764 matches
-
a drojdie și a folosință. Te saluți cu cei doi. Lumina nu permite să vă examinați fețele, dar nici ei nu par curioși, nu țin neapărat să te recunoască, să știe cine ești și ce vrei. Înăuntru, Împrejurul cazanului e forfotă și lume multă. Unii sunt ocupați cu golirea cazanului, ceilalți stau pe jos și ascultă povestea cuiva, râd, râgâie, comentează. Cum privești de afară, din Întunericul dens, știi că Încă nu riști să fii descoperit. Așezi rucsacul pe jos, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
reviste mai puțin cunoscute, apărute după anul 1989, care cuprind adevăr din istoria și spiritulitatea românească pe care au căutat să le desăvârșească. Vrem legi care să apere pe tot românul, vrem respectarea lor, vrem legalitate, vrem să trăim dincolo de forfota noroiului vremurilor strâmbe, a vechilor torturi. Vrem să trăim pe vertical! „Învățați pe copiii voștri să nu întrebuințeze mișelia nici contra prietenului și nici contra celui mai mare dușman al lor. Căci nu vor învinge, ci vor fi mai mult
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tot doar păsărele Venind de pe drumuri grele. Toți salută mândrul crai, Numele lui este Mai. Este foarte cald afară, Deci înseamnă că e vară. Coroniță cu mândrie Poartă pe cap Iunie. De ce-i spune lui cuptor, Fiindcă alungă orice nor? Forfotă, puzderie, Va salută Iulie! Totu-i viu, tot e culoare Și e cald și este soare. Voie bună, armonie, August... când e, voioșie. O ușoară briză ne mai răcorește, Iar natura toată prin roade zâmbește. Cu drag și cu bucurie
Lunile anului by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83643_a_84968]
-
de Burgundia, iar gustul băuturii e pe măsură. Ce bună e! plescăie Pascal mulțumit. ─ E ultima sticlă. Acum așteptăm roadele viitoare... Cuvântul a chemat în amintire, în închipuire, Pascal de mult bănuiește că sunt tot una, zilele călduroase de vară, forfota matinală din piețe, vrafurile de vișine pe tarabe, cu pielița plesnind pe alocuri datorită cărnii îmbelșugate. Cât e de ciudat, cât de ciudat, se gândește, și gândul îl umple de o melancolie dulce-amăruie exact ca vișinata din clondir. Ele există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
diferite grade sau curieri plini de colb și asudați. Au intrat într-o încăpere unde era o mișcare ca într-un stup de albine. Așteaptă aici până raportez domnului colonel că te-am adus. Locotenentul a rămas stingher în atâta forfotă, mai ales datorită ținutei sale pusă la „patru ace”. Căpitanul s-a întors însă în câteva clipe. Poftește, domnule cercetaș. Locotenentul Fgurel și-a strunit ținuta și a trecut dincolo de ușa lăsată deschisă. În fața lui ședea în picioare comandantul diviziei
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fiecare amănunt al acelei lumi, cu intensitatea avută, căci se mai Încălzea Încă la soarele uitat despre care Începu să pomenească cu vioiciune. Fiica Anei - și asta fu salvator - prinse chef nestăvilit de vorbă, Își rostogolea impresiile „Încîntătoare” spunea, cu privire la forfota orașului, fără să știe că totul nu era decît reminiscența unei lumi altădată gălăgioase, vioaie și colorate, drum al vapoarelor spre mare, Întîlnire a felurite neamuri aduse laolaltă de jocul Întîmplării pe căile comerciale ale lumii; ce se vedea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
florile Întîrziate aflate de-a lungul gardului, spuse atingîndu-mi cu tandrețe mîna dreaptă pe care o țineam pe pervaz: - Ce frumoase flori! Păcat, În curînd vor dispare! Ziua aceea trecu amestecat: ne plimbarăm pe străzi, pe bulevarde, În centru, prin forfota de oameni vorbăreți, coborîrăm pe strada În pantă ce duce spre fluviu, pînă În dreptul Agenției portuare; fiica Anei privea totul cu o curiozitate vădită, atentă la grupurile de oameni, la clădirii care nici una nu avea nimic ieșit din comun care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
trenul se puse din nou în mișcare, realiză ce se întâmpla de fapt. Nu, nu putea coborî, locul lui nu mai avea să fie acolo niciodată, pornise pe un drum fără întoarcere. Odată ajuns la Iași, privea uimit peroanele lungi, forfota oamenilor grăbiți s-ajungă pe la casele lor, sau pe la cine-i aștepta. Numai el se simțea mai singur decât oricine. Derutat, speriat chiar, se așeză pe o bancă din fier forjat în fața gării, gândind intens, încercând să-și domolească bătăile
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
care-i făcea semne cu mâna, pe tata cu un chip împietrit, de pe care nu se putea citi nimic. Și el îi făcea semne de drum bun. Revederea Iașului, orașul care-l adoptase, îl bucura. Știa bine drumul până-n Copou, forfota studenților prin fața Universității nu-l mai mira, iar clădirea mare a școlii părea proaspăt văruită, anume pentru el. Copacii de pe marginea aleii, cu frunzele stând să ruginească sub bruma toamnei, fremătau odihnitor. Își lăsă bagajele pe pat și fugi în
