4,121 matches
-
lupt cu îndoiala, În șiruri cristaline răzbat tăcute ploi, Sub falduri reci de ceață rânjește șovăiala, Pleznindu-mă cu clipe zdrobite de șuvoi. Mai am o năzuință și-apoi renunț la luptă, Predându-mă durerii cu chip de catifea: Cu franjurile frânte din inima cea ruptă, La geamul amintirii să-mi împletești perdea! Referință Bibliografică: CAD FRUNZE... / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1485, Anul V, 24 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CAD FRUNZE... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384507_a_385836]
-
la Horia-n Albac, Ducă-se, eu ce să-i fac? Prin păduri cu umbra rară, Pleacă dorul meu prin țară Și Acasă când se duce Dorul plânge lâng'o cruce... Doar el știe de ce plânge, Nimenea nu-l poate frânge, Nicio roată, sau jungher, Dorul meu e Dor din cer! Plece dar, eu știu că vine Totdeauna lângă mine, Cuibărindu-mi-se-n gând, Și atunci îl scriu flămând... Referință Bibliografică: Dorul meu... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1485
DORUL MEU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384501_a_385830]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > ROMANTICI FĂRĂ PARTE... Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1581 din 30 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Frânge-mă, Iubite, sărută-mă cu dor Când luna ne privește, de ea, nu te ascunde! Mângâie-mi finețea, să simt, că am să mor In fioruri dulci când orele-s... secunde. Privește-mă, Iubite, în stropul de lumină Lacrima iubirii
ROMANTICI FĂRĂ PARTE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384536_a_385865]
-
jelesc părinți. „Colinda libertății... colindă... colindă... colindă... colindă...” Iar a colindei cântare sub ram de cetioară, ecou va duce în zare, din Pitorească Țară. „Colinda libertății... colindă... colindă... colindă... colindă...” Colindă să se audă prin vremuri mai senine, s-a frânt ram de viță crudă în Sărbători Creștine! „Colinda libertății... colindă... colindă... colindă... colindă...” COLINDELE CRĂCIUNULUI De când mă știu, am așteptat magia Crăciunului, să văd copii la colindat, cu Nașterea Domnului. Începeau cu „Moș-Ajunul", după mere, nuci, covrigi... Alai duceau pe
TRADIŢII CREŞTINE DE IARNĂ (POEZII) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384570_a_385899]
-
atât de frumoasă această poveste a arcului de curcubeu pe care am coborât, la rându-mi visând, încât aș strica-o spunând scurt: sunt fărâmă din visul Lui eșuată pe pământ într-o cruce, născând două cruci care s-au frânt prea devreme, sau poate într-un timp aparent prea scurt după cum îmi cântă mintea și inima pământeană. Mai departe crucea frântă am luat-o iar în spinare și în toată ființa mea (poate că nu am lăsat-o nicicând din
POVESTE DIN POVESTE DIN POVESTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384572_a_385901]
-
cele două păzitoare a himenului șefei, dar și a celor proprii. Au dat muribundei paharul cu apă cerut și au ajutat popa să-și strângă catrafusele. Preotul a plecat cu crucea în mână binecuvântând în dreapta și stânga. Era și el frânt de „adevărurile” rostite în fața lui Dumnezeu și a muribundei. Aia a plecat popa și minune, mare minune. Domnișoara Cucu, în vârful patului, mai zglobie ca-n tinerețe a dat comanda: - Convocați de îndată întreaga poliție de moravuri, toate colegele noastre
DE CE, DOAMNE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384539_a_385868]
-
Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1913 din 27 martie 2016 Toate Articolele Autorului ZĂGAZURI Când primăvara iese din noroaie, Din timpul său ne-acordă iar răgazul, Ne limpezește fața și obrazul Cu lacrimile ei, această ploaie, Ce nu ne frânge gâtul sau grumazul, Poate doar sufletul să îl îndoaie Și-ncrederea din inimă s-o-nmoaie, Durerii însă-i pune-n drum zăgazul. Din munte, cum pornește lin izvorul, Cu apa sa cea clară și prea rece, Așa își poartă
PRIMĂVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384651_a_385980]
-
se ridică frunze către Cer, când vremea lăcrimează pe Toamna-giuvaier. Culoare și strălucire pun în agate, să le dea prețuire între nestemate. Luna își așterne raze reci de lumină, pe pomi îngălbeniți din crâng și din grădină. Sufletul mi se frânge de-a lor rătăcire și de jalea morții în drum spre cimitire. Copacii își plâng soartă, de frunze dezbrăcați, în ploaie mocănească necontenit udați. Că vremea doamnei-toamnă e capricioasă, de nu-ți vine să scoți niciun câine din casă! Privind
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
rânduri, cu dorință sufletească. Floarea iubirii din gânduri să nu mi se ofilească. Să-mi țină de cald când plouă, până vin vremuri mai bune. Într-o primăvară nouă, glas de gând să pun pe strune. RENAȘTEREA SPERANȚEI Toamna se frânge speranță de periplu în natură, pentru un ciclu de viață cu rodire în cultură. Peste zare se așterne a tristeței nostalgie, când din Cer, ploaie se cerne de la munte la câmpie. Natura îngălbenită intră în melancolie. Că viața e răstignită
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
și ploaie peste grimase de paiațe; Scâncesc pe lujeri trandafirii și după verde iar tânjesc E moartea scrisă-n legea firii și diavoli, lacrimi, pârjolesc. Și totuși, în deșertul rece, culorile-s o oază vie, Coșmarul brațelor orfane s-a frânt în dulcea armonie A unui răsărit ce-așteaptă, s-alunge noaptea spre nadir De-atâta frumusețe, Doamne, mă minunez și mă mai mir Cum de-n urât, minuni se-adună, și-n miezul lui dospesc poeme, Când plâng copaci ''fără
LA BEAUTÉ DU MAL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384691_a_386020]
-
iau mită Nu sunt bătuți ca ele de arșiță și ger. Le-au lăcrimat dorințe lovite de nevoi ș-au devorat durerea ce a săpat adânc -Ne-ați dizolvat credința ce pâlpâie în noi Redați-le speranță când aripile lor se frâng . Redați-le, redați-ne încrederea-n ziua de mâine Fără difernțe între săraci și bogați Să aibă cu toții pe masă...o bucată de pâine Să fim uniți sub falnicii Carpați Ei, noi, toți dorim stabilitate-n țară Un trai decent
GLASUL GENERATIEI DE AZI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384697_a_386026]
-
unui vis presărat de aventuri foarte palpitante ale celor trei frați, călători pe aripile imaginației printr-o lume de poveste cu multe primejdii, în Țara Niciunde... Biruitori a toate acestea, copii trec prin aventuri cu un final pozitiv, visul lor frângându-se în zori. „Când, a doua zi, soarele răsări deasupra Londrei, cei trei copii erau departe de țara Niciunde, din nou în siguranță în pătuțurile lor. Când se treziră, era deja timpul să se pregătească pentru a merge la școală
PETER PAN , PREMIERĂ LA OPERA COMICĂ PENTRU COPII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382311_a_383640]
-
