2,048 matches
-
semiotice, cu mențiunea că această capacitate transformatoare este rezultatul unei decizii și nu efectul automat al cercetării științifice (U. Eco, 1984:6). Conform opțiunii informare-sinteză, lucrarea noastră vizează integrarea într-o perspectivă sistematică a achizițiilor recente ale cercetării semiotice și focalizarea asupra semnificării/comunicării cotidiene și mediatice. Ea nu vizează o istorie a semioticii, dar poate oferi modele susceptibile să explice diacronia structurilor și a funcțiilor, izotopia generală a lucrării fiind tipologic-sistematică și nu istorică. Lectura semiotică propusă trebuie înțeleasă ca
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
toate sistemele semnificante se supun aceleiași gramatici. Ea este universală nu numai pentru că este răspîndită în toate limbile lumii, ci pentru că ea coincide cu structura universului însuși" (T. Todorov, 1975: 115). Sistemul narativ descris este o abstracție față de textul real, focalizarea fiind asupra rezumatelor și nu a nuvelelor ca atare în scopul construirii modelului nuvelei de tip boccacian (nuvelă apsiho-logică, evenimențială): În 1928 Louis Hjelmslev formula astfel prin-cipiul său de bază: "Printr-o confruntare a tuturor stărilor sincronice existente sau cunoscute
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
3 noaptea !". xi) În sala de așteptare a unei gări un tînăr mestecă gumă. Bătrînica de lîngă el îi spune: Foarte amabil din partea dumitale că încerci să faci conversație, dar eu sînt surdă". Putem avansa ipoteza că în ambele cazuri (focalizare lingvistică și non lingvistică) apare o mișcare în doi timpi și anume: actul verbal sau neverbal convenționalizat pentru o anumită situație, urmat de instituirea noii lecturi care este o întoarcere etimologică la actul literal (distincția act literal/act derivat este
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
la actul literal (distincția act literal/act derivat este pertinentă și în situațiile neverbale cf. Morgan, 1978, supra X: actul derivat este rugămintea de a se face liniște, iar actul literal cel de a bate un cui în perete). Glume Focalizare a deconstruirii I LINGVISTICĂ 1. sintactice 2. semantice 3. pragmatice II. EXTRALINGVISTICĂ 4. logice (false argumentări) 5. praxiologice(deconstruirea convențiilor comportamentale) 7.4. Sens fundamental. Sens contextual Diferitele tentative de definire a umorului, ironiei, au evidențiat contrastul aparență/realitate (Muecke
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
fapt de mențiune (se pronunță un enunț ca "Ce succes!" pentru a sugera eșecul cu o anumită intonație care semnifică citarea și nu utilizarea reală a enunțului respectiv). Ca și ironia gluma propune o dublă lectură (literală și derivată cu focalizarea asupra sensului literal), instituind o nouă relație între structura lingvistică și uzajul limbii. Mecanismul glumei implică o activitate de tip problem solving care să concilieze incongruența dintre sensul literal și cel derivat, altfel spus între sensul expus și cel impus
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
non a comunicării multimedia eficiente, a optimizării capitalului de imagine pe care și-l construiește fiecare personalitate. 9. PROXEMICA 9.1. Comunicare verbală și neverbală. Experiența spațiului După o lungă dominare a tradiției scrise în cercetarea limbajului, asistăm astăzi la focalizarea asupra oralului, a limbajului cotidian, a documentului autentic (studiul faptului divers, al modei, al gastronomiei, al mass media, al discursului politic), a interacțiunii în general. Realitatea plurinivelară a comunicării (imposibilitatea utilizării limbii în afara cadrului non verbal cf. R. Posner, 1986
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mediatic, a supunerii quasi-religioase (logica lui " Este adevărat, pentru că am văzut la televizor"), mass-media a exercitat o funcție de coagulare a societății civile statu nascendi, ca și o funcție catartică. Din punctul de vedere al vectorialității temporale putem vorbi de o focalizare asupra trecutului: toate ritualurile de "înmormîntare" a fostelor sărbători socialiste, de "rebotezare" a străzilor cu etichete internaționalist-comuniste, de demolare a statuilor leniniste, precum și centrarea asupra misterelor revoluției, arhivelor securității, istoriei secrete a familiei dictatorului (casele, conturile în bancă, studiile etc.
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
diegeza reprezintă aspectul narativ (evenimențial, cronologic) al discursului. Ea se va distinge de "narațiunea propriu-zisă" (actualizată de nivelul verbal al textului care admite eventuale distorsiuni între succesiunea "reală" a evenimentelor și apariția lor în text, interpune punctul de vedere sau focalizarea naratorului omniscient sau a personajului care spune "eu" etc.). DIFERENȚĂ Noțiune fundamentală în teoria lui F. de Saussure, pentru care în limbă "nu există decît diferențe" (CLG: 133); un semn se instituie ca semn pentru că se diferențiază de alte semne
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
MODELUL DICȚIONARULUI ȘI MODELUL ENCICLO-PEDIEI Modelul dicționarului presupune că în limbă există unități de bază care le definesc pe toate celelalte, în timp ce modelul enciclopediei (U. Eco) presupune că fiecare unitate se definește "sintetic" prin enunțuri privind obiectele lumii. OCULTARE Opusă focalizării, ocultarea desemnează punerea între paranteze , implicitarea unui anumit segment narativ, a unei anumite opoziții (lingvistice, semiotice, narative). OCURENȚĂ (corelată lui tip) Manifestare concretă a unui element lingvistic (fonem, morfem, sintagmă, act de limbaj) într-un text. Analiza de conținut de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
fundării unei lingvistici științifice eșuează prin incapacitatea de a distinge în sistemele semiologice ceea ce este specific sistemului de ceea ce este specific limbajului. Semiologia de obediență saussuriană va fi continuată de Școala de la Paris condusă de Greimas și își va păstra focalizarea lingvistică și literară, în timp ce semiotica inspirată de teoria lui Peirce va include și cîmpul non verbalului. SEMIOTICĂ Termen utilizat de Locke și Leibniz, dar încetățenit de C.S. Peirce, semiotica reprezintă o teorie globală a sistemelor de semne și a modului
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
anumit moment simbolic din viața Americii de azi ("Cartea I, MEMORIAL DAY", "Cartea a doua, HALLOWEEN", "Cartea a treia, STEAUA-DE-MARE", "Cartea a patra, CRĂCIUNUL"). Însă perspectiva narativă ne-o dovedește, încă din primele rânduri, că lucrurile nu stau chiar așa: focalizarea externă (în care personajul este văzut numai din exterior, iar naratorul spune mai puțin decât știe personajul) alternează cu focalizarea internă (în care naratorul adoptă punctul de vedere al unui personaj, în cazul nostru al protagonistului, Daniel Lewin, care încearcă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Cartea a patra, CRĂCIUNUL"). Însă perspectiva narativă ne-o dovedește, încă din primele rânduri, că lucrurile nu stau chiar așa: focalizarea externă (în care personajul este văzut numai din exterior, iar naratorul spune mai puțin decât știe personajul) alternează cu focalizarea internă (în care naratorul adoptă punctul de vedere al unui personaj, în cazul nostru al protagonistului, Daniel Lewin, care încearcă să descopere adevărul din spatele poveștii istorice despre moartea părinților săi, Isaacsonii, condamnați pentru a fi dezvăluit secrete nucleare rușilor). Iată
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
amenința cu ploaie, iar circulația matinală se întreba... vreau să zic, circulația matinală nu era densă, dar puțini șoferi treceau pe lângă ei fără să se întrebe cine erau și încotro se îndreptau" etc.) este urmat, la o pagină distanță, de focalizarea internă ("Tatăl lui Daniel era profesor de drept la Boston College, patruzeci de mile mai spre răsărit.// Nu i-a plăcut că m-am însurat cu Phyllis, nici mamei nu i-a plăcut, dar normal că s-au abținut de la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai spre răsărit.// Nu i-a plăcut că m-am însurat cu Phyllis, nici mamei nu i-a plăcut, dar normal că s-au abținut de la comentarii. Doar așa-s liberalii luminați"). Scriitura lui Doctorow parodiază ceea ce Genette ar numi focalizare variabilă, unul dintre punctele forte ale modernității. În acest caz, putem chiar considera că e o parodie ce vizează "politica" punctelor de vedere propusă, ca joc auctorial, de un scriitor precum William Faulkner în Zgomotul și furia (în cazul din
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
drept simulare a povestirii factuale, nu are trăsături sintactice, semantice sau naratologice specifice. Însă o discuție a relației de simulare între narațiunea ficțională și cea factuală nu este întemeiată, deoarece încă din secolul al XIX-lea s-a intensificat utilizarea focalizării interne în povestirea la persoana a treia și, ca urmare, ficțiunea heterodiegetică modernă s-a distanțat mai mult de narațiunea factuală, dobândind un statut autonom. Statutul autonom al narațiunii ficționale a fost argumentat prin identificarea unor particularități lingvistice, majoritatea având
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
povestirea la persoana a treia și, ca urmare, ficțiunea heterodiegetică modernă s-a distanțat mai mult de narațiunea factuală, dobândind un statut autonom. Statutul autonom al narațiunii ficționale a fost argumentat prin identificarea unor particularități lingvistice, majoritatea având legătură cu focalizarea internă, la care ne vom referi mai pe larg ulterior. Totuși, indiciile de ficționalitate nu sunt de ajuns, ele singure, pentru judecarea statutului enunțurilor. Strategiile discursive și narative asociate în mod obișnuit ficționalității pot fi găsite și în textele factuale
