1,201 matches
-
fie marcat pentru caz. De asemenea, am putea considera că avem a face cu un fenomen de procesare a enunțului, propagarea mărcii de caz se face din "inerția" vorbitorului. Contextele cu feminin singular G/D susțin ipoteza lui Barbu (2008). Flexiunea pronominală se caracterizează prin desinențele de G/D -ui, -ei, -or. La feminin singular, formele utilizate pronominal au desinența -ei, iar cele utilizate adjectival au desinența -e (cf. adjectivul propriu-zis: fetei înalte): (15) a. altei fete (N/Ac altă fată
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se folosește forma altei, cu desinența pronominală -ei. Când este în poziția a doua, de determinant slab, se folosește forma alte, cu desinența adjectivală -e. Valoarea de determinant slab sau tare se corelează cu morfologia. De ce este această diferență între flexiunea pronominală și cea adjectivală a pronumelor? Determinantul tare are o valoare pronominală, deoarece el are rolul de a selecta o entitate (denotată de substantiv), deci are o valoare referențială. Determinantul slab nu introduce o nouă entitate în discurs (acesta este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
entitate în discurs (acesta este rolul determinantului tare), ci precizează suplimentar referința acestuia. Se observă că forma de feminin singular celeilalte are două desinențe diferite pentru G/D: desinența -ei la primul element și desinența -e la al doilea element. Flexiunea acestui pronume arată că dintre cele două forme sudate din componența sa, prima are valoare pronominală (celei-), iar a doua, valoare adjectivală (-lalte). 2.2.1.5. Sintagmele cu valoare intensivă cât mai mulți, cei mai mulți Sintagma cu valoare intensivă cât
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
rare și au un caracter colocvial: (83) a. ?alui meu (prieten vechi) b. ?alei mele (prietene) c. alor mei (prieteni) d. alor mele (prietene) Forma de feminin, singular, dativ sau genitiv alei este marcată cu terminația -ei, care apare în flexiunea nominală cu articol definit (fata - fetei) și în flexiunea pronominală. În urma unei căutări pe internet alui meu are cca 800 de rezultate, iar alei mele, cca 300. Prin comparație, alor mei are cca 15000 de rezultate, iar alor mele, cca
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
meu (prieten vechi) b. ?alei mele (prietene) c. alor mei (prieteni) d. alor mele (prietene) Forma de feminin, singular, dativ sau genitiv alei este marcată cu terminația -ei, care apare în flexiunea nominală cu articol definit (fata - fetei) și în flexiunea pronominală. În urma unei căutări pe internet alui meu are cca 800 de rezultate, iar alei mele, cca 300. Prin comparație, alor mei are cca 15000 de rezultate, iar alor mele, cca 4800 de rezultate. Așadar, al are forme de genitiv
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
singular. Gruiță (1981) oferă o explicație morfofonetică pentru acest fenomen: forma însăși are mai multe șanse să fie considerată o formă cu "aspect neutral" datorită desinenței ă, care nu este simțită ca exclusiv feminină deoarece ea se regăsește și în flexiunea masculinului (tată, popă etc.). În schimb, u din însuși este simțit ca exclusiv masculin. În plus, ă se regăsește și în flexiunea de plural a unor substantive neutre neregulate (ou-ouă), deci "însăși nu este atât de tranșant din punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
aspect neutral" datorită desinenței ă, care nu este simțită ca exclusiv feminină deoarece ea se regăsește și în flexiunea masculinului (tată, popă etc.). În schimb, u din însuși este simțit ca exclusiv masculin. În plus, ă se regăsește și în flexiunea de plural a unor substantive neutre neregulate (ou-ouă), deci "însăși nu este atât de tranșant din punctul de vedere al opoziției singular / plural" (1981: 149). Această explicație este discutabilă, deoarece morfemul ă este foarte rar în flexiunea neutrului (doar la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
regăsește și în flexiunea de plural a unor substantive neutre neregulate (ou-ouă), deci "însăși nu este atât de tranșant din punctul de vedere al opoziției singular / plural" (1981: 149). Această explicație este discutabilă, deoarece morfemul ă este foarte rar în flexiunea neutrului (doar la pl. ouă) și a masculinului (sunt doar câteva substantive masculine care la singular se termină în -ă). Capitolul 3. ACORDUL PREDICATULUI CU SUBIECTUL 1. Introducere 1.1. Subiectul nominal Verbul la o formă verbală personală se acordă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
există o relație între acordul verbului-predicat și cazul nominativ al nominalului subiect. De exemplu, în engleză cazul nominativ este atribuit nominalului într-o configurație de acord de tip Specificator - centru. Poziția canonică a subiectului este cea de Specificator al centrului Flexiune, care include grupul verbal: (6) GFlex 3 Spec Flex' GN 2 Flex GV Flex, centrul grupului GFlex, atribuie cazul nominativ nominalului din poziția [Spec, GFlex]. Cazul nominativ este atribuit prin acordul dintre centru și Spec, spre deosebire de acuzativ, atribuit prin guvernare
