1,549 matches
-
transformă în gene canceroase, iar oamenii mor de cancer. Sau au reacții alergice uriașe și mor. Nenorociții ăștia habar nu au ce fac. Sunt lipsiți de scrupule și nu respectă regulile. Iar noi o să le dăm la cap. Ellis se foi pe scaun. — Dar dacă Winkler spune adevărul? Dacă ne înșelăm? — Nu noi am încălcat regulile, ci ei, zise Aaron. Iar acum mama are Alzheimer’s, iar ei sunt în rahat până peste cap. Capitolul 73 Când declanșă bătaia din bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
rame din baga și purta o jachetă Dodgers. Ridică privirea de la laptopul lui și îi făcu semn cu mâna lui Burnet. — Ce mai faceți? — Bună, zise Burnet. — Te-am rugat să vii pentru că aproape am terminat toată afacerea, spuse Watson, foindu-se pe scaunul lui. Doamna Maurer tocmai a negociat înțelegerea pentru licență cu Universitatea Duke. În niște termeni extrem de favorabili. Femeia zâmbi. Un zâmbet ca de sfinx. — Mă înțeleg bine cu oamenii de știință, spuse ea. — Iar Rick Diehl a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și, fără să mai piardă timpul, trecu la altă Întrebare al cărui răspuns Îl bănuia deja. — Îmi permiteți să vă Întreb dacă sunteți măritată, domnișoară? Cu coada ochiului, Zeliha observă că blonda durdulie din dreapta și femeia cu batic din stânga se foiau stânjenite. În timp ce privirile curioase ale tuturor celor din Încăpere o apăsau din ce În ce mai mult, grimasa Lui Zeliha se preschimbă Într-un zâmbet beatific. Nu că ar fi savurat acel moment chinuitor, Însă indiferența Îngropată adânc În sufletul ei Îi șoptise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a-ți umple stomacul sau de a-ți potoli foamea, ci de un dans sublim cu catarsisul. După numeroase Încercări nereușite de a hotărî ce aveau să mănânce, Armanoush a ales tartar de ton ahi cu crustă de susan și foie gras yakiniku, iar Matt a decis să Încerce un cotlet de vită cu sos de muștar picant și smântână pe un pat de salată de maracuja și jicama. Neștiind ce vin s-ar potrivi la aceste feluri de mâncare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
până s-o dezlege. — Bine ai venit, bine ai venit! a exclamat veselă mătușa Banu, Însă imediat a rămas În pană de cuvinte englezești. Pe când o urmăreau apropiindu-se, cele patru mătuși care stăteau la masă au Început să se foiască Într-un fel straniu, stânjenite, Însă cu zâmbetele largi, de la o ureche la alta, Încă Întipărite pe chip. Curios să vadă cum mirosea străina, Sultan al Cincilea a sărit imediat În picioare și a Început să-i dea târcoale, descriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Alex Stoicul. Nu cred că Asya bea. Sunt musulmani! Însă cu siguranță fumează ca o locomotivă. Doamna Peacock/Siramark a scris: Și În Armenia oamenii fumează mult. Am vizitat din nou Erevanul de curând. Țigările omoară națiunea. Armanoush s-a foit În scaun. Unde era? De ce nu scria nimic? Era furios sau supărat pe ea? Se gândise vreun pic la ea?... Ar fi continuat să se tortureze cu Întrebări de genul ăla, dacă pe ecranul strălucitor n-ar fi apărut rândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
felul lor. Însă nu-ți dai seama? Ești prietenă cu ei doar atâta vreme cât Îți negi propria identitate. Așa a fost Întotdeauna cu turcii de-a lungul istoriei. Armanoush a strâns Întristată din buze. În celălalt capăt al camerei, Asya se foia și se răsucea În patul ei, În chinurile unui coșmar, după cât se părea, și mormăia ceva ininteligibil. Orice-ar fi spus, a repetat de multe ori. Tot ce cerem noi armenii este recunoașterea pierderii și suferinței noastre, fapt care constituie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
masa pentru micul dejun În dimineața aceea, Armanoush ar fi fost cu siguranță ultima care să-și dea seama seama de asta. Fiindcă stătuse pe internet până târziu, dormise peste măsură și Își dorea să mai fi dormit. S-a foit, s-a răsucit, a tras plapuma În sus și În jos, făcând tot ce-i stătea În putere să se cufunde din nou În somn. A deschis un ochi obosit și a văzut-o pe Asya stând la birou, citind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
