5,247 matches
-
eficient puterea Pippinizilor. Au controlat trezoreria regală și împroprietăriți cu pământ și privilegii în numele regelui. Tatăl lui Martel, Pepin, a fost al doilea membru al familiei care îi conducea pe franci. Pepin a fost capabil de a uni toate tărâmurile francilor prin cucerirea Neustriei și Burgundiei. Pepin a murit de bătrânețe în 714. Nepoții săi legitimi s-au declarat a fi adevărații urmași ai săi, au încercat să-și asume puterea în domeniul. Pepin a fost de acord să-l numească
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
fost de acord să-l numească pe unul dintre ei, Theudoald, moștenitor al Franciei. Plectrude l-a închis ulterior pe Charles, dar a reușit să scape. Charles a fost capabil de a aduna o armata, după ce a câștigat favoarea printre franci, în primul rând pentru priceperea sa militară. Într-adevăr, el a fost poreclit Martel, care înseamnă "ciocan", mai târziu, în cronicile din secolul al IX-lea. Deși, a fost complet neglijat în voia tatălui său, fiind un fiu bastard, Martel
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
sa militară. Într-adevăr, el a fost poreclit Martel, care înseamnă "ciocan", mai târziu, în cronicile din secolul al IX-lea. Deși, a fost complet neglijat în voia tatălui său, fiind un fiu bastard, Martel a devenit acum conducătorul întregii Francii. În decembrie 714, Pepin de Herstal a murit. Înainte de moartea sa, l-a desemnat pe Theudoald, nepotul său, fiul lui Grimoald, moștenitorul întrgului domeniul. Acest lucru a fost imediat contestat de nobili, deoarece Theudoald era un copil de numai opt
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
din regat. Neustrienii au atacat Austrasia, iar nobilii au așteptat un om puternic să-i conducă împotriva compatrioțiilor lor invadatori. În acel an, Dagobert a murit și neustrienii l-au proclamat rege pe Chilperic al II-lea fără sprijinul tuturor francilor. În 716, Chilperic și Ragenfrid au condus împreună o armată în Austrasia. Trupele neustriene aliate cu o altă forță invadatoare condusă de Redbad, regele a frizilor, și s-au întâlnit cu Charles la Koln, care era încă deținută de Plectrude
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
său ducal la sud de ținutul Loarei, iar Ragenfrid în Angers. Curând Clotaire al IV-lea a murit și Odo a renunțat la Chilperic, iar în schimbul recunoașterii ducatului său, s-a predat regelui Charles, care a recunoscut domnia sa asupra tuturor francilor în schimbul de afirmare regală legitimă al ducatului său. Anii următori au fost plini de conflicte. Între 718 și 723, Charles și-a asigurat puterea printr-o serie de victorii: a câștigat loialitatea mai multor episcopi importanți și a stareților (prin
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
victorii: a câștigat loialitatea mai multor episcopi importanți și a stareților (prin donarea de terenuri și bani pentru fondarea de mănăstiri, cum ar fi Echternach), a subjugat Bavaria și Alemannia, învingându-i pe saxonii păgâni. După ce i-a unificat pe franci sub stindardul său, Charles a fost determinat să-i pedepsească pe saxonii care au invadat Austrasia. După 718, le-a pustiit țara dintre Weser, Lippe și Ruhr, învingându-i în pădurea Teutoburg. În 719, Charles a ocupat Frizia Occidentală fără
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
înapoi pe prințesa agilolfingă, Swanachild, care se pare că a devenit concubina lui. În 730, a mărșăluit împotriva lui Lantfrid, duce de Alemannia, care a devenit independent, dar a fost ucis în luptă. A forțat capitularea alemanilor și acceptarea suzeranității francilor, nedesmnând un succesor al lui Lantfrid. Astfel, sudul Germaniei încă o dată a devenit parte a regatului franc. Dar, din 731, propriul său teritoriul a devenit nesigur, Charles a început să se pregătească exclusiv pentru furtuna care venea din sud-vest. În
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
nesigur, Charles a început să se pregătească exclusiv pentru furtuna care venea din sud-vest. În 721, emirul din Córdoba a construit o armată puternică din Maroc, Yemen, Siria și a cucerit Aquitania, marele ducat dinn sud-vestul Galiei, nominal sub suzeranitatea francilor, dar, în practică, aproape independent în mâinile lui Odo cel Mare, duce de Aquitaine, deoarece regii merovingieni și-au pierdut puterea. Musulmanii invadatori au asediat orașul Toulouse, cel mai important oraș din Aquitania, iar Odo a plecat imediat pentru a
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
încorporarea lor în Imperiul Franc va fi înfăptuit de Charlemagne, nepotul său, deoarece Martel și-a concentrat cea mai mare parte a eforturilor sale împotriva expansiunii musulmane. Deci, în loc să se concentreze pe cucerirea de estului, el a continuat extinderea autorității francilor în vest. După victoria de la Tours, Martel a continuat campaniile din 736 și 737 pentru a conduce alte armate împotriva musulmanilor într-o încercare de extindere dincolo de Al-Andalus. Între victoriile din 732 și 735, Charles și-a reorganizat regatul din
