta. Și dacă vânzătoarea se făcea că nu pricepe, agăța chiar el marfa cu pricina, cu capătul îndoit al cârjei. N-avea timp de fleacuri - trebuia să se întoarcă iute acasă, unde-l așteptau Viețile sfinților, pe care le copia cu scrisul lui mărunt, meticulos, în registre mari, cu coperți cartonate. Le făcea apoi cadou acelora din familie care se învredniciseră de harul preoției: fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ne liniștea creierul revigorându-ne singurătatea și miracolul poftei. Capre și cerboaice ni se răsturnau sub zâmbetul pur îmbătat de viteză și tăios ca o lampă cu horbota iezilor șerpuind peste zările de-acum apuse ale spitalului, când de fapt fleacul plăcerii nu făcea decât să ne-ascută dorința de a susține până la capăt soarele cartierului în vârful unui piept prea îngust pentru spinarea noastră de zdrențe și oase. Suntem împreună Haralambie împreună cu Gheorghe și Clito - fără nici o scânteie de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vecinii dementa, la domnu’ Vulpe, la domnu’ Mustață... - De ce nu chemați un doctor să te vadă? E păcat de dumneata! Ești în putere, n-ai decât 80 de ani... - De unde bani, de unde? Bandiții ăștia de doctori te jumulesc pentru orice fleac de Arznei, ăăă, de doctorie. - Da’ dacă tot ești așa de supărat, nu vrei să vină un preot? Eu știu, mai schimbi o vorbă, te mai împaci... - Was? ceee? un popăă? Warum? Adică să-mi calce mie pragul un pungaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
rezolvi. Se așeza lângă el și-i lua palma uitânduse șicercetându-i liniile. Îi spunea câte și mai câte, unele cum le-nvățase de la Rusalda, dar mai ales de la Dedi. Zâmbeau amândoi, dar în special Zina care se alătura să asculte fleacurile copilărești ale Prințesei care adesea se încheiau cu: Fugi cocoș Pe coș Pe cel care l-a necăjit pe tata Sebi Cu aripile să-l pocnești Cu ciocul să-l ciocănești Și în gheare să-l strivești”. Râdeau toți cu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fost bine până când noua lui soție l-a convins pe om că îi iubește fiica la fel ca o mamă adevărată. După un timp dragostea și-a revărsat-o numai asupra bărbatului, neglijând fetița, pedepsind-o, certând-o pentru orice fleac, bătând-o. Îmi povestea că atunci când a bătut-o zdravăn că nu știu ce făcuse și a amenințat-o că o spune la tată-său ca s-o bată și el, fetița, speriată, a fugit de-acasă să meargă la niște rude
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
joc sunt acolo, jos, sub dormeză. Cafea, n-am! Nici suc! Nici crăpelniță! Auzi, chiriașule, coboară și Dănuț vocea, complice, dacă tot te duci, încearcă, barem..., hmm..., știi și tu..., cere-i o foaie, de palmares, pentru noi, adică, un fleac, o bancnotă de-o sută... Să văd ce se poate face. Ce zi este astăzi? Nu e vineri? Norocul vostru, că și-a primit de ieri pensia. Dușumeaua tocită scârțâie binișor, bătrânește și Vierme se desprinde din încătușarea zevzecului aghesmuit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ce lăcomie, domnule? Da'de unde! Pur și simplu, rădăcinoasele sunt antialergice, anti-fungice și fac foarte bine la artrită, atât și nimic mai mult. U-uuu-ahhh...! Bine, seniore, prea bine, gata, calmează-te, nu te mai năpusti și tu așa, din orice fleac. Temperatio! Pace-pace, între două dobitoace. Pe bune! Poftim, mi-am luat botul de-acolo. Și n-am uitat nici de Trimis! Hmm...? Ce spuneai? Va t'en faire foutre! Imprecația îi redeșteaptă Bursucului în minte, proaspăt, terifiantul film nocturn, de-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
numai două lăzi cu cărți, biblioteca doctorului Vasile Popescu de la Pitești, soțul fiicei doamnei Alexandrescu, Mimi. Odaia din fund, cu două ferestruici spre curte, un pat de tablă, un lavabou, o masă rotundă, trei scaune, un dulap hodorogit și câteva fleacuri, botezate bibelouri de familie, era a lui Titu. În curte, mai încolo, stătea un cizmar evreu, Mendelson, cu cinci copii, dintre care cel mare își termina armata la artilerie, apoi un plăcintar bulgar cu dugheana în vecini, un croitor rămas
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
venea să-și muște limba că s-a apucat de-a trăncănit, încît acuma o să prindă țăranii ură pe dânsul să nu mai aibă trai cu moșia. Dar cine să-și închipuie că Iuga are să facă atâta tărăboi dintr-un fleac de nimic?... Spuse primarului să nu se pripească și să mai aștepte olecuță, că va merge și dânsul negreșit la cancelarie să declare că n-are nici o pretenție și să lase lumea în pace. Mulțumit, Pravilă porni spre sat. Pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
violent și abținîndu-se permanent de a scrie. Altminteri însă, Herdelea era singurul tovarăș redacțional al lui Roșu, care îi spunea deseori: ― Să știi, puiule, că tu ai să ajungi! Ascultă-mă pe mine ce-ți vorbesc, că eu nu vorbesc fleacuri ca domnișorii ăștia care vin cu pălăria-n cap, se grozăvesc, mint și nu-s capabili să scrie un rând cumsecade. Ai să ajungi, băiete, pentru că îți place munca și nu te codești! Să știi!... Ai și talent, ești și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
