425,743 matches
-
este numai atunci când răul e făcut atrăgător pentru spectator, când așa-i de amestecat cu binele, încât nu mai știi partea cui s-o iei. [...]" În ultimul timp, comedia a devenit, din păcate, numai un pretext pentru râs, o simplă formă de divertisment, pierzându-și calitatea de structură estetică, căci, în această a doua ipostază a ei, pretinde cu necesitate drama. Iar în Revizorul, remarca dramaturgul și criticul de teatru Leonida Teodorescu 3), "drama este implacabilă, deși nu foarte ușor de
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
s-a produs un adevărat Big Bang cultural), cosmosul european se află din acel moment într-o permanentă expansiune geografică cuprinzând, mai întâi, vechiul continent și, treptat, întreaga planetă, căci azi mai toate popoarele lumii au adoptat în bună măsură formele și tiparele culturale europene. Cosmosul european mai are însă o caracteristică, și asta încă din Antichitate: el este inventiv, el se îmbogățește permanent, pe de o parte generând noi motive, de pildă doctor Faust, Don Juan, fortuna labilis, pe de
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
Slama Cazacu" ( p. 29), dar "the conceptualisation of Slama Cazacu" ( p. 235). S-ar părea că în conservarea prenumelui, în ciuda constrîngerilor de cod științific, joacă un rol important și flexiunea românească: folosirea numelui la cazul genitiv are nevoie de o formă cu terminație feminină. Nu flexiunea este totuși elementul determinant: prenumele e preferat și în situația în care forma sa nu aduce avantaje flexionare: vorbim de "cartea lui Carmen Dumitrescu", nu de "cartea lui Dumitrescu". Din punctul de vedere al teoriilor
Despre unele ùzuri onomastice... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14041_a_15366]
-
prenumelui, în ciuda constrîngerilor de cod științific, joacă un rol important și flexiunea românească: folosirea numelui la cazul genitiv are nevoie de o formă cu terminație feminină. Nu flexiunea este totuși elementul determinant: prenumele e preferat și în situația în care forma sa nu aduce avantaje flexionare: vorbim de "cartea lui Carmen Dumitrescu", nu de "cartea lui Dumitrescu". Din punctul de vedere al teoriilor feministe, probabil că acest fenomen, ca toate situațiile de diferențiere lingvistică, poate fi interpretat la fel de bine în cheie
Despre unele ùzuri onomastice... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14041_a_15366]
-
poate fi interpretat la fel de bine în cheie pozitivă sau negativă. S-ar putea să fie totuși vorba, dincolo de tradiții socio-culturale, de un fapt fundamental lingvistic: fiind clară tendința românei de a atribui genul gramatical - în opoziția masculin-neutru versus feminin -, după formă ( ceea ce e valabil atît pentru denumiri - de aceea Craiova e feminin, iar Brașovul masculin-neutru, Dacia feminină iar Opelul neutru etc., cît și pentru împrumuturile recente), apariția unui nume de familie ( cu terminație tipică de masculin-neutru) creează confuzii între genul referențial
Despre unele ùzuri onomastice... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14041_a_15366]
-
protestat contra obișnuinței publicistice actuale de a-i desemna pe cunoscuți politicieni în funcție direct cu numele de familie. Oricum, în același număr de ziar în care despre politicieni și profesioniști ai sportului s-a folosit de mai multe ori forma unică a numelui de familie ( "oamenii lui Iliescu", "partidul lui Năstase", "zdrobit în București de Băsescu", "Gușă pretinde că...", "Iordănescu le-a dat liber fotbaliștilor", EZ 3325, 2003, 8), într-un articol despre sărbătorirea sportivei Violeta Beclea-Szekely ( p. 10) apărea
Despre unele ùzuri onomastice... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14041_a_15366]
-
a sunat la telefon, m-a admonestat . Ce-mi rămîne de făcut? Cred însă că odată și odată tot va sosi momentul cînd de la o distanță mai potrivită, cartea mea va fi analizată și receptată. Așa ceva nu aduce sub nici o formă vreun prejudiciu nici filozofului, nici scriitorului și nici omului Cioran. Dimpotrivă cartea mea îi va determina pe mulți să-l citească pe Cioran. R.B.: Mai ales aici în Germania și în România nu mai puțin - mă refer la tînăra generație
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
moară de vânt, o metaforă zdrențuită" ea singură v-ar îndreptăți liniștea-neliniștea de după scris. La o distanță, nu neapărat mare, după ce s-au risipit aburii primei impresii de fericire victorioasă, sigur că autorul ar fi bine să revină asupra primei forme și să îndrepte câte ceva, să renunțe la cuvintele în plus, înlocuindu-le cu altele, la fel de puternice, egale cu ceea ce a fost bun de la bun început. "Urcă și coboară/ ușoară,/ sare ca o scânteie/ din creangă în creangă,/ aleargă/ ca o
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14050_a_15375]
