7,018 matches
-
și bune lecturi și fără bunul obicei de a se compară cu alții, din generația cea mai fragedă și numeroasă. Ar constată că toți gândesc și scriu cam la fel. O mostră din creația personală a tânărului. (Fără diacritice!): "Biet fluture ce răsărituri rostogolești,/ Pe aripile tale ude încă/ De haosul din care te-ai desprins/ Amea cenușă se va amestecă/ În clepsidra aripilor tale/ Că un vânt, care se stinge/ În buclă fluturanda a norilor...// Adierea ta,/ E un fior
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
în fibra omului despre care scrii poate să o spele, inventare de imagini cum nu se mai găsesc, fiindcă nici nu mai sînt frății ca a lor. Iată închinarea pentru Voronca: "Din poezie ți-ai făcut o pijama ca din fluturi și ochiul tău era în fund; unul cu aureolă și cu sfinți ca un altar, celălalt cu taburete înalte, cu zinc și cu esențe ca un bar." Ce mai frumoasă întîlnire a două lumi, una de fum și de rășină
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
unor prestigioase cariere artistice. A fost o permanentă perioadă de febră, un perpetuu anotimp al credulității ca o dimineață a vieții sau a zilei: plină de candoare, de imaginație și armonii. Un cor de crisalide cântătoare care, o dată transformate în fluturi, și-au întins aripile și au zburat în căutarea nectarului altor flori. Încă din copilărie mi-au rămas întipărite în memorie acordurile cărnoase, mustind de armonice ale corului Mitropoliei de la Roman, condus de Părintele Teofănescu (un vestit pedalist ce avea
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
Thomas Morley, și Cantate Domino de Hans Leo Hassler ori cele romantice de tipul Ave Maria Stella de Grieg, Humoresque de Dvorak, Abendlied și Am Donaustrande de Brahms, cât și bijuteriile românești semnate de Vasile Spătărelu (Floare albastră), Ștefan Popescu (Fluturele), Dan Buciu (Visare), Felicia Donceanu (Între păsări), Nelu Ionescu (Cuc, cuculeț) și Gheorghe Cucu (Haz de necaz) sau cele cu vădită trimitere la lumea psaltic-bizantină (Slăviți numele Domnului de Dimitar Hristov și Axionul Învierii de Nicolae Lungu). Stranie, afișând o
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
Marcel Iancu din linii. Primul dintre ei este Arghezi, "orgă uriașă", care "justifică între noi o generație și un veac." Răspunsuri pe sărite, piezișe, viclene: "într'adevăr, când debutează scriitorul: în momentul în care se desface din cerneala lui un fluture viu sau o pasăre vie? la data artificială a tiparului? Sau te raportezi la debutul intim, asemănător cu mersul, noaptea, al lui Iisus pe ape?" Jocul la cacealma de stirpe fină pe care-l aștepți, în fond, de la orice poet
Reporter de leat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8199_a_9524]
-
profesor și numele de Eugen." Dumnealui, Bucureștiul, în schimb, nu respinge nimic. Primește și servește, după puteri și trebuinți, pe toată lumea. Diferența dintre el, beizadeaua unui imperiu est-vest, și bunicul de azi al zbînțuitului care era, e-aceea dintre un fluture pestriț (fie și de lampă...), și-o muscă apteră.