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ale lumii ficționale preluate direct din lumea reală. Procesul care transformă datele arhivelor într-un text istoric cu formă narativă diferă calitativ de procesul prin care un romancier își transformă sursele (autobiografice, anecdotice sau chiar istorice) într-o creație ficțională. Focalizarea arată ceea ce narațiunea istorică nu poate fi sau nu poate face: nu poate prezenta evenimentele trecutului prin intermediul unei figuri istorice prezente la aceste evenimente, ci doar prin intermediul istoricului-narator (care privește întotdeauna spre trecut). În acest caz se poate spune că
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
întotdeauna spre trecut). În acest caz se poate spune că sistemul modal al narațiunii istorice (și non-ficțional în general) este "defectiv" în comparație cu modalitățile virtuale ale ficțiunii 59. Narațiunea istorică este caracterizată printr-o predominanță masivă a rezumatelor în raport cu scenele, iar focalizarea externă asupra vieții indivizilor sau națiunilor este menținută pe niște segmente temporale mai întinse. Continuând comparația, se poate spune că istoricul-narator este corespondentul naratorului heterodiegetic în ce privește rolul său în narațiune, dar nu trebuie ignorat că istoricul este o persoană reală
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de exemplu, ar fi construită prin "imitarea" autobiografiei reale. Philippe Lejeune a demonstrat, dimpotrivă, că ficțiunea autobiografică este centrată pe experiența personajului, iar în autobiografia factuală important este naratorul. Începând cu secolul al XIX-lea, prin utilizarea din ce în ce mai răspândită a focalizării interne în povestirea la persoana a treia, aceasta s-a distanțat mai mult de narațiunea factuală, astfel încât ficțiunea heterodiegetică modernă a dobândit un statut autonom în raport cu narațiunea factuală, nemaifiind cazul pentru o discuție a relației de simulare. Așa se explică
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
discuție a relației de simulare. Așa se explică faptul că, deși teoreticieni precum Searle susțineau ideea că un text de ficțiune nu are trăsături sintactice sau semantice proprii, au fost identificate, totuși, particularități lingvistice ale ficțiunii, majoritatea având legătură cu focalizarea internă 60. Din necesitatea demonstrației, așadar, s-a încercat "izolarea" unor indicii ale ficțiunii, mai ales la nivelul discursului narativ. Cele mai evidente indicii ar fi utilizarea verbelor care descriu procese interioare, aplicate unor persoane diferite de cea a emițătorului
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
povestiri, eseuri, texte hibride, poezie, teatru). În afară de organizarea materialului, Carole Dornier reține și alte elemente care conturează ficționalitatea scrierilor literare despre lagăre: modul de selecție a faptelor, viteza narativă în raport cu durata evenimentelor, un anumit stil (sublim, burlesc, ironic etc.), utilizarea focalizării interne (care presupune restrângerea viziunii la cea a martorului în momentul petrecerii faptelor) și folosirea tropilor 80. În același timp, literatura concentraționară ne oferă și cunoașterea celui care prezintă respectivul fapt real, a subiectivității acestuia. Secolul al XX-lea a
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
începutul povestirii O întâmplare în gara Kocetovka, unde sunt înregistrate strict replicile personajelor. Incipitul abrupt, cu dialogul în care nu intervine naratorul, pare a ne pregăti pentru o un text dramatic, iar faptul că cititorul este plasat în poziție de focalizare externă subliniază această particularitate a textului: Alo, dispecerul? Îhî. Cine e? Diacihin? Îhî. Îhî, îhî... Răspunde odată: dumneata ești, Diacihin? Bagă cisternele alea de pe linia a șaptea pe-a treia. Da, aici Diacihin. La telefon locotenentul Zotov, ajutorul de serviciu
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
fenomene ("răsăritul triumfător al soarelui"), spre ființe precum mânzul, spre oameni în general, dar mai ales spre femei. Acestea, fără excepție, sunt percepute drept atrăgătoare, căci prezența lor devine pentru el echivalentă cu sănătatea și viața. În acest caz, predomină focalizarea vizuală, dar nu lipsește nici percepția auditivă. La auzul unor marșuri funebre, cei sănătoși nu reacționau, dar cei bolnavi deveneau atenți, pentru că erau mai aproape de moarte, eroul fiind unul dintre aceștia. Așadar, personajul receptează tot ce-l înconjoară nu în virtutea
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Romanul Pavilionul canceroșilor oferă numeroase perspective, aproape tot atâtea câte personaje există. În cazul acestui roman, este interesant de urmărit relația care se stabilește între cei doi poli ai percepției subiectul și obiectul, și, în ultimă instanță, rolul procesului de focalizare în dezvăluirea de sine a personajului în calitate de subiect perceptor. Imaginea pe care o primim despre un obiect este determinată de focalizator și, de asemenea, aceeași imagine spune ceva despre focalizatorul însuși. Așadar, focalizarea este modul de acces la lumea povestită
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și, în ultimă instanță, rolul procesului de focalizare în dezvăluirea de sine a personajului în calitate de subiect perceptor. Imaginea pe care o primim despre un obiect este determinată de focalizator și, de asemenea, aceeași imagine spune ceva despre focalizatorul însuși. Așadar, focalizarea este modul de acces la lumea povestită, ea reprezentând, în același timp, și cel mai puternic și mai subtil mijloc de manipulare sau de orientare a interpretării. Combinarea unui focalizator și a unui obiect focalizat este constantă într-o mare
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]