-
născut mai devreme. Acest scriitor se poate revendica foarte bine de la new journalism, curentul literelor americane de la finele anilor ’60 care a dat scriitori de talia lui Thomas Wolfe. Acesta scria într-un articol de atunci că romanul este o formă de artă moartă. Scriitorii adevărați experimentau în acea vreme nonficțiunea, reportajul fierbinte de pe stradă își apropria uneltele literaturii. Schimbarea literaturii venea ca un epifenomen al schimbării lumii. ( Citiți-l și pe Robert Kaplan, jurnalistul de bon ton care ne-a
Despre război și alți demoni by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14048_a_15373]
-
Ruxandra Cesereanu Gândurile împăratului Hadrian, din celebrul roman al Margueritei Yourcenar ( Memoriile lui Hadrian), încep de la o construcție simplă și obișnuită: nuditatea este o formă care egalează moartea, pasiunea este diferită de plăcere, dragostea corporală duce în cele din urmă la dragostea pentru ființa integrală ( trup și suflet), carnea este insultată prin limitarea ei la amorul corporal, căci fulgerul trupului și al cărnii este, de
Despre frumusețe by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/14049_a_15374]
-
Hadrian devine, treptat, sclavul imaginii frumuseții lui Antonius. Împăratul se des-zeiește încetul cu încetul, înțelegând că iubirea pentru un mort este mai adâncă și mai periculoasă decât cea pentru un viu. Dar doliul său se dovedește, după cum declară, și o formă de desfrâu în perceperea frumuseții: construcția și perfecțiunea acesteia fuseseră încununate de o moarte desăvârșită, la rându-i. În urma consumării modelului erotic de cunoaștere, Hadrian devine un necrofil platonic, care instituie un cult al Misterelor pentru Antinous proiectat ca un
Despre frumusețe by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/14049_a_15374]
-
Stănescu, ei învederează "o rezistență însemnată în contact cu alte culturi datorită influenței Orientului", așa cum a remarcat, între alții, și Dimitrie Drăghicescu, în Psihologia poporului român. Singurii care nu suportă criza schimbării culturale rămîn copiii și adolescenții care își pot forma personalitatea "din mers", în concordanță cu cerințele școlii și ale mediului social în care au ajuns. Oarecum deprimantă, să admitem, o atare imagine a integrării vlăstarelor românești în Lumea Nouă, nu conține totuși o contradicție de nerezolvat. În realitate, noii
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
-l ocolească pe boierul muntean. În fond, tocmai ceea ce i-a adus reproșuri stilistice poate deveni argument pentru reevaluare și interes. Istoria preafericiților împărați otomani era considerată de Iorga (în Istoria literaturii românești) neomogenă, rău scrisă, supărătoare prin limbajul macaronic: "forma apare săracă, de o simplicitate insuficientă și stîngace, limba e de o împestrițătură de decadență". Și autorii Istoriei limbii române literare (Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu) preluau această opinie ("expunerea e făcută într-un stil greoi"; "construcția frazei este
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
devletului" (turcismul devlet avînd sensul de "regim, administrație, guvern"). "Istornicul" folosește uneori cuplul sinonimic pentru lămurirea cititorilor: "hain și traditoriu", "ribelione sau zorbalâc". Surprize continue creează și asocierea dintre cuvinte care nu s-au impus sau nu au rămas în forma din text (într-un limbaj care va deveni curînd semnul "lumii vechi" întîlnim enteresul lui Trahanache: "enteresurile othomânești") și cuvinte care apar deja, la sfîrșitul secolului al XVIII-lea (textul e redactat între 1788 și 1794), în forma și cu
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
rămas în forma din text (într-un limbaj care va deveni curînd semnul "lumii vechi" întîlnim enteresul lui Trahanache: "enteresurile othomânești") și cuvinte care apar deja, la sfîrșitul secolului al XVIII-lea (textul e redactat între 1788 și 1794), în forma și cu sensul de azi (idee, imperial, imperiu, protecție, mediator, preliminarii, audiență etc.). Prezența multor termeni moderni (în Dicționarul Academiei prima lor atestare e uneori chiar din Văcărescu) se explică mai ales prin preluare din greacă și italiană (panică - etimologic
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
dovedită cel mai bine prin două fragmente pe care cu greu le-ar atribui cineva aceluiași autor și aceleiași cărți. Primul e o relatare istorică de politică și diplomație: "Devletul și socotind că nemții și prusianii vor fi mediatori în formă priimiră și să orânduiră soli: Sabica reiz Osman efendi, ce era halea nisangiu și cu Iasângi zade Osman efendi mutevelâul. Muharași și dragoman acestii muchealemele să orândui socră-mieu Iacovache Rizul. Orânduiră și muscalii pă Grigorie Orlov și pă Abreșcov" (p.