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
au Întors pe dos și pe față! Fără nici un rezultat, Însă... ― Să nu crezi că ai scăpat numai cu atât!... Cu aceste cuvinte, securistul și milițianul - ajutorul luat de securist - au ieșit val-vârtej și au dispărut cât ai clipi În forfota străzii... „Acuma stai și gândește un pic, prietene. Acel avertisment rostit de securist la plecare are o dublă semnificație: Întâi, că vei fi urmărit pas cu pas și de aici concluzia logică că este cineva care se află pe urmele
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
era nerodnică, dar luam mersul de la capăt, săptămîna următoare, sperînd într-o foarte altă zi. Dacă apăs palmele pe pleoape, redevin tînăra femeie neliniștită, gata să împingă trenul, să ajungă mai repede. După fumul de țigară de pe culoar, aerul rece. Forfota Gării de Nord, ea căutîndu-l c-un ghimpe în inimă: dacă n-a venit? Și palma bărbatului, întinsă a încurajare: "Sînt aici". Îmi primise trupul, sîngele roșu și frumos, curs pentru el. Gura pe gîtul umed de teamă, mîinile de pianist iubindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
boier?“ „Poate chiar fiul domnitorului, ucis ca să nu ia domnia de către adversarii familiei domnitoare.“ „O fi un spion trimis de către turci sau de frânci, sau de ăilalți, cum dracu’ se chemau dușmanii noștri de atunci“, mai zice cineva. E o forfotă de voci multiple, ce-și răspund fără să fie preocupate de a construi un dialog; doar o Încălecare de enunțuri și de cuvinte anapoda. Nu se știe de ce, În asemenea ocazii, oarecum misterioase, indivizii simt nevoia de a vorbi mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cunoștea cel mai bine clădirea, atelierele, scările de evacuare, subsolurile și felul în care poți să intri și să ieși, fără ca cineva să observe. Și așa a fost și de data aceea, numai că, pe trotuar, se treziseră în mijlocul unei forfote înfricoșătoare. Nu mai erau muncitorii încolonați de adineaori, aceștia de acum erau îmbrăcați în altfel de salopete, purtau caschete, pe obrajii lor urmele de cărbune se amestecau cu tuleiele nebărbierite și, mai ales, erau înarmați cu bâte, cu un fel
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Nu considera că ți se cuvine! ...Trăiește norocul întâlnirii cu perfecțiunea creației divine.” O altă întâmplare aproape magică a făcut ca cei doi soți să fie incluși într-un proiect UNICEF și să concerteze la Madras (India). Cartea abundă de forfota călătoriilor prin sfânta și mizera țară cu cei mai mulți săraci sin lume. O zi de rugăciune la templul închinat zeului Shiva, pe sub crengile de bughenvillia ce acoperă zidurile, îi transpune într-o stare de letargie senină, mistică. În această țară a
Editura Destine Literare by LIVIA NEMȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_252]
-
își slăbesc strînsoarea. Diferențele dintre tipurile umane dispar, oamenii își exteriorizează în acțiune, adesea violentă, pasiunile și visele lor, de la cele mai brutale la cele mai eroice, de la delir la martiriu. O mulțime este un grup uman în fierbere, o forfotă constantă. Este și o forță neiertătoare și oarbă, capabilă să înlăture orice obstacol, să mute munții sau să distrugă munca de sute de ani. Fără-ncetare, ruperea legăturilor sociale, viteza comunicărilor, continua fuziune a populațiilor, ritmul accelerat și enervant al
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mizerii!/ Dar poate ar trebui să mă sperii." Poetul integrează o lume de fantastic în dimensiunea existenței cotidiene urbane, ea amintește de poveștile populare germane ("Istoria lui Claus și a giganticei spălătorese"). Fantasticul își face loc în universul cotidian, cu forfota din care se desprind tramvaiele și mașinile ca niște mistreți negri sau ca niște diligențe cu bandiți: Când m-am urcat apoi în autobuz/ Murise dimineața la havuz/ Tot așa se-ndepărtau cu toate/ Tramvaiele algebric legănate". În poezia lui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
