9,707 matches
-
artiștilor și sportivilor, care datează încă din anii în care impozitul de 45% era deja considerat exorbitant, va fi urmat, susțin analiștii, de cel al oamenilor de afaceri. Premierul Marii Britanii a propus, cu un umor specific englezesc, deloc gustat de francezi, să le întindă investitorilor francezi covorul roșu peste Canalul Mânecii. Aznavour, Zidane, Noah sau Tsonga sunt de ceva vreme plătitori de impozite în alte țări. Li se vor adăuga sute de scriitori, muzicieni, plasticieni, fotbaliști, baschetbaliști, tenismeni. Măsura e prezentată demagogic
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4461_a_5786]
-
de afaceri nu din iubire de țară, ci din iubire de bani. Cum se scrie istoria După mai bine de doi ani în topurile de carte și vânzări de două milioane de exemplare, adică, șase milioane de cititori, romanul Metronom al francezului Lorant Deutsch a provocat o dispută nemaiîntâlnită în presă cu privire la imaginea pe care cartea o dă despre istoria Franței. În Metronom este vorba despre o călătorie cu metroul parizian prin stații legate, într-un fel sau altul, de mari și
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4461_a_5786]
-
data aceasta din partea lui Julien Benda, în faimoasa carte intitulată Trădarea clericilor, adică, a intelectualilor, care vizează interesul filosofului pentru problemele politice. Nu considerase Bergson că „elanul vital” este unul și același cu elanul patriotic care i-a mânat pe francezi în războiul mondial? Cu un tată evreu polonez, Bergson nu s-a numărat totuși printre pacifiștii de stânga din al doilea deceniu al secolului XX, ceea ce i-a atras ura acestora. Astăzi par uitate toate ale vieții valuri în care
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4481_a_5806]
-
ducem și unde-l ducem de-aici. Mi-i sete, șopti rănitul. Dă-i să bea, o rugă bătrâna și ascultă, ca o șoaptă fierbinte, vocea băiatului ei adunată din scrisoare: Aici sunt de toate națiile prizonieri: ruși, belgieni, olandezi, francezi, polonezi, apoi din aliați: italieni, unguri, cehi, slovaci, croați, bulgari și cei din urmă nenorociții de evrei, pe care-i bagă zilnic pe coș ca pe Astrid, să nu vezi din ei decât un nor de fum negru și rânced
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și prin ei el va domina epoca cu geniul său tehnic. E nebun! Sigur că da! Din păcate. În loc să m-asculte, să-l asculte pe tata, politician cu experiență, om de conduită și de clarviziune, legat de anglo-americani, legat de francezi și cu antene în mișcarea subterană, patriotică... Ce-i cu tatăl dumitale? Ce amestec are? Ce-ar fi să-ncerci să nu-mi mai spui dumneata? N-ai idee ce rece o spui! Sau asta-i o armă cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Americanii n-au vocație; îl invocă pe Dumnezeu doar ca să le binecuvânteze prăvăliile. Ei gândesc negustorește. Exercită stăpânirea lumii doar la casele de bani. ANTISEMITISM Antisemitismul nu e o reacție spontană a românilor, a germanilor, a polonilor, a maghiarilor, a francezilor, a americanilor, ci e provocat de evrei, prin exces. E provocat de ei, ca spaimă, crezând că-l previn. Antisemitismul funcționează după principiul acțiunii și reacțiunii. Păi dacă rabinul Moses Rosen, care e doctor și face parte din Consiliul Mondial
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Franței, ci ideile revoluționare de pe drapel! Începuse o nouă filozofie a istoriei, cu Napoleon. NAȚIONALISM Am fost acuzați, noi ăștia de dreapta, că exagerăm puterea națiunii. Toate popoarele fac așa. Nemții se consideră buricul pământului, englezii două buricuri ale pământului, francezii trei buricuri și jumătate. Fiecare crede că neamul lui e buricul pământului. Românismul a însemnat, pentru generația noastră, să fim noi înșine. Că a fi la stânga înseamnă a fi în pom. Fiecare popor vrea să fie el însuși. Și am
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
insurecția, calamitățile naturale, ea îl transformă temporar pe cetățean — subiect purtător de drepturi — în obiect al puterii politice. Rațiunea de stat nu trebuie confundată cu tirania, stare abuzivă, cu durată nelimitată — „anarhia canaliei de sus“, cum a definit-o un francez. RĂZBOI Eu cred că războiul nu e făcut de oameni; e mult prea serios. Îl face Dumnezeu. Cum ne dă și cutremure, ne dă și război. Îi spuneam unui comunist, sub Ceaușescu: uite, mă, s-ar putea ca într-un
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
celui din 1914-1918. Mașina de vorbe și discursuri care a fost Liga Națiunilor este acum Organizația Națiunilor Unite. Și una și alta s-au dovedit incapabile să asigure omenirii pacea și securitatea, atât de dorite. Când citim astăzi rândurile diplomatului francez, încercăm o simpatie duioasă pentru un om de mare bun simț, manierat și mai presus de orice echilibrat, care, în zilele noastre, n-ar putea trăi într-o lume a intoleranței, exclusivismului, impermeabilă la ideea de dialog. Domnul Andrei Căpușan
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
îți asumi această atitudine și să te învingi pe tine însuți. Numai cu un astfel de preț se poate ajunge la tranzacții juste și, totodată, profitabile. Cum aceste tranzacții dezamăgesc (mai întotdeauna) și câteva speranțe, diplomația este fatalmente "puțin populară". Francezii, care au un spirit prin excelență "frondeur" (revoltat, nesupus n.tr.), nu au acceptat niciodată, de bună voie, concesiile pe care, de pildă, Mazarin 25 sau Talleyrand le-au făcut la timpul lor e drept, de nevoie -, pentru a ajunge
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
pe care Mazarin i l-a lăsat moștenire lui Ludovic al XIV-lea40, la fel cum el fusese dat Franței de către Richelieu, aflat pe patul de moarte. Trebuie să mărturisim că Mazarin nu deține locul pe care îl merită în stima francezilor. În timp ce, pentru Richelieu, posteritatea nu a păstrat decât amintirea grandorii sale, cardinalul de Retz41 a făcut în așa fel încât, în cazul lui Mazarin, să fie evidențiate, mai ales, realizările minore, chiar mediocre. Memoria a rămas impregnată de amintirea veștmintelor
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
sedus, de altfel, de geniul acestui italian care, în ciuda tristei stări a țării, i-a asigurat în exterior cele mai strălucitoare triumfuri; îl lăuda pentