1,045 matches
-
Ioanide desfăcu pachetul cu oase și cărnuri și-l puse înaintea lui Ștolț chiar pe pat, și-n vreme ce câinele, plin de recunoștință, mânca, scoase o foaie de trandafir picată de la Ioana, pe care o răsucise ca pe o foiță de țigară și o vârâse mașinal în buzunar, și trecîndu-și-o pe la nas, rămase multă vreme pe marginea patului, absorbit de gânduri. VI În zilele următoare, zvonul că ar fi murit Conțescu începu să circule, ajungând chiar la urechile lui Pomponescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sau așa ceva. Astfel, în stânga, pe bucata găsită în cort, sta scris "T.I.", iar în dreapta "Externe"; deasupra acestui cuvânt se citea "...teme", probabil, hârtia fiind sfâșiată, fusese "Interne". Orice alte elemente cădeau în hârtiuțele vârâte în buzunar de Doru. În rezumat, foița conținea această notație: "T.I., Externe." Ioanide, obișnuit pe vremuri să dezlege rebusuri, încercă să puna metodă și căută o serie de cuvinte pentru fiecare inițială. În cele din urmă, avu o lumină: "T.I." putea să însemne "Tudorel Ioanide". Așadar, nota
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nesimțite pe cuceritori. Iar dacă, printr-o greșeală stranie de calcul, marele iureș va eșua, fapta noastră nu este inutilă. Ea reprezintă o concentrare de forțe sufletești utilă în orice împrejurare, o demonstrație istorică de energie. Nu există în natură foiță vinovată. £Revoluția franceză, spre exemplu, nu poate fi tradusă în fața unui tribunal penal, spre a se decide ce a fost valabil și ce nu în ea, deoarece înfățișează un fenomen unic, indivizibil. Napoleon fără Robespierre n-ar fi existat. Tot
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
țelină și conopidă și îngroșată cu tapiocă. Cu un șervet legat în jurul gâtului, puțin ridicat pe perne, geograful sorbea supa din lingura pe care însuși Gonzalv i-o întindea periodic. După un astfel de prânz, Conțescu, vrând să-și încerce foițele, se așeză pe marginea patului și încercă să se ridice în picioare. Dar simți amețeală și, dacă nu-i sărea Gonzalv în ajutor, ar fi căzut. - Ce mai nou? Întrebă Suflețel pe Gonzalv. . - Ce să fie, zise Gonzalv folosind pluralul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se ridică și se sprijini de umărul lui Lanark, privind amîndoi cum Noakes își desface geamantanul și pune totul pe cuvertură: o cutie de brînză cu vaci roșii și cîmpuri verzi pe etichetă o bucată mare de ciocolată învelită în foiță de staniol un pachet de curmale un salam lung de peste șaptezeci de centimetri o cutie de ravioli patru sticle negre și groase cu bere o cutie cu caise feliate o sticluță de coniac o cutie de lapte condensat o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era avocat și a devenit lord Provost, iar fiu-său s-a dovedit a fi cam escroc, dar n-are importanță. Atîrnam tablourile alea în holul cu pardoseală de marmură și lambriuri. Ramele erau din nuc sculptat și acoperit cu foiță de aur, dar holul era întunecos, pentru că nu erau ferestre, în afară de luminator, care nu prea era de folos, fiind acoperit cu vitralii. Cînd am terminat, am deschis ușa din față și am coborît treptele spre trotuar, rămînînd acolo să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca niște focare de imoralitate și de corupțiune. Corupțiune! imoralitate! repetară d' atunci pe toate tonurile vestalele de la "Romînul", care se vede că nu cunosc sau au uitat zicătoarea românească despre dracul care râde de porumbe negre. Corupțiune! imoralitate! răspund foițele marelui partid al patrioților cu lefuri multe. Corupțiune! imoralitate! iată cuvintele care în discuțiunile zilei, după vechiul obicei al jurnalului d-lui Rosetti, au să ție loc de argumente, de probe, de logică și de bun simț; ele vor înlocui
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de lumină bătrână, când îngerii îmi populează creierul ca spirochetele, când toată dulceața lumii m-a desfătat și când s-au dus aprilie și mai și iunie - azi, când sub inel pielea mi se descuamează în mii de straturi de foiță de biblie, azi, vivacele și absurdul azi, încerc să-mi pun dezordine-n gânduri și să citesc runele cu ferestre și balcoane pline de rufe umede ale blocului de vizavi, care mi-a rupt viața-n două așa cum nautilul își
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