Stancu Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Să zburăm, așadar, Pe raze de iubire Adulmecând doar norii, Printr-un văzduh hoinar. Să zburăm, zic iar, Că doară, dulce e plutirea, Și-aripile ni-s frânte De lupte în zadar. Să zburăm? Hilar! E un picaj necontrolat! La care noi ne-am condamnat Prin prea umanul arbitrar. Să zburăm... elementar! Ar fi o scuză unanimă Privind la Eva și al său Adam Mușcând cu poftă din
SĂ ZBURĂM de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382344_a_383673]
-
nou în privința ei îi exalta și căutau să o convingă să meargă până la capăt. Se simțea apoi datoare lor să ajungă la un rezultat pozitiv, înfrângându-și pornirile pesimiste și gândirea prea rațională. Privea ploaia, asculta picăturile ei și își frângea mâinile gândindu-se la probabilitatea atât de mică de a-și realiza acest vis. Avea nevoie de multă concentrare ca să se pregătească, și ea observase că, cel puțin în ultimul timp, nu mai reușea să o obțină. Plutea, la propriu
TOAMNĂ AMEȚITOARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382345_a_383674]
-
doar, de-ar înțelege ce se ascunde în el. De aceea cântecul meu, cu prudența melcului ce urcă pe raza de lună, e gata să se retragă-n cochilia sa, la cea mai mică adiere de vânt ce-ar putea frânge fragila scară, înălțată spre cer. PEPITA Din pulberi sidefii de stele prin lutul meu de clipe plumburii cerul mi-a sădit în suflet ca într-o scoică perle pepite din lumina eternei veșnicii. CAPĂTUL TUNELULUI Altă dimineață fluierând șugubăț mi
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]
-
o bancă, printre frunze răvășite Te-am așteptat stingher...dar n-ai venit... În jur e trist...doar vântul mai adie Prin crengile golite de veșmânt... Eu tot aștept dar ora e târzie Și-n mine parcă inima s-a frânt... Privesc aleia...un covor de frunze Ca un lințoliu greu s-a așezat Iar gândul meu i-un semn de întrebare... Întârzii poate? Oare m-ai uitat? Tresar uimit...o șoaptă se aude Purtând cu ea sclipiri de curcubeu Iar
POEMELE IUBIRII 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382416_a_383745]
-
fiu o mierlă, În pădure ca să cânt. De tristețe-aș fi cântat, Lângă omul ce suspină, Cântecu-mi să-i fie leac, Care mângâie și-alină. Aș fi vrut să fiu vioară, Să alin cu a mea strună, Sufletul care se frânge De iubire-n nopți cu lună. Ori să cânt cu veselie Pentru omul ce zidește, Cu iubirea sa pământul, Care toate le primește... Aș fi vrut să fiu o floare, Care să rodească-n vară, Fructul ei, om să hrănească
DORINȚE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382438_a_383767]
-
dulce chin... Tu faci deodat', amarnic, pupilele să ardă, Înfricoșate parcă de-acel dezlănțuit blestem, Ce le picteaza-n grabă o-mbrancitura surda, Și mâini ce răstignite, lipite de-un perete, gem... Căci ale mele brațe ți le-am încătușat degrabă, Frângând că într-o menghina refuzul de-a-mi ceda, Și cheamă două ființe să se uneasca-n grabă, Stârnind, fără de liniște, toata neliniștea... Încep să-ți chinui pieptul, căci suflul tău tresare, Îl simt cum îți zvâcnește besmetic, răzvrătit, Și-ți
DULCE CHIN de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382443_a_383772]
-
cu pieptul chinuit, Că părul tău ce urlă când, smuls de min' deodată, Coloana-ti arcuiește si-asteapta pregătit... Și te lovesc lăuntric, ca un nebun ce simte, Turbarea însetata, ca de-un cumplit măcel, Căci simt, apocaliptic, cum arzi frângând comete, Cănd cerul ne blesteama cu mingi de foc din el... Lacrimi îți curg șiroaie pe pielea tremurânda, Cănd simte cu durere acel prea dulce chin, Care ne leaga-n lanțuri, cumplit insangeranda De-un tot întreg, ce cânta acest