turma țărănească fără păstori va fi pe urmă complet la cheremul lor... Te revoltă și te indignează, mai ales când vezi că noi, cei condamnați la moarte, stăm și ne ținem de cancanurile șefiei, de intrigile remanierii și de toate fleacurile!... Pentru a tempera puțin atmosfera ce o crease izbucnirea bătrânului, Grigore făcu zîmbind: ― Nici nu mi-aș fi închipuit, tată, că te poate pasiona atât de mult politica! ― Crima nu e politică, Grigoriță! răspunse Miron potolit, dîndu-și și el seama
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
slab, mic și cocârjit, Popescu-Răcaru de la Dimineața. Cel de la Universul se trezi din moleșeală și întrebă căscînd: ― Ce-i, monșer, începe ori nu începe, că eu o dau dracului de afacere! ― Taci, bre, că începe! zise Popescu-Răcaru. Dar ședința e fleac. Să vă spun eu mai bine o știre extraordinară și senzațională. A adus-o adineaori șeful de cabinet de la Interne. E caldă... Zice că într-un orășel de la Dunăre, n-a vrut să comunice ce oraș, trebuie să fie Giurgiu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
răsunau de strigătele țigănușilor: ― Ediție specială!.. Noul guvern!... Manifestul către țară! Grigore Iuga, de când se întorsese de la țară, mânca în fiece seară la Predeleanu. I-ar fi fost peste putință să stea acasă cu mătușă-sa Mariuca, să-i asculte fleacurile clevetitoare, sau pe la restaurante, ori la club cu prieteni care până ieri mureau de dragul țărănimii și propovăduiau împărțirea moșiilor, cu gândul ascuns că tot nu se va întîmpla și cu mândria că totuși pot părea drept spirite înaintate, iar azi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
duseseră aproape toți acasă, pe la nouă și ceva seara, am mers cu Luci în spatele blocului și ne-am suit în castanul bătrân în scorbura căruia găsiserăm ascuțitorile. Am mai stat vreun sfert de oră comentând cele întîmplate - venirea negustorului de fleacuri - și privind tot timpul, la lumina palidă a neonului din curtea morii, cesulețele noastre de tablă aurie. Luci tocmai începuse încă una din poveștile lui cu cai îmbrăcați în fireturi, când l-am văzut pe Mendebil ieșind încet, sfios, din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dreaptă, nu era nici un fel de halucinație. Sânt și acum absolut convins că, mai multe seri la rând, am comunicat. Important era să fie lună și să privesc înspre locuința ei. Atunci auzeam lămurit: Andrei, tu ești? și apoi discutam fleacuri vreo jumătate de oră. Școala lâncezea, era sfârșit de an; și elevii, și profesorii erau mai mult decât epuizați, plictisiți. Sindili, grecoteiul, aducea magnetofonul și, în fundul clasei, ne strângeam la povești. A doua zi după serbarea de sfârșit de an
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
poezie o profesiune, ci tocmai expresia și refugiul acestei incapacități." Iată ceva, în sfârșit, în măsură să-ți dea speranțe." Acum, firește, îmi vine să râd de maniera asta estetizantă pe care-o foloseam pe atunci în scris pentru orice fleac. Trăsăturile Ginei și ale mediului ei apar în această pagină de jurnal de două ori deformate: din cauza acestui manierism livresc și din motivele psihologice cunoscute, adică din cauza aversiunii mele pentru orice fată, a nevoii mele de protecție împotriva agresiunii erotice
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
neobiectuală, mai curând un câmp de forțe care-mi ordona lumea interioară, într-un fel o uitasem, zicând mereu, fără gând și fără sunet, ea, pe Gina nostimă și rânjită, o fetiță printre alte fetițe dintr-a douăsprezecea. Am discutat fleacuri, în fiecare pauză, iar după ora a doua ne-am mutat din nou în aceeași bancă. În timpul orei de istorie ne-am apucat să scriem versuri, "un vers tu, unul eu", cum făceam în vremurile bune, și ne-am amuzat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe la ea? Că nu purta niciodată cravată? Că, bineînțeles, visa noaptea numai detalii de teascuri hidraulice și conducte vidate necesare fabricilor de ulei? Că avea câțiva colegi cu care vinerea juca bridge, destul de prost, ce-i drept? Toate acestea sânt fleacuri. Într-o dimineață din acea primăvară, înainte de-a pleca la serviciu, Emil Popescu se duse în spatele blocului să-și mai vadă o dată mașina. Cu o seară înainte băuse la ziua unui prieten niște Cabernet albanez care-i făcuse rău
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Oricare în sensul că ți-o trimit pe cea pe care mi-o ceri... Spune-mi care... — Știu și eu, șovăise Muti nemulțumită. Știu și eu, sigur că n-o să-ți cer o lucrătoare de mâna întâi pentru așa un fleac... Cred că Vica s-ar descurca, e și iute de mână, e și la locul ei, e și mai curățică... Totdeauna tropăise când cobora scara, tropăia ca un căluț atunci când alerga spre Papa, cu brațele larg desfăcute... Cine știe de ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]