simetria trupului nostru se desprinde simetria lumilor, în analogii amețitoare. Embrionul uman reia prescurtat filogenia lumii vii. Înotând în piscina musculoasă a uterului, simțind căldura vezicii urinare și-a rectului, translucizi și cu spinarea curbată, ne-nvălătucim tot mai complicat foițele embrionare, devenind, pe rând, celenterate și viermi, pești cu branhii fluturătoare și batracieni, mamifere insectivore și primate, până când rupem vulva însîngerată și, murdari de meconiu, ieșim cu capu-nainte în mediul cel nou, "un pământ nou și-un cer nou", în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în pat și foile din caiet, opacizate de dârele de pix, cele trei texte se-nfășoară și se-ntrepătrund în nebunia mea. Dacă mi-aș întinde scoarța cerebrală pe pat, l-ar acoperi-n întregime, ca un pled din șase foițe cenușii, străbătute de vinișoare. Dacă aș tăia-o-n bucăți și le-aș lipi între două coperți, ar ieși textul ăsta îngălat de acid lisergic, țesătura asta în care asud de frică și de concupiscență. Sculîndu-mă din pat, mă așez
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
umede, disperate... Sarcopți în pielea balonului de săpun, lăsîndu-ne acolo ouăle și gunoiul... Lumea noastră e fără greutate și sens. Sîntem simulacre de ireal, la rândul lui simulacru. Și numai privită-n grosime, din capătul de sus sau de jos, foițe peste foițe străvezii, această scară a irealului s-ar opaciza pân-la realitate. Dar nu există un capăt de sus sau de jos, și nu există ochi care-ar putea privi de acolo. Foi peste foi peste foi, lumea noastră este
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Sarcopți în pielea balonului de săpun, lăsîndu-ne acolo ouăle și gunoiul... Lumea noastră e fără greutate și sens. Sîntem simulacre de ireal, la rândul lui simulacru. Și numai privită-n grosime, din capătul de sus sau de jos, foițe peste foițe străvezii, această scară a irealului s-ar opaciza pân-la realitate. Dar nu există un capăt de sus sau de jos, și nu există ochi care-ar putea privi de acolo. Foi peste foi peste foi, lumea noastră este o carte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
iluminată de dor și obscurizată de stranietate. E ca și când tot ce mi se-ntîmplă, ca să poată să mi se-ntîmple, trebuie ca deja să mi se fi-ntîmplat, ca și când totul ar exista deja-n mine, dar nu umflat și întreg, ci pândind, în foițe zbârcite, rudimentare, strâns înfășurate unele-n altele acolo-n structurile creierului - dar și-n glandele și-n organele și-n crepusculul meu, și-n casele mele-n ruină -, așteptând acolo o confirmare și-o hrană dinspre flacăra modulată a existenței
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ochiul nu poate primi și-nțelege nimic altceva decât pura lumină, căci e sculptat de lumină în osul poros al țestei mele, și cum nimic altceva pe lume nu mai poate primi și-nțelege lumina, la fel pachetul compact de foițe și membrane al corpului meu, cu anatomia și melancolia înfășurărilor lui, cu structura lui tridimensională, greu de-nțeles ca a unei aldehide, e un singur, mare, unic organ de simț excitat numai de viața mea, de această energie ce nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mă grăbeam către pilcurile de vile abandonate, cu cioburile de geam încă rămase-n rama ferestrelor arzând dement, ca să ajung la timp, în acel moment în care lumea se derealizează cu desăvârșire și-n care casele galbene, delabrate, se descuamează foiță cu foiță ca să rămână (fiecare altfel, cu altfel de colonițe, șarpante și balustrade, alte scări răsucite dând spre terase imposibile, uși oarbe, turnulețe decorative) la fel de imateriale ca și când ar fi fost visate, la fel de iluzorii ca pictate de un vechi maestru al
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
către pilcurile de vile abandonate, cu cioburile de geam încă rămase-n rama ferestrelor arzând dement, ca să ajung la timp, în acel moment în care lumea se derealizează cu desăvârșire și-n care casele galbene, delabrate, se descuamează foiță cu foiță ca să rămână (fiecare altfel, cu altfel de colonițe, șarpante și balustrade, alte scări răsucite dând spre terase imposibile, uși oarbe, turnulețe decorative) la fel de imateriale ca și când ar fi fost visate, la fel de iluzorii ca pictate de un vechi maestru al perspectivei. Câini
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aranjam în șiruri evolutive, ridicîndu-l pe primul ca să văd în el o lumină larvară, acel azur nediferențiat de la ora unsprezece a lunii martie, indolent și moale ca o femelă de păduche lânos, apoi al doilea, cu lumina deja structurată, cu foițele embrionare invaginate, cu canalul neural deja vizibil - era amiaza puternică de iunie -, al treilea, al patrulea, al cincilea, în care lumina își repeta filogenia, în care-i creșteau branhii și organe apoi resorbite, specifice altor după-amieze, din cretacic și miocen