salcie. într-un fel, cred, au exagerat. Evocările lor seamănă a litografii romantice. Trebuie deci corectate prin cîteva precizări. Una ar fi că Bacovia folosea grădina publică (aflată nu departe de casa sa) altminteri decît majoritatea băcăuanilor. Aceștia căutau aglomerația, forfota intensă. Fiecare voia să vadă și să fie văzut de tot orașul. Bacovia voia, dimpotrivă, să rămînă incognito. Mulțimea căuta elementele de agrement, distracția; el - odihna. Venea aici doar în zilele și nopțile cu muzică, liniștite (sau relativ liniștite), cînd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a autorului. În jurul unui element de bestiar fabulos aproape uitat astăzi, poetul coagulează fantasme (post)oedipiene, nostalgii biografice, reverii culturale, chiar și reflecții internautice. Indiferent dacă este sau nu tratat cu obișnuitele cerneluri suprarealiste ori expresioniste, amestecul se recomandă drept forfotă intimistă autentică: "N-am fost niciodată atât de implicat/ în inima mea", ne anunță cu sfiiciune onestă poetul, după care își înscenează viziunile similionirice complicate, când delectabile, când neliniștitoare, când gracile, când ponderoase. Rezultatul este o poezie stenică, proaspătă și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și la timp din punct de vedere al dezvoltării urbane, al locuințelor, al locurilor de muncă, a unui sistem educațional performant, al unui sistem sanitar eficient și desigur al unor sisteme politice care să evite instabilitatea politică. Cum va arăta forfota marilor aglomerări urbane într-o lume globalizată? Încă din 1775, Morelly încerca să schițeze orașul viitorului, în care „spațiul urban se va realiza din clădiri identice, străzi identice, cartiere pătrate. Fiecare trib va ocupa un cartier. Invalizii și senilii vor
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]
-
1877, citim într-o scrisoare către poet a Veronicăi: „...scrisoarea aceasta am scris-o pe afară, într-atât sunt de spionată de oamenii din jur, unul pleacă, altul vine, sunt mai rău ca la un hotel.” - Aceasta pare a fi forfota din casa universității. În mai 1879 Ștefan Micle era încă în putere (va muri în august al acestui an, în urma unei congestii pulmonare sau a unei răceli grave contractate la o partidă de vânătoare de rațe sălbatice), aceeași lume multă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a cunoscut o puternică dezvoltare ce se datorează îndeosebi faptului că tot mai mulți oameni, după un an de muncă și diverse griji, doresc sa petreacă o vacanță de neuitat, cât mai aproape de frumusețile naturii și cât mai departe de forfota marilor orașe, de zgomot și de poluare. Casa unui gospodar va fi întotdeauna preferată unei camere de hotel, turistul nedorind totuși să renunțe nici la un minimum de confort. Indiferent de preocupările lor, fie că sunt ei muncitori, profesori, doctori
PERSPECTIVE ALE DEZVOLT?RII TURISMULUI RURAL VR?NCEAN by Camelia BUT? () [Corola-publishinghouse/Science/83104_a_84429]
-
acestuia. Tentativa de a face din Mihnea un personaj complex, aidoma lui Vlaicu Vodă, eșuează, însă tribulațiile sufletești ale Milei, între iubire și ură, asigură acțiunii un anume dramatism. Rețin atenția și câteva scene pitorești, precum iarmarocul din Târgoviște ori forfota din piața burgului Sibiu, locul în care se produce asasinarea lui Mihnea. Detașată parcă din Bimbașa Sava, piesa într-un act Premergătorii rămâne, ca și „episodul eroic” Mărăști, o producție ocazională, festivistă. Pui de cuc marchează apropierea autorului de subiectele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
școlari români dorneni prin colecte bănești 69. Câteva apariții publicistice au contribuit la conturarea peisajului cultural provincial: Arcașul, Gazeta ilustrată din Vatra Dornei, Monitorul Comunal, Cuvântul Țărănimii, Suflet Românesc, Vocea Dornelor, Revue der Woche - majoritatea tipărite sub auspiciile primarului Petre Forfotă, unul dintre oamenii căruia i se datorează emanciparea culturală a zonei în perioada interbelică 70. Peste nordul Moldovei interbelice vremurile de glorie mai dăinuiau doar în paginile cărților de istorie. Evoluția vieții politice și economice românești marcată de perioada de
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
putem ignora faptul că ritmul acestei vieți în surdină a favorizat formarea unor intelectuali de valoare, a constituit tărâm de inspirație și cadru benefic creației pentru cei care, precum Eugen Lovinescu, reveneau adesea pe plaiurile natale din Bucureștiul îmbâcsit de forfotă. Paradoxul proporționalității inverse dintre liniștea provincială și efervescența culturală a fost conștientizat de observatori ai provinciei ce au reliefat că "mediul provincial, prin esență, dispune la melancolie, la subtilizarea gândurilor, până la irizarea lor, sub cerul înstelat. Viața acolo este mai
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
3.3.17 Liceul "internat" Vatra Dornei O monografie recentă a orașului-stațiune Vatra Dornei indică funcționarea, în perioada 1924-1930, a unui liceu de băieți, creat prin transformarea gimnaziului preexistent, în urma solicitărilor depuse de autoritățile locale, în frunte cu primarul Petre Forfotă. Locația liceului s-a asigurat printr-o convenție încheiată cu Fondul Religionar al Bucovinei, iar cursurile au început în toamna anului 1924 cu 65 de elevi înscriși în cursul gimnazial, majoritatea fii de țărani. În contextul crizei economice, Fondul Religionar
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]