1,676 matches
-
-ți dau puterea ca să treci puntea ? Care punte-ntrebi ? Cea care te duce într-un loc superb care îți va place, unde n-ai să porți a vieții grea cruce, trăind în pace. Nu vreau, îi răspunzi. Aș dori-o frântă, să nu urc pe ea chiar dacă-i măreață. Vreau s-ascult mereu cum în juru-mi cântă superba viață. Mi-e drag să aud foșnet de pădure, să admir vrăjit câmpiile-n floare, s-ascult murmurând izvoarele pure, răcoritoare. Chiar dacă-mi
VINE UNEORI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379970_a_381299]
-
GÂNDUL MEU Autor: Georgeta Zecheru Publicat în: Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-ai picat, taman în poezie să te scriu cu litere-ncâlcite Iubirea mea balsam să-ți fie cât ești orfan în inimile frânte * Că nu-s poetă, știu prea bine (nici n-am pretins așa ceva) Taman gândindu-mă la tine cuvintele m-au destrămat * Din fire lungi, subțiri de viață în care visele s-au spulberat Ca și un ghem târât de-o
GÂNDUL MEU de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380006_a_381335]
-
primit ca pe-un dar nesperat, așteptat, Te-am rugat să rămâi, te-am vegheat lângă pat... Îndelung te-am strigat când ai vrut ca să zbori, Ai ales să trăiești, renunțând ca să mori. La-nceput ai fost înger cu aripa frântă, Nu te-ai plâns...ai tăcut ca o lebădă mută. Într-un trup nefiresc de ușor, tu, ființă, Adunat-ai suspin și o grea suferință... Dar, n-ai plâns. Ai tăcut și cu ochii-ai zâmbit, Aducând bucurii dintr-un
COPILA MEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380060_a_381389]
-
Într-un trup nefiresc de ușor, tu, ființă, Adunat-ai suspin și o grea suferință... Dar, n-ai plâns. Ai tăcut și cu ochii-ai zâmbit, Aducând bucurii dintr-un alt infinit, Eu, cu lacrima mea, ți-am lipit aripi frânte, Sărutând, nopți la rând, minunata ta frunte... Ne-am legat nevăzut cu-o iubire- ngerească, Pentru mulți, minunată, pentru alții firească... Și-amândouă-n genunchi am luptat pentru viață, Ne-am hrănit cu minuni, am trăit cu speranță. Și atunci când puțini au
COPILA MEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380060_a_381389]
-
îmbogățite prin topirea zăpezii își lărgiseră matca, lăfăindu-se cam lacom și amenințător către maluri. Spre amurg cerul se-mbunginase grozav, iar noaptea părelnică ne trimisese la căldura sobei devreme. Tocmai pusesem sticlă pârdalnicei lămpi, când un trosnet ca de lemne frânte și-mpinse de-un vajnic tăvălug îmi spulberă tihna, gonind somnul. Ca femeie singură de vreme îndelungată, îmi aruncasem pe mine o flanea și ieșisem vitează în ușa odăiței să mă dumiresc. Dar amarnică-mi fusese dezlegarea! Năprasnic devenit pe
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
-n clești și în tropot de calești lasă-n urma lui vârteje colb uscat și-n față mreje prin prundiș de râu prin vaduri spre palatul lui din iaduri ... *** II. Tu știi cum doare neiubirea? Arhanghel prăvălit când zboară, Gât frânt de pietrele de moară Și, cea mai groaznică, trezirea... Tu știi cum sfarmă neiubirea? Ca valul scoicile, sideful Țesând cu alge pe ghergheful Adâncului, nemărginirea... Tu știi cum plânge neiubirea? Ca trilul stins de ciocârlie, Țipăt de vultur în tărie
DIN DORURI, DORUL DOAR RĂMÂNE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381869_a_383198]
-
Chiar dacă îmi pare că sunt lepădat, Eu știu că Isus mă veghează! Mai sunt pentru-o vreme trecut prin cuptor, Să ardă și zgura rămasă, E clipa din urmă, e ultimul zbor, Traiectul ce duce spre Casă! Mi-e aripa frântă, lovită de-acei, Ce spun că-s creștini din născare, Eu vreau ca să iert, căci mi-e milă de ei, Chiar dacă durerea e mare! Mai fac câte-un pas, mă opresc și oftez, Privesc la răscruce zenitul, Citesc din Cuvânt
E CLIPA DIN URMĂ, E ULTIMUL ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382105_a_383434]
-
Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Din tot ce am, Plătesc vieții, vamă! Din zâmbet, din lumină Și din cânt! Din lacrimi risipite Fără seamăn, Din zborul lin, Dar și din zborul frânt! Plătesc un bir Pe stropul de iubire! Pe primăveri-fugare Și pe-alint! Pe veri îmbujorate De lumină, Pe-apusuri blânde Și pe ierni pustii! Plătesc vieții, bir Pe amăgire! Pe roua risipită Printre flori! Pe diminețile-mbrăcate-n cântec! Pe ramuri verzi
TRIBUT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380368_a_381697]
-