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
toate resursele pentru a face acest lucru. Un atac direct, cum a fost la Arles, folosind scările din frânghie și berbecii, plus câteva catapulte, pur și simplu, nu a fost suficient pentru a captura Narbonne, fără pierderi uriașe în rândurile francilor. În plus, el s-a confruntat cu o puternică opoziție din partea lorzilor locali, cum ar fi patricianul Maurentius din Marsilia, care s-a revoltat împotriva liderului franc. Mai mult decât atât, ducele aquitanian Hunald a amenințat liniile sale de comunicare
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
liniile sale de comunicare din nord, astfel încât decide să se retragă din Septimania pentru a distruge mai multe fortărețe (Béziers, Agde, etc). A părăsit Narbonne, prin urmare, izolat și înconjurat, și fiul său ar putea reveni să-l cucerească pentru franci. Unii istorici consideră că lupta împotriva principalei forțe musulmane la râul Berre, lângă Narbonne, a fost o victorie la fel de importantă pentru Europa creștină precum Tours. În plus, spre deosebire de tatăl său de la Tours, fiul lui Rahman, știa că francii sunt o
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
cucerească pentru franci. Unii istorici consideră că lupta împotriva principalei forțe musulmane la râul Berre, lângă Narbonne, a fost o victorie la fel de importantă pentru Europa creștină precum Tours. În plus, spre deosebire de tatăl său de la Tours, fiul lui Rahman, știa că francii sunt o putere reală. El nu a avut nici o intenție de a permite lui Martel să-l prindă și să-i dicteze timpul și locul de luptă, ca și tatăl său. El a concentrat și întărit în schimb câmpiile de
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
iulie 810) a fost rege franc al Italiei, aflându-se la conducerea Regatului longobarzilor între anii 781 și 810, sub autoritatea tatălui său Carol cel Mare. Pepin a fost cel de al doilea dintre fiii regelui Carol cel Mare al francilor, cu soția sa Hildegard.. La naștere, el a purtat numele de Carloman, însă atunci când fratele său vitreg Pepin cel Ghebos l-a trădat pe tatăl său, lui i-a revenit numele regal Pepin. El a devenit rege al longobarzilor, după ce
Pepin de Italia () [Corola-website/Science/325087_a_326416]
-
al longobarzilor, după ce Carol a cucerit statul longobarzilor în 781, și a fost încoronat de către papa Adrian I cu Coroana de fier a regilor longobarzi. Pepin a fost activ ca guvernator al Lombardiei și a operat pentru extinderea granițelor Imperiului francilor. În 791, el a condus o armată de longobarzi de-a lungul văii Dravei și a devastat Pannonia, în vreme ce tatăl său a mărșăluit de-a lungul Dunării, pătrunzând adânc în teritoriul stăpânit de avari. Carol a fost nevoit să abandoneze
Pepin de Italia () [Corola-website/Science/325087_a_326416]
-
se refugieze la gepizi, unde a și murit. Wacho a avut trei neveste, prima Raicunda, fiica lui Fisud, rege al turingilor, a doua Austrigusa, o gepida, cu care a avut două fiice, Wisigarda, care s-a căsătorit cu Theudipert, regele francilor, si Walderada, care s-a căsătorit cu Suscald, un alt rege al francilor, căruia nu i-a plăcut și i-a dat-o lui Garipald, iar a treia soție Silinga, fiica regelui herulilor, cu care a avut un fiu numit
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
prima Raicunda, fiica lui Fisud, rege al turingilor, a doua Austrigusa, o gepida, cu care a avut două fiice, Wisigarda, care s-a căsătorit cu Theudipert, regele francilor, si Walderada, care s-a căsătorit cu Suscald, un alt rege al francilor, căruia nu i-a plăcut și i-a dat-o lui Garipald, iar a treia soție Silinga, fiica regelui herulilor, cu care a avut un fiu numit Waltari, care și-a succedat tatăl. Waltari a domnit timp de șapte ani
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
3 luni după notificarea lor. Capitolul IV Finanțe Articolul 128 Fixarea și reglarea cheltuielilor Uniunii 1. Sub rezerva paragrafelor 2-6, cheltuielile anuale aferente activităților organelor Uniunii nu trebuie să depășească următoarele sume pentru anii 2005 și următorii: 37.000.000 franci elvețieni pentru anii 2005-2008. Limita de bază pentru anul 2008 se va aplica și următorilor ani, dacă Congresul din anul 2008 se va amâna. 2. Cheltuielile aferente reuniunilor viitorului congres (deplasarea secretariatului, cheltuieli de transport, cheltuieli de instalare tehnică a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/176004_a_177333]
-