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
moneda s-au micșorat cu multă pagubă a opștii"). În plus, e interesantă utilizarea termenului europei ("Mehmed al cincilea, precum îi zic europeii"; "obicinuescu europeii să arate la aceste o semplicita și la oamenii acei ce-i văd întâiu" etc.). Forma cuvîntului îl indică drept italienism (din europeo); contextele de folosire indică o plasare în afară: europeii sînt, totuși, ceilalți.
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
publice (indiferent de natura lor) s-au bagatelizat. Guvernanții tratează cu suverană indiferență probele copleșitoare apărute în presă cu referire la propria lor corupție sau manifestările de stradă ale unor categorii sociale ajunse la disperare. Totul este pe cale să ia formele unui spectacol lipsit de conținut (este imposibil să nu mă gîndesc aici la grotesca participare a unor membri PSD la o acțiune de stradă organizată de societatea civilă în favoare CNSAS, în condițiile în care scurtcircuitul din activitatea CNSAS este
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
nu poate atinge prestigiul uneia de pictură, grafică sau sculptură. În ceea ce privește fotografia, lucrurile stau cu mult mai rău deși, de mai bine de un deceniu, universitățile de artă au secții pentru arta fotografică. De un regim similar "se bucură" și formele artistice mai noi chiar dacă, și ele, au deja o vârstă onorabilă - happening-ul, instalațiile, obiectul etc., a căror promovare este privită cu suspiciune și cu adversitate, mai ales în spațiile muzeale din provincie unde o sclerotică rezistență la nou este
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
Acest ultim ciclu, prezentat în mai 2002 la Hulshoff Design Center din Amsterdam, conturează o dimensiune nouă a artistului, atât din punctul de vedere tematic cât și la nivelul expresiei plastice. Până acum, lucrările lui Mihai Țopescu erau receptate ca forme originale ale unui spirit preocupat să-și identifice propria amprentă în registrul unei realități esențializate, în jurul unei tematici cu conotații predilect religioase (ciclurile Feresatră, Arcade, Capcana Soarelui, Ogive, Poarta etc.). Păstrându-și întregi valorile cărora le este în continuare atașat
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
registrul unei realități esențializate, în jurul unei tematici cu conotații predilect religioase (ciclurile Feresatră, Arcade, Capcana Soarelui, Ogive, Poarta etc.). Păstrându-și întregi valorile cărora le este în continuare atașat, "schimbarea sa la față" se produce acum mai ales la nivelul formei, dar și ca atitudine, prin coborârea artistului, cu mijloacele specifice, din "turnul de fildeș" în "arenă", el substituie un sistem de așteptări - imagini oarecum previzibile ca semn și ca expresie - cu acela al unui moralist iritat de devierile contemporanilor săi
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
mitocăniei, a ignoranței, a mediocrității și a unui star-sistem de suprafață. Mihai Țopescu își materializează galeria de portrete caricaturale pe coordonatele unor sculpturi în rond-bosse din sticlă colorată și lemn pictat. Aceste portrete de monștri, concepute ca aglomerări baroce de forme și de culori, accentuează kitsch-ul și superficialitatea lumii noastre cea de toate zilele. Valorile tradiționale ale materialului sunt deliberat minimalizate în favoarea unei cromatici vii care accentuează grotescul personajelor, impunând astfel și un alt tip de "privire" asupra sticlei. Transparența
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
grotescul personajelor, impunând astfel și un alt tip de "privire" asupra sticlei. Transparența, ambiguitatea, permanenta schimbare în funcție de lumină - calități specifice acestui mediu - sunt mult estompate pentru a impune materiei valori noi, aproape nefrecventate până la el: opacitatea, o cromatică vie și forme bine definite - valori ce o apropie de pictură și de sculptură. În concluzie, dacă Valer Neag aduce Sacrul în spațiul fragil al umanului, Mihai Țopescu esențializează individualul în caractere și tipuri sociale ușor recognoscibile, iar în această pendulare între Mărturisire
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
și contemporanilor, Al. Săndulescu a trebuit să învingă neșansa de a cădea, în cei mai frumoși ani ai vieții, sub incidența luptei de clasă și s-a bucurat de șansa ca, pe structura unei robuste personalități, să se poată, totuși, forma, în contactul cu mentori, precum G. Călinescu, Tudor Vianu, iar la maturitate, să lucreze alături de Vladimir Streinu, de Dinu Pillat. Povestea vârstelor lui creditează o dată mai mult virituțile muncii neabătute, a calității de îndurare, a științei de a nu dispera
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
unde mergi?” Colegul lui, pe care-l evitasem apropiindu-mă de trepte În diagonală, a intervenit și el: „Da' un ban n-ai?” De data asta, i-am lăsat doar cu Întrebările. Am 49 de ani și sunt Într-o formă fizică nici foarte bună, nici foarte rea, ci pe undeva pe la mijloc. Am fost capabil să sar treptele de la intrarea În Gara de Nord, trei câte trei, cu o valiză de 22 de kilograme În mână, după o călătorie care Începuse la
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]