DULCE CHIN de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382443_a_383772]
-
Uscăciunea toată, Luptând cu Spini de Ură și Gând Otrăvitor Să nască Fructul Vieții în lumea blestemată. De greutatea cruntă-a ororilor lumești Pământul nu mai duce atât amar in spate; Începe să se surpe in gropi adânci, cerești Și frânge Agonia pentru eternitate. În locul Lumii Vechi pustiul va renaște Din cratere pierdute noi stânci semețe, mândre; Cu brazi Înalți și Drepți, Dreptatea va cunoaște Noi Culmi de Existență, ce Răul nu cuprinde. Referință Bibliografică: Sfârșitul unei epoci dezumanizate / Octavian Ghergheli
SFÂRȘITUL UNEI EPOCI DEZUMANIZATE de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382472_a_383801]
-
la icoane Prin mănăstiri și biserici, prin casele „lor” O aud cum ne strigă: „Nicule, Ioane, Dați-mi și mie un strop de-ajutor!” Scria și mama, acolo în Crâng, Martor mi-e luna, aerul, toate, Frunzele toamnei care se frâng Lovindu-se-acum de singurătate... Îmi citește pe-ascuns, să n-o vadă cine? Poeziile mele din volumul ACASĂ, Scria și Mama, și nu ca oricine. Toată Opera ei e atât de frumoasă! Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Scria și mama... / Nicolae Nicoară
SCRIA ȘI MAMA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382468_a_383797]
-
dulce chin... Tu faci deodat', amarnic, pupilele să ardă, Înfricoșate parcă de-acel dezlănțuit blestem, Ce le picteaza-n grabă o-mbrancitura surda, Și mâini ce răstignite, lipite de-un perete, gem... Căci ale mele brațe ți le-am încătușat degrabă, Frângând că într-o menghina refuzul de-a-mi ceda, Și cheamă două ființe să se uneasca-n grabă, Stârnind, fără de liniște, toata neliniștea... Încep să-ți chinui pieptul, căci suflul tău tresare, Îl simt cum îți zvâcnește besmetic, răzvrătit, ... Citește mai
OCTAVIAN GHERGHELI [Corola-blog/BlogPost/382473_a_383802]
-
dulce chin...Tu faci deodat', amarnic, pupilele să ardă,Înfricoșate parcă de-acel dezlănțuit blestem,Ce le picteaza-n grabă o-mbrancitura surda, Și mâini ce răstignite, lipite de-un perete, gem...Căci ale mele brațe ți le-am încătușat degrabă,Frângând că într-o menghina refuzul de-a-mi ceda,Și cheamă două ființe să se uneasca-n grabă,Stârnind, fără de liniște, toata neliniștea...Încep să-ți chinui pieptul, căci suflul tău tresare,Îl simt cum îți zvâcnește besmetic, răzvrătit,...
OCTAVIAN GHERGHELI [Corola-blog/BlogPost/382473_a_383802]
-
ofer tot ce pot mai bun, Ea să îmi aștearnă tot ce-i mai sfânt, În cale, spre al nemuririi drum... Însă totul e mai presus mereu, Decât ființa însăși pe pământ, Omul e doar umbră, nicidecum zeu, Ce-și frânge aripile-n zbor, prin vânt... Soarta e aspră și-apăsătoare, Deși la început pare blândă, În timp, în suflet tot mai mult doare, Cand răul își găsește izbândă!... Aș fi vrut să opresc în loc timpul, Să rămână doar clipe senine
AŞ FI VRUT SĂ OPRESC ÎN LOC TIMPUL de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382496_a_383825]
-
m-aș lăsa răpus? Aș riposta? Ce vorbe-ar scoate gura? Îți mulțumesc că mă păzești, Isus! De n-ai fi Tu când trupul tainic plânge, Când sunt robit de greu și suferinți, M-aș îndoi ca trestia ce se frânge, Dar tu mă-nalți mai sus de terebinți. Asemeni lor, mă faci plin de vigoare, În verde crud speranțele-mi îmbraci, Privind spre cer, ascult a Ta chemare, Căci ce promiți, întotdeauna faci. Dar fără crez, degeaba-i 'naintarea, Căci
DOAR VOIA TA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382486_a_383815]