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Flex, centrul grupului GFlex, atribuie cazul nominativ nominalului din poziția [Spec, GFlex]. Cazul nominativ este atribuit prin acordul dintre centru și Spec, spre deosebire de acuzativ, atribuit prin guvernare (complementul direct este guvernat de centrul verbal) (L. Avram, 2003). În engleză, doar Flexiunea personală (engl. finite Inflection) poate atribui cazul nominativ. Verbele la forme nepersonale (infinitiv, gerunziu) nu pot să atribuie cazul nominativ: (7) a. He tried [*he to attend lectures twice a week]. (cf. L. Avram, 2003: 75) b. I can't
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
D) b. Mergând eu la facultate, m-am întâlnit cu studenții care plecau la miting. c. Odată angajată ea, compania a prosperat. d. Tu ai de citit. Acest lucru arată că atribuirea cazului nominativ în română nu depinde de prezența flexiunii personale, deci de marcarea acordului subiect - predicat. 1.2.2. Subiectul în alte cazuri decât nominativ În limba română, există situații în care subiectul este în genitiv, în dativ sau în acuzativ (marcat prepozițional). Un context de acest tip îl
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
este forma nemarcată, engl. default). El impune acordul la masculin singular adjectivului sau participiului: (32) Nimeni nu a fost văzut / *văzută / *văzuți / *văzute. (cf. GALR, I: 269). De remarcat și faptul că pronumele nimeni are la genitiv și dativ o flexiune de tip masculin (nimănui, cf. acestuia, vreunuia, căruia etc.) Deși poate impune adjectivului acordul la masculin singular, nimeni nu acceptă cliticul de dublare de masculin singular. Acest lucru arată fie că nu trebuie să interpretăm cliticul drept marcă de acord
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
des deux GN juxtaposés", în Langue française, 125, p. 46-59. Panagiotidis, P., 2002, Pronouns, clitics and empty nouns, John Benjamins, Amsterdam, Philadelphia. Pană Dindelegan, Gabriela, 2003, Elemente de gramatică. Dificultăți, controverse, noi interpretări, București, Humanitas Educațional. Paul, Radu I., 1932, Flexiunea nominală internă în limba română, București, Editura Academiei Române. Pătruț, I., 1956, "Despre genul "neutru" în limba română", în Cercetări de lingvistică, I, p. 29-40. Pătruț, I., 1957, "Sur le genre "neutre" en roumain", în Mélanges Oslo, p. 291-301. Pesetsky, David
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
așezat în primul ,,bloc”; - pentru lansarea de la start, în primii pași se manifestă forța exploziv-elastică; este o forță de tip reactiv, pe care musculatura o înmagazinează ori de câte ori se produce o întindere, înainte de contragere. Mișcarea poate fi o amortizare, pentru că în urma flexiunii, elementele elastice ale mușchiului, încărcate de energia cinetică și de forța de tracțiune dezvoltată între timp de componenta contractilă, acumulează o anumită cantitate de energie pe care o restituie imediat, prin contracția care urmează și, care, de altfel, îi mărește
VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
-
lungimii fuleului și micșorarea frecvenței sunt consecințele oboselii. În același timp, dar și după această fază, conform studiului lui Vittori, 1992, în faza de accelerare se manifestă și forța explozivă - elasticăreflexă, care este acel tip de forță manifestată în urma unei flexiuni - un moment de lucru de recesiune sau de contracție excentrică, a segmentului de propulsie, cât mai rapid posibil și cu o amploare destul de limitată. Rapiditatea și limitarea îndoirii segmentului, în momentul sprijinirii sale pe pământ, constituie cele două condiții esențiale
VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
-
forței medii și timpului de contact aplicat de atlet împotriva solului, în timpul fazei de propulsare a pasului anterior. Forța conducătoare generată în timpul fazei de aterizare este legată de puterea în flexie și în extensie a șoldului, de extensia genunchiului și flexiunea plantară. De aceea, s-ar părea că atleții care au o putere mai mare în aceste grupe de mușchi, vor scoate la alergare de viteză timpi mai buni, dacă timpul de contact rămâne același. B. Nielson et al., 1980, au
VITEZA, calitate motrică. Fundamente teoretice by CECILIA GEVAT, BOGDAN CONSTANTIN RATĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91722_a_92911]
-
Antichitate, este repartizarea cuvintelor în clase gramaticale sau părți de vorbire, pornind de la trăsăturile lor comune: 1) aceleași vecinătăți sintactice, permițînd substituția, 2) aceeași distribuție logică (substantivul denumește realități, adjectivul, ceea ce se spune despre realități etc.), 3) același tip de flexiune (genul și numărul pentru substantiv, timpul și persoana pentru verb). Elementele lexicului au fost astfel clasificate în șapte categorii după trăsăturile lor comune (nume, verb, pronume determinant, adverb, prepoziție, conjuncție), cărora li s-au adăugat, potrivit diferitelor interpretări și altele