ascultă rai cu rai te-nfierbântă la serai și se roagă crai de crai... căi de noapte-n peruzea orbii veseli mai c-ar sta căci presimt lună și stea - scrie-ar Dumnezeu ce vrea! venetic de-argint înspre stele frânt - logostele mint: nu mai ai mormânt ai nou jurământ pe scara de cânt pământ cu pământ se suie la Sfânt! NEGUSTORILOR DE ZOAIE ARTISTICE zarafi ai vorbelor deșarte strigoi ai bârfelor de noapte toți - fojgăind ca șobolanii rozând la nimburi
ALTARUL DIN PĂDURE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380522_a_381851]
-
Acasa > Versuri > Iubire > DOINA VÂNTULUI DE SEARĂ Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2023 din 15 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Șoaptă tristă, văl de pară, Seara-ncet în trup coboară, Tremur de iluzii frânte, Plâns de păsări să mă cânte. Pe sub aripi de furtună, Timpul țărâna-mi adună. Obosit gândul s-apleacă, Sfarmă clipa să nu treacă, Peste vis, peste hotar, Steie chiar și cu amar. În veșmânt de neagră iarbă, Să mă duc
DOINA VÂNTULUI DE SEARĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380538_a_381867]
-
aducăSoluții...dezinfectanți,Că doar au primit poruncă:Distrugeți tot sub Carpați!... X. CONSECINTELE NEPASARII, de Ilie Marinescu , publicat în Ediția nr. 1954 din 07 mai 2016. Consecințele nepăsării Sub semnul libertății Că libertatea-i sfântă, Armura demnității De grobieni e frântă. Și un popor ce-aclamă Mândria de milenii, Vându pentru reclamă Și cântul din vecernii. Se plânge-apoi și-njură Că vina el n-o are, Ci doar acei ce fură; Dar el unde-a fost oare? Nu a trăit pe-
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
toți hoții? De ce la fel ca lașii Acuză acum sorții? Cum de înaintașii Numai cu furci și coase Învins-au toți pizmașii Mari râvnitori de case! Citește mai mult Consecințele nepăsăriiSub semnul libertățiiCă libertatea-i sfântă,Armura demnitățiiDe grobieni e frântă.Și un popor ce-aclamăMândria de milenii, Vându pentru reclamăși cântul din vecernii.Se plânge-apoi și-njurăCă vina el n-o are,Ci doar acei ce fură;Dar el unde-a fost oare? Nu a trăit pe-aceleașiMeleaguri cu toți
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ZBORUL CU VIAȚA FRÂNTĂ -EROILOR SANITARI Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1987 din 09 iunie 2016 Toate Articolele Autorului ZBORUL CU VIAȚA FRÂNTĂ - EROILOR SANITARI În profesia medicală, ca-n oricare menire umanitară, oamenii sunt dedicați și devotați pentru că sunt aleși de
ZBORUL CU VIAȚA FRÂNTĂ -EROILOR SANITARI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379332_a_380661]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ZBORUL CU VIAȚA FRÂNTĂ -EROILOR SANITARI Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1987 din 09 iunie 2016 Toate Articolele Autorului ZBORUL CU VIAȚA FRÂNTĂ - EROILOR SANITARI În profesia medicală, ca-n oricare menire umanitară, oamenii sunt dedicați și devotați pentru că sunt aleși de Dumnezeu, misionari în destinul încredințat vieții pe Terra, în care își pun vocația și abnegația pentru un ideal nobil, uman și
ZBORUL CU VIAȚA FRÂNTĂ -EROILOR SANITARI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379332_a_380661]
-
Pace și odihnă veșnică! Zbor lin, dragi combatanți! „CINSTIRE ÎNAINTAȘILOR!" (de Maria Filipoiu) (5.06.2016 Necrolog la funeralii) * De ÎNĂLȚAREA DOMNULUI, tuturor creștinilor, salutul creștinesc HRISTOS S-A ÎNĂLȚAT! 9 iunie 2016 Maria Filipoiu Referință Bibliografică: ZBORUL CU VIAȚA FRÂNTĂ -EROILOR SANITARI / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1987, Anul VI, 09 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ZBORUL CU VIAȚA FRÂNTĂ -EROILOR SANITARI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379332_a_380661]
-
cuvântului, de multe ori, se avântă pe culmile înzăpezite ale trăirilor, așteptând „vulturul” neliniștilor - să-i sfârtece preaplinul inimii, „când întunericul m-apasă,/ când Disperarea/ mă devoră,/încă mai cred în /miracole, / încă mai cred /în Destin,/ în aripa zborului frânt,/ în cioburile visului sfărâmat,/ întregindu-te din lacrimile-nghețate /ale sufletului...” să-l elibereze de „eul” zbuciumat, captiv într-un trup de carne și de vânt, sortit încă de la naștere unei continue dezintegrări universale. NORBERT Wiener spunea undeva: “ Cea mai
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
zăvorî focul / în piatra nevăzutelor catedrale din mine/ devenind rugă veșnică înlăuntrul meu...”( vise din Amurguri flămânde...); „înveșmântă-te cu mine,/ primind în suflet /flămândele-mi ninsori/ce se scurg prin Clepsidra Vieții.../ înveșmântă-te cu mine,/cu aripile-mi frânte,/învățând ce e zborul...” (înveșmântă-te cu mine...) În spatele fiecărui cuvânt se află un suflet tensionat, un suspin neauzit, o Lacrimă a Lumii focalizată într-o singură inimă, la ceasul de seară când „însingurările” răscolesc în răni nevindecate. „însingurat în