e problema lor? Ești mort, pentru numele lui Allah, la ce mai ai nevoie de steag de fotbal? A costruit Allah vreun stadion În ceruri? Sunt campionate În rai? Neștiind ce să răspundă la această ultimă Întrebare, Asya s-a foit stânjenită În scaun, Însă apoi atenția șoferului a fost din nou atrasă de taxiul galben. O melodie mecanică răsuna din mobilul suporterului aplecat pe fereastra din față. Ținându-se Încă de taxi cu o mână, dirijând Încă orașul cu cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
idiot eram? Astfel Încît oricine să-l ia peste picior pe cel care Îi povestea cuminte vizitele la muzeul Luvru În loc să-i scrie că aștepta cu nerăbdare să se culce cu ea În weekend-ul următor? (Îl aud pe Zscharnack foindu-se În spatele meu.) Luvrul, oaza aceea de pace de la Începutul anilor șaizeci! Încrezîndu-mă În titlu, cumpărasem pentru Tina Lettera amorosa, o mică plachetă de René Char pe care pînă la urmă nu Îndrăznisem să i-o trimit. Mi-era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
menționat în declarația dumneavoastră că cei doi bărbați s-au certat? ă Nu, spuse Ospi Maximovici calm. Nu știu nimic despre asta. Nu am fost acolo. Eram la opt sute de versete depărtare. Vadim Vasilievici a auzit cearta. Vadim Vasilievici se foi la auzul numelui său. ă Ah, da, Osip Maximovici, zise Porfiri. Îmi amintesc. Anna Alexandrovna mi-a spus. Erați în sihăstrie la Optina Pustin. Înseamnă că sunteți credincios? Porfiri observă o icoană sus într-un colț al încăperii. ă Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
s-a născut În România, era actriță pe scena Teatrului Național, dar acum e o newyorkeză adevărată. A venit la târgul de artă cu galeria Charlie Jones, explică el, Încântat să-i dezvăluie originile exotice. În curând Începu să se foiască, nu mai avea stare, se ridică, o luă de mână și se Întoarseră la bar, să-și mai ia ceva de băut și să rămână singuri. — La ce hotel stai? Întrebă Matthew. Ai nevoie de-o mașină să te ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-mi vorbea niciodată despre asta. Era un subiect pe care-l ocoleam amândoi, de parcă ne-am fi înțeles. Mă vedea plin de noroi, dar nu zicea nimic. Dacă era soare, ne așezam afară pe trepte. Îmi plăcea să văd cum foiau fericite insectele prin urzici. Câte un câine se oprea, în uliță, să-și facă nevoile pe trunchiul gutuiului de la poartă și râdeam amândoi. Prin bluza ușoară de în, desfăcută la piept, se zărea cicatricea oribilă făcută cu fierul roșu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sub privirile îngrozite ale Laurei. Moașa s-a înroșit violent, rămânând cum rămăsesem eu în fața lui Vecu. Nu i se întâmplase așa ceva niciodată. Și măcar dacă scena s-ar fi petrecut undeva fără public. Dar pe coridor, la ora aceea, foiau mulți bătrâni care au asistat, de la o oarecare distanță, la mitocănia mea. Toți, mai puțin eu, au înțeles din fulgerele care au înveninat privirea Moașei că incidentul va avea urmări neplăcute pentru mine, chiar dacă nu neapărat imediat, și s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înghit toate măgăriile lor, n-aș fi avut încotro. M-au trecut fiori reci. Suferința, mai e nevoie s-o spun? mi-a repugnat totdeauna, sub orice formă. Mirosurile bălții se amestecau în aer cu arome de fructe coapte. Insectele foiau prin urzici, amețite de căldură și le auzeam zgomotele subțiri. Era o gravă nedreptate acel accident stupid! Când a venit însă Dinu și a desfăcut prosopul, m-a liniștit. „Nici o grijă, mai ai până când va trebui să-ți pregătești piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
devină impotenți. Prietenul meu de la Institutul Psihologic din Moscova a studiat fenomenul. El a constatat că viitorul Îi speria În așa hal că nu mai puteau face nimic. Numai dragostea adevărată Îi mai putea face bărbați adevărați. — Viitorul? Mitch se foi ca să stea mai confortabil. Mă Întorc la școală. Acum fac o grămadă de bani, dar ce o să se Întîmple cînd o să Îmbătrînesc? Mă gîndesc să mă fac asistentă medicală. Sau web designer. Ivan, ce-ai fost Înainte de a fi șofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Cine, părinții mei? Nu, nu prea. Tata a fost țăran adevărat, un om scump la vorbă, credincios, mergea la biserică, tot tacîmul. Florida este un coșmar pentru el. Spune că e plină de evrei. Wakefield ridică o spînceană. Maggie se foiește stînjenită. — Știi, e unul din ăia. CÎnd ferma Începuse să meargă prost, s-a alăturat unei biserici care susține că sfîrșitul lumii este iminent și că trebuie să luptăm cu toți Împotriva GSO - Guvernului Sionist de Ocupație. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dacă Își mai poate ține echilibrul. Farkas se scurmă la subsuoara vinovată. Și tot așa, pînă cînd toată lumea din sală este prinsă Într-un film mut al stînjenelii sau În menghina unui disconfort fizic care cere atenție imediată. Încăperea se foiește, mișună, foșgăie. Excelent spectacol, rîde El Diablo, chiar ar trebui să mă fac regizor de film. Apoi Își ia seama. Chiar este. Nu doar un regizor, ci mai mulți. Ghidurile cinematografice sînt pline de operele lui. Îl deranjează, oare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
afară pe fereastra cabinei proiecționistului și Într-o clipită face să se evapore conținutul buzunarelor și poșetelor publicului. Portofelele, banii, cărțile de credit, actele de identitate, PDA-urile, mobilele, pagerele și cheile, toate dispărute. Toți se simt mai ușori. Se foiesc pe scaune, fără să-și dea seama că au fost buzunăriți. Voci din mulțime: „Dar valoarea artei este atît de evidentă?“, „ Dar cum rămîne cu poezia?“, „Despre banii cui vorbești? Sper că nu despre ai mei!“ I-a prins: confuzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Îi arată o ușă glisantă de sticlă, Îndemnîndu-l să se alăture celorlalți vizitatori, care gustă din produsele finite. Uleiul de măsline strălucește În tuburi miniaturale japoneze, alături de franzele proaspete, făcute cu drojdie, iar oamenii mănîncă icre negre și pâté de foie gras, cu paharele umplute și răsumplute de un chelner zîmbitor. Wakefield Întinge o bucată de pîine În ulei. Ferestrele largi Înrămează un peisaj cu dealuri molcome acoperite de vii și livezi de măslini. — Totul, cu excepția caviarului, este făcut În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Ai luat-o vreodată pe barmaniță la tine acasă? — Glumești? O iau peste tot. În taxi, În spatele barului, odată am luat-o la bibliotecă. O iau oriunde. Chiar și acolo unde stai tu acum am luat-o odată. Wakefield se foiește În loc. Nu avea nevoie să știe asta. Știi ce fel de taxi este ăsta? Taxiul ăsta este un fel de bibliotecă, prietene, cea mai mare bibliotecă din oraș! Cărți Întregi vin aici. Mai acum vreo două zile am avut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
strâmb. Ce vom mânca azi, că tot veni vorba? devie ea cu delicatețe discuția de la ea însăși. — Meniul B. A învățat doar trei la cursul ăsta și nu schimbă nici măcar o frunză de salată. A e prea rafinat, homar și foie gras. N-ar pregăti așa ceva decât pentru oaspeții din familia regală. B e salată de fructe de mare și miel la grătar. — Cum rămâne cu C? întrebă Fran curioasă. — Plăcintă ciobănească. Pentru cinele servite în bucătărie. Pregătită doar cu ciobănași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
zile pleca în Israel. Avea bijuterii, dar locatarii au văzut că nu părea jaf. „El era lungit pe jos, ea stătea pe fotoliu acoperită cu cuvertura. Fuseseră omorâți vineri, niște colegi de serviciu au venit marți și din greșeală, tot foindu-se pe lângă ușă, au apăsat clanța. Deja era un miros... Și după poliție, am chemat Sanepidul, că nu puteam trăi.“ Fiul era în Germania și-n Germania a rămas. Casa nu și-a găsit stăpân nici până azi, stă goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-nvață pui de oameni. Trebuie să știți, copii, Că nu-i carte de povești; Ea te-nvață cum să scrii Și corect cum să vorbești. Împărați, oșteni, eroi Stau cuminți în a ei file, Întâmplări de ani de zile Umplu-ngălbenite foi Tocmai să le știți și voi. Munți, câmpii și multe ape Le adună și le-mparte, De te miri că le încape, Că doar e o simplă carte. Spun acei ce sunt experți Că ea strânge-ntre coperți Cifre multe
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Poliția face un control de rutină. Se vedeau, înainte, patru-cinci oameni cu lanterne pe drumul care semăna cu un râu negru. — Poliția? — Așa se pare. — Nu mișca! îi spuse Endō lui Gaston, în șoaptă, dar aspru. Gaston începuse să se foiască. Endō a băgat mâna în buzunarul pelerinei și Gaston a simțit în coaste un obiect dur. Ne bouge pas. Trag. Crede-mă. Cu capul rezemat în mâinile-i uriașe, Gaston îl privi în tăcere pe Endō. Îi implora milă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]