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
Ornelei, poeta depresivă care, prin delațiune, ajunge să publice un grupaj la Gazeta literară. Și, totuși, cea mai emoționantă povestire ni se pare "Eu și amicul Voltaire", în care natatorul, trăind ca de obicei, din expediente (traduceri din engleză despre fluturi) în compania înțeleptului său câine Voltaire, are revelația târzie a unei ființe superioare, eventual, a marii iubiri. Pornind "pe firul cleios și firav al zilei, cum ar fi spus Céline", spre a explora un tipic cartier de provincie, dezolantă illo
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
balta s-a stătut de tot. La Vântu bolborosește vioi. Realitatea lui a devenit suprarealistă: recuperează personaje din lada de gunoi a istoriei, le urcă în cârca unor personaje stimabile ca într-un Babilon politico jurnalistic. La el, moliile și fluturii se zbat sub același bec. Această joacă morbidă și cinică seamănă teribil cu pasiunea anatomistului german Gunther von Hagens, devenit celebru pentru colecția sa de cadavre conservate și expuse public în poziții care-i înfățișează în activități cotidiene: joacă șah
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Una din tinerele actrițe, spre suprinderea mea aproape mâhnită, a zis că de ce să facem așa ceva, de vreme ce toate astea sunt În viață. Părerea mea este că nu tot ce-i din viață trebuie adus pe scenă. Și invers, desigur! În Fluturii sunt liberi, mama adolescentului orb are o remarcă interesantă. O Întreabă pe prietena fiului ei dacă e adevărat că umblă goală prin spectacolele de la teatru. Aceasta Îi replică: și prin casă umblu goală; face parte din viață. Iar mama tânărului
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
patul nu-știu-cui. Oricum, a Început să Îmi meargă mai bine, dar În ciuda acestui fapt mi-am atras și mai multe probleme. Le-am povestit părinților mei tot și mi-am continuat viața care era la fel de nesigură ca cea a unui fluture pe timp de iarnă. După 3 luni de stat În Italia m-am Întors În țară și am Început din nou să lucrez la primul meu loc de muncă. Am pierdut Înscrierea din toamnă la facultate dar mi-am promis
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
de îndată de treabă, din crengi de baobab-bătrân-capricios construiești degrabă o scăriță foarte înaltă, cu care te poți deplasa lejer prin toată coroana, începi să explorezi curioasă, atentă, fiecare rămurică, fiecare frunzuliță, le găsești pe toate roase, mâncate, aripi de fluturi te lovesc peste față. dudele mari-de-aur, din care când una cade se transformă în taur, nu te tentează să le culegi, ce să faci tu cu ele, mai bine aștepți să se producă, treptat, încă o armată puternică în slujba
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a dezvolta în grădinile tale suspendate o nouă mică unitate de producție, îți confecționezi pe loc, fără să mai cobori, un coșuleț de nuiele de dud, în care așezi cu grijă coconii strălucitori, numai pe aceia din care a zburat fluturele, pentru că nu ai călcat nici gâze cu tălpile tale ușoare, umpli coșulețul, cobori cu grijă scara din crengi de baobab-bătrân capricios și dai fuga pe prispă, să vezi ce găsești pe acolo să te poți descurca mai departe. nouă în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu sfoară de papură albă, în care ai împachetat cu grijă costumașul cel nou, și iute îl duce pe piatra de la capătul-drumului-strâmb, pe unde va trece prințișorul tău drag foarte curând. pe seară, constați că o molimă cumplită a afectat fluturii din dudul-înaltcu-dude-mari-de-aur, din care când o dudă cade pe jos se transformă în taur, și te întristezi tare, bine că măcar ai apucat să faci costumaș cavalerului tău, te rogi să se vindece fluturii, adormi cu fluturii în gând. nouă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
că o molimă cumplită a afectat fluturii din dudul-înaltcu-dude-mari-de-aur, din care când o dudă cade pe jos se transformă în taur, și te întristezi tare, bine că măcar ai apucat să faci costumaș cavalerului tău, te rogi să se vindece fluturii, adormi cu fluturii în gând. nouă deasupra: prin visele tale bat aripi, te trezești tristă, e necinstit ca o făbricuță atât de ingenioasă să fie dusă de râpă, după o singură zi, de o biată molimă, te întrebi revoltată de ce
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cumplită a afectat fluturii din dudul-înaltcu-dude-mari-de-aur, din care când o dudă cade pe jos se transformă în taur, și te întristezi tare, bine că măcar ai apucat să faci costumaș cavalerului tău, te rogi să se vindece fluturii, adormi cu fluturii în gând. nouă deasupra: prin visele tale bat aripi, te trezești tristă, e necinstit ca o făbricuță atât de ingenioasă să fie dusă de râpă, după o singură zi, de o biată molimă, te întrebi revoltată de ce trebuie ca până
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
gând. nouă deasupra: prin visele tale bat aripi, te trezești tristă, e necinstit ca o făbricuță atât de ingenioasă să fie dusă de râpă, după o singură zi, de o biată molimă, te întrebi revoltată de ce trebuie ca până și fluturii să sufere de boli, viața este în continuare plină de neprevăzut, ești cu ochii în patru, tunetele încă se prăbușesc pe cerul celorlalți, șapte constelații strălucesc pe cerul tău, cel de deasupra. te hrănesc cu mine viața m-a hrănit