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trebuie să fi fost zilele pe atunci! Ce turnuri, ce clopotnițe oamenii mari, de patru ori cât mine, și la care priveam dîndu-mi capul mult, mult pe spate! Și ce clare imagini trebuie că erau permise ochilor mei, în care foița retinelor era proaspătă ca o frunză abia desfăcută, iar cristalinul limpede ca un bob de rouă. Și ce sunete, neînțelese și pure ca un cântec al balenelor, pătrundeau în cohleea mea. Când eram luat în brațe, și asta se-ntîmpla des
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în povestea cu bilioane de personaje, mama-mpletea, răbdător și nerăbdător, cu-nțelepciune și nebunie, covorul nesfârșit al iluziei. Și covorul creștea, nu doar în dimensiuni, ci mai cu seamă în densitate, în complexitate, în întortochiere, asemenea embrionului care, din foițe și tuburi, creează în cele din urmă pachetul de organe moi impregnate de Duhul Sfânt. La sfârșitul a câteva săptămâni, un mare cub de pluș moale, înțesat de arabescuri, curcubee, aurore polare ocupa aproape în întregime odaia noastră. Patul îl
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
caietele noastre de școală, care se răsuceau și trozneau încetișor, își arătau o clipă-n soare cîte-o față cenușie, catifelată ca un piept de pasăre, pentru ca un moment mai târziu să devină negre catran și lucioase, cu semne cabalistice pe foițele de doar câțiva microni grosime. Ardea Circul de Stat, dar de unde ne aflam noi, despărțiți de zidurile fabricii de pâine "Pionierul", de șirul de blocuri de pe alee și de plopii care produseseră toată vara cantități de necrezut de fulgi înecăcioși
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și îndoliind lacul rotund și pustiu din mijloc. Culegeam din aer fulgii de carbon, ca niște mari indigouri, și priveam, între degetele noastre, foietajul lor mai fragil decât orice pe lume. Îi striveam încetișor până când structura planurilor lor se pulveriza, foițele se frângeau chiar și atinse de-o răsuflare, iar din marile suprafețe, cu texturi atât de elaborate, rămânea doar puțină funingine pe podul palmelor noastre. A doua zi, de mână cu mama, am ieșit în parcul cu iarba în întregime
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe pământ trăiau oamenii, oamenii erau făcuți din organe, organele din celule și celulele dm atomi. Atomii erau așa mici, că nici nu puteai să-i vezi. Celulele pe care le puteai vedea la școală prin microscop erau dintr-o foiță de ceapă. Ajunseră-n fața Circului, cu geamurile lui de cristal și cupola de beton, proaspăt vopsită azuriu, aflată sub mult mai întinsa boltă cerească, exact în centrul ei, și-avînd în jur vegetația înflorită și parfumată a parcului. Trei stejari
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
îngălbenit de vremuri, pe un pat de mătase morfilie. Cuvioasele picioare, cu unghii de corn străveziu, le avea bătrânul încălțate cu încălțări de piele. Chipul lui cel nepă-mîntesc asuda un oloi de lumină, ce se lățea ca un taler de foiță de aur în jurul creștetului, tivit cu trei rânduri de strâmbe mărgăritare. Înfiorat de vedenia cerească, Mircea zâmbi totuși fermecat, căci recunoscu, în icoana strălucitoare, chipul blând al bătrânului Catana, lângă care, când era mic de tot, se așeza de-atîtea ori
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
numai de-astea bune, străine, se ducea pe la restaurante și se milogea pe la chelneri să i le dea. Le punea apoi pe șina de tramvai, și tramvaiul când trecea peste ele le-ntindea atât de bine, că erau ca niște foițe de staniol cu marca scrisă pe ele. Astea se numeau tigăițe și erau cele mai râvnite. Pe lângă steaguri, mai înșirase frumos pe masă și câteva flori de hârtie cu frunze de cârpă. Mama pusese masa, vai, mereu ciorbele ei, zeamă-lungă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
distrată-n cutie și apoi către râu. Peste Amstel, acum acoperit de pescăruși, casele deveniseră aproape negrei cele mai deschise la culoare licărind încă sângeriu. De-a lungul întregului Damrak, în lumina portocalie, nu se mai zărea acum nimeni. O foiță creponată, în care fusese înfășurată o dată o portocală, se lipi, rostogolită de vânt, de pantoful lui Cedric. În restaurant, doar o măsuță era ocupată de un cuplu foarte în vârstă. Citaredul, care avea până și buzele vopsite-n alb, poate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]