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se prezintă situația în cazul adverbului predicativ poate, o formă a verbului a putea, sau cu operatorul pragmatic poftim, de la verbul a pofti. Ca atare, granița dintre formele flexionare și cuvinte poate fi ștearsă uneori, iar într-o limbă cu flexiune redusă, precum engleza, această graniță aproape că nu se poate trasa. Toate problemele prezentate, la care se pot adăuga și altele, țin de a n a l i z a d i s c u r s u l u
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sisteme ce cooperează la alcătuirea ei ca entitate unică: fonetic, morfologic, sintactic, lexical și stilistic. Dacă se ține cont însă de faptul că același element al limbii (un cuvînt, de exemplu) este antrenat în rețeaua tuturor acestor sisteme (prin formă, flexiune, regim, semnificație și selecție), se poate constata că acestor sisteme nu li se poate atribui decît o independență teoretică, căci limba nu este o sumă a lor, ci un agregat care există și funcționează prin solidaritatea și interdenedența lor. Afirmînd
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
DINAMICA FLEXIUNII SUBSTANTIVALE, REFLECTATĂ ÎN DOOM2 BLANCA CROITOR 1. PRELIMINARII În acest articol voi prezenta comportamentul morfologic al substantivelor românești introduse în DOOM2, dintro perspectivă statistică. Voi urmări în ce tipuri de flexiune se încadrează substantivele nou intrate în limba română, dat
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
DINAMICA FLEXIUNII SUBSTANTIVALE, REFLECTATĂ ÎN DOOM2 BLANCA CROITOR 1. PRELIMINARII În acest articol voi prezenta comportamentul morfologic al substantivelor românești introduse în DOOM2, dintro perspectivă statistică. Voi urmări în ce tipuri de flexiune se încadrează substantivele nou intrate în limba română, dat fiind că gradul de adaptare al acestora la sistemul flexionar românesc diferă, iar unele nu se încadrează în tiparele flexionare ale limbii române. Această statistică prezintă o privire asupra variantei normate
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
internă, indiferent de proveniență (uneori e dificil de distins între un cuvânt analizabil derivat în limba română și unul împrumutat). Această alegere face ca ponderea împrumuturilor recente în cadrul corpusului să nu fie atât de mare. În general, în studiile despre flexiunea substantivelor recent apărute în limba română sunt luate în calcul mai ales împrumuturile (mai mult sau mai puțin adaptate), dar limba română nu se îmbogățește doar prin împrumuturi. Creațiile interne sau împrumuturile în care se recunosc sufixe, sufixoide, prefixe și
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
cuvânt-înainte, cuvânt-titlu, democrat-creștin, dublucasetofon, fier-beton, fierar-betonist, in-galben, inspector-șef, libercugetătoare, mașină-capcană, mierea-cucului, mierea-ursului, oală-minune, om-orchestră, om-sandvici/sendviș, patinaj-viteză, portret-robot, poziție-cheie, prim-balerin, prim-balerină, primă-doamnă, proastă-creștere, program-pilot, prim-solist, prim-solistă, rău-platnic, soră-șefă, test-grilă, traco-dac. Acestea nu reflectă dinamica flexiunii nominale în limba actuală, deoarece flexiunea lor este aceea a cuvintelor pe baza cărora sunt formate (însă ar fi interesante pentru un studiu despre compunere în limba română actuală). În schimb, am luat în calcul compusele cu prefixe și prefixoide
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
in-galben, inspector-șef, libercugetătoare, mașină-capcană, mierea-cucului, mierea-ursului, oală-minune, om-orchestră, om-sandvici/sendviș, patinaj-viteză, portret-robot, poziție-cheie, prim-balerin, prim-balerină, primă-doamnă, proastă-creștere, program-pilot, prim-solist, prim-solistă, rău-platnic, soră-șefă, test-grilă, traco-dac. Acestea nu reflectă dinamica flexiunii nominale în limba actuală, deoarece flexiunea lor este aceea a cuvintelor pe baza cărora sunt formate (însă ar fi interesante pentru un studiu despre compunere în limba română actuală). În schimb, am luat în calcul compusele cu prefixe și prefixoide, în care se recunosc substantive mai
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
scurt (accede, acciza, adjectiviza, computeriza), cât și cu forma de infinitiv lung (accedere, accizare, adjectivizare, computerizare). Am considerat că în aceste două situații este vorba de introducerea unor verbe noi, iar formele de infinitiv lung nu sunt relevante pentru dinamica flexiunii nominale. Am păstrat, în schimb, acele substantive cu o formă asemănătoare cu infinitivul lung (care nu au un verb corespondent), ca: indeterminare, vălurire (nu sunt înregistrate în DOOM2 verbe ca indetermina, văluri). Aceste substantive sunt formate cu sufixul --(a)re
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]