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
undeva, pe sub plânsul înăbușit al Gliei înroșite. Surâsul încremenea și el prăvălit peste lanțurile care mușcau hămesite din gleznele uscate. Deseori rugile întemnițaților creștini erau înăbușite de zăngănitul ateu al cătușelor reci. Iertarea pentru călăi se ridica tămâie de pe trupurile frânte ale celor mereu torturați. Lacrimi de foc umezeau duios și deseori obrazii aprinși ai Moșului. Fierbințeala emoției ardea scâncetul înfășat în lumină al Pruncului. Mâinile Maicii Domnului se frământau neputincioase sub șuvoiul podidirile arzânde. Suspinurile Sfinților se posterneau în licăririle
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
29 octombrie 2016. În lumina toamnei un copil o floare povârnișuri și pietre un ochi lunecos - ca o tremurare de ape - un cântec săltând pe aproape... În adierea toamnei două mâini fluturând o batistă în vale, o pasăre cu aripa frântă un trandafir rătăcit o potcoavă uitată și-un legământ pângărit... În lumina toamnei dragoste și vânt un cerșetor o bucată de pâine uscată și-un hohot de râs ... Citește mai mult În lumina toamneiun copilo floare povârnișuri și pietreun ochi
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
Acasa > Poeme > Emotie > CONDORUL CU ARIPA FRÂNTĂ Autor: Marioara Vișan Publicat în: Ediția nr. 2336 din 24 mai 2017 Toate Articolele Autorului Condorul cu aripa-i frântă în zborul spre veșnicie, căzut pe-a căinței redută din cetatea inimii, acum pustie, încearcă să zboare din nou dar
CONDORUL CU ARIPA FRÂNTĂ de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379487_a_380816]
-
poate să zboare din nou spre înalt, pe piscul golaș el se zbate, strivindu-și aripa de negrul bazalt. Durerea-i inundă ființa, glasul îi piere încet, blestemându-și tăcut neputința, se-aruncă în gol...e perfect! Condorul cu aripa frântă, nu știe ...sau poate știa? că cine spre cer se avântă se poate trezi pe o stea? Referință Bibliografică: Condorul cu aripa frântă / Marioara Vișan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2336, Anul VII, 24 mai 2017. Drepturi de Autor
CONDORUL CU ARIPA FRÂNTĂ de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379487_a_380816]
-
glasul îi piere încet, blestemându-și tăcut neputința, se-aruncă în gol...e perfect! Condorul cu aripa frântă, nu știe ...sau poate știa? că cine spre cer se avântă se poate trezi pe o stea? Referință Bibliografică: Condorul cu aripa frântă / Marioara Vișan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2336, Anul VII, 24 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marioara Vișan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CONDORUL CU ARIPA FRÂNTĂ de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379487_a_380816]
-
-nceput în orice gând Și din ce-a fost se înfiripă Doar lacrimile de cuvânt... Din ieri mai am o risipire, Din mâine numai un popas Și din iubire - amintire Atât în urm-a mai rămas. Un vis cu aripile frânte, Un dor închis în călimară, O pană foia s-o înfrunte Când râde timpu-a primăvară. O partitură fără note, Un cântec tandru fără glas Când viața o primim în cote Uitarea-i tot ce ne-a rămas... * Cu pas domol
ÎN UMBRA CUVÂNTULUI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379578_a_380907]
-
SLOVELOR”, EDIȚIA A II-A, 2016 - SECȚIUNEA POEZIE, de Ion Nălbitoru , publicat în Ediția nr. 2079 din 09 septembrie 2016. MĂDĂLINA - ANDREEA STAN (Comanesti / Bacău) - PREMIUL ÎI la Concursul Internațional „MEMORIA SLOVELOR”, ediția a II-a, 2016 - Secțiunea POEZIE Gând frânt Ce lucire prețioasă e-n pânză de paianjen topită de soare... Ce vibrație sonoră e-n firul de iarbă secerat de vânt... Ce gol este spațiul dintre cer și pământ! Ce chip, legătura dintre om și cuvânt, Între toate acestea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
de soare... Ce vibrație sonoră e-n firul de iarbă secerat de vânt... Ce gol este spațiul dintre cer și pământ! Ce chip, legătura dintre om și cuvânt, Între toate acestea, poate înfățișa? Iar liniștea morții îmi întuneca gândul prea frânt... A răsărit apusul zilelor din urmă.. E clipă când apare un alt început al vieții, un alt destin... Ce glas nobil e-n strigatul lui speriat de reîntoarcere! Lăcrimând, se zbate în disperarea eternității... Ce nepăsare arde în omul din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]