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
decât a luminii eu cred că un cireș înflorește mai întâi și că un castan înflorește mai întâi eu cred că nu știu nimic nimic compus din trigrame, hexagrame din spații formate din linii continue sau întrerupte, sticle pline de fluturi totul flutură peste tine, a lună cuvinte te forțează să stai la plajă, la piscină, să mergi cu picioarele tale sălbatice, zvelte, prin grădini prin olimpice parcursuri de flori, de ruine, de ștanțe alcătuite din cuvintele mele, de sus în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
frumoasă doamnă, o călimară de argint cu două guri întunecate, ca două porți de labirint, prin care gândurile mele s-or afunda neștiutoare și-adesea n-or găsi ieșire din bezna umedă, la soare... În călimara asta nouă roiesc, ca fluturii, imagini ce vor cădea, cândva, inerte, pe câmpul alb al unei pagini; închipuiri neplăsmuite și gânduri negândite încă, pe care stropul de cerneală le-nchide-n noaptea lui adâncă. În ea, tăcute și smerite, stau viitoarele regrete alături de bilanțul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
solitare în văzduhul neclintit, visători ca amorezii stau de veghe la fereastră, și pe marmura zăpezii culcă umbra lor albastră. F1: Reci podoabe-n ramuri goale plouă fără să le scuturi; F4: Ici, risipă de petale, colo roi ușor de fluturi... F2: Și din valul de zăpadă, ca o mută arătare legănându-se pe stradă, un drumeț ciudat răsare. Vine cu popasuri multe, face-n calea lui mătănii... Câteodată stă s-asculte clopoțeii de la sănii. Alteori, uimit, tresare, dă din mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
PRINȚ: Vrei cifre. Oamenilor mari le plac cifrele. Ei nu te întreabă niciodată asupra lucrurilor cu adevărat însemnate. Dacă-i vorbești unui om mare despre un prieten, el nu te întreabă "ce jocuri îi plac mai mult?"; "face colecție de fluturi?" Nu! Te întreabă: "Câți ani are?"; "Câți frați are?"; "Cât câștigă tatăl lui?". Numai atunci va considera omul mare că știe despre ce-i vorba. OMUL: De unde ai aflat asta? MICUL PRINȚ: Treaba mea. Am spus odată unui om mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
un anumit loc. Tu, fiind așa puternic, cred că poți face asta. Aș vrea să văd un asfințit. Vrei să-i poruncești Soarelui să apună? REGELE: Dacă i-aș porunci unui general să zboare din floare în floare, ca un fluture, ori unui cioban să scrie o tragedie, și dacă generalul sau ciobanul nu mi-ar îndeplini porunca, cine ar fi de vină, ei ori eu? MICUL PRINȚ: Măria Ta ar fi. REGELE: Întocmai. Iată, dacă i-ai cere poporului tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o iau de la capăt. Deci trei milioane patru sute cincizeci și patru... MICUL PRINȚ: Trei milioane de ce? AFACERISTUL: Nemaipomenit! Nu-i chip să scape omul de tine! Trei milioane de lucruri din acelea mărunte, care se văd câteodată, noaptea... MICUL PRINȚ: Fluturi? AFACERISTUL: Nu, domnule, mărunte și care strălucesc. MICUL PRINȚ: Licurici? AFACERISTUL: Ei! Greu mai pricepi, domnule! Mărunte, aurii, care strălucesc și-i fac pe de-alde pierde-vară să viseze cu ochii deschiși. Eu sunt un om serios, n-am timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
război chimic. Pentru că miros de trăsnesc. Ca niște sconcși. Au asimilat cele mai noi forme de război postmodern. Sconcșii sunt niște bioteroriști. Animale postmoderne. Se știe că mirosul joacă la multe viețuitoare un rol foarte important în recunoaștere. De exemplu, fluturele Bombyx care emană un miros extrem de puternic poate fi reperat olfactiv de către perechea sa de la o distanță de peste un kilometru. Metaforic putem să afirmăm că și un aurolac poate fi simțit tot cam de la aceeași distanță. În autobuz, aurolacii devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
speranțe. Sunt ultimile zbuciumări ale iernii care, chiar de se împotrivește cu îndărătnicie, trebuie să plece. Deși noul anotimp pare firav și timid, îndrăzneții lui prinți, ghioceii, îi sporesc pașii, îl fac curajos, spre bucuria nestăvilită a tuturor ființelor: gâze, fluturi, păsări, flori, pomi și nu în ultimul rând, spre bucuria oamenilor. Și primăvara trecu și ea ca toate lucrurile bune și frumoase și veni vara. Vara înseamnă pentru oamenii școlii, elevi și dascăli, vacanța mare. Bucuria îmbracă haine de sărbătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fie atentă, chiar grijulie și atunci când pronunță unele conjuncții. Și-au continuat drumul până la bifurcația străzii principale cu strada Crizantemei. Se bucurară împreună la vederea primăverii care umbla sprințară printre ramurile copacilor și prin ierburile crude, așezându-se cu toți fluturii ei albi pe corolele florilor și dând glas melodios, plin de farmec, păsărelelor lipsite de grijile pământenilor de rând. Primăvara părea că râde în hohote, întocmai unui copil în nestăvilitele lui jocuri. Când cele două prietene se despărțiră, o pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]