anul 2008 se va amâna. 2. Cheltuielile aferente reuniunilor viitorului congres (deplasarea secretariatului, cheltuieli de transport, cheltuieli de instalare tehnică a interpretării simultane, cheltuieli de reproducere a documentelor în timpul Congresului etc.) nu trebuie să depășească limita de 2.900.000 franci elvețieni. 3. Consiliul de administrație este autorizat să depășească limitele fixate din paragrafele 1 și 2 pentru a ține seama de majorările treptelor de prelucrare, de contribuții cu titlu de pensii sau indemnizații, inclusiv indemnizații de post, admise de Națiunile
EUR-Lex () [Corola-website/Law/176004_a_177333]
-
de la paragraful 1, Consiliul de administrație sau, în caz de extremă urgență, directorul general poate autoriza depășirea limitelor fixate pentru a face față reparațiilor importante și neprevăzute ale clădirii Biroului Internațional, fără ca valoarea depășirii să poată trece de 125.000 franci elvețieni pe an. 6. Dacă apar ca insuficiente creditele prevăzute în paragrafele 1 și 2 pentru a asigura buna funcționare a Uniunii, aceste limite nu pot fi depășite decât cu aprobarea majorității statelor membre ale Uniunii. Orice consultație trebuie să
EUR-Lex () [Corola-website/Law/176004_a_177333]
-
doc. SCH/OR.SIS (98) 118], așa cum a fost acesta aprobat de grupul central în cadrul reuniunii sale din 8 septembrie 1998. De fapt, acel document cita suma prevăzută pentru contractul de revizuire a C.SIS în valoare de 41 milioane franci francezi. După semnarea contractului cu compania Ațos, suma efectivă s-a dovedit a fi inferioară sumei prevăzute, si anume 38.577.191 franci francezi. Acest lucru a permis comitetului de coordonare să impute diferența pe trimestrele III și IV pentru
jrc6290as2003 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91464_a_92251]
-
acel document cita suma prevăzută pentru contractul de revizuire a C.SIS în valoare de 41 milioane franci francezi. După semnarea contractului cu compania Ațos, suma efectivă s-a dovedit a fi inferioară sumei prevăzute, si anume 38.577.191 franci francezi. Acest lucru a permis comitetului de coordonare să impute diferența pe trimestrele III și IV pentru cheltuieli de revizuire a C.SIS pe același capitol bugetar, fără a depăși suma autorizată inițial (41 milioane franci francezi). Această diferență semnificativă
jrc6290as2003 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91464_a_92251]
-
anume 38.577.191 franci francezi. Acest lucru a permis comitetului de coordonare să impute diferența pe trimestrele III și IV pentru cheltuieli de revizuire a C.SIS pe același capitol bugetar, fără a depăși suma autorizată inițial (41 milioane franci francezi). Această diferență semnificativă a făcut necesară rectificarea tabelului de cheltuieli de instalare autorizate pentru anul 1998, fără a se aștepta publicarea raportului de gestiune C.SIS pe anul 1998, care urmează să cuprindă detalierea cheltuielilor efectuate. Acest tabel ar
jrc6290as2003 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91464_a_92251]
-
1998, care urmează să cuprindă detalierea cheltuielilor efectuate. Acest tabel ar trebui prezentat Comitetului Executiv spre aprobare. Tabel multianual al cheltuielilor de instalare autorizate pentru funcția de suport tehnic pentru C.SIS la 31 decembrie 1998 Cheltuieli defalcate Suma în franci francezi Total C.SIS I 54.828.609 Bugetul aprobat de la 18 decembrie 1991 (primul buget) la 31 decembrie 1997 Subtotal 54.828.609 Noi cheltuieli aprobate: Cheltuieli aprobate în trimestrul I 1998 662.094 Cheltuieli aprobate în trimestrul ÎI
jrc6290as2003 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91464_a_92251]
-
cotizațiilor de participare pentru membrii observatori. Articolul 3 Bugetul Ministerului Industriei și Comerțului pe anul 2000 se suplimentează la articolul 40 "Transferuri neconsolidabile" alineatul 11 "Contribuții și cotizații la organismele internaționale" cu echivalentul în lei al sumei de 120.000 franci francezi la data efectuării plății. p. PRIM-MINISTRU, MIRCEA CIUMARA Contrasemnează: --------------- p. Ministrul industriei și comerțului, Sorin Potanc, secretar de stat Ministrul finanțelor, Decebal Traian Remeș Anexă LISTA cuprinzând noi organizații internaționale la care România a aderat în baza aprobării
EUR-Lex () [Corola-website/Law/129210_a_130539]
-
nominală a titlurilor de datorie publică externă română reglementate este de 308.575.000 lire italiene. Calculul valorii nominale a fost efectuat pe baza următoarelor cursuri: - 1 liră sterlină = 1.500 lire italiene; - 1 dolar S.U.A. = 625 lire italiene; - 1 franc francez aur = 204,18 lire italiene. 3. Guvernul Republicii Italiene se angajează să remită Guvernului Republicii Socialiste România titlurile de datorie publică externă română reglementate prin sus-menționatul acord, în valoare nominală de 293.146.250 lire italiene. În cazul în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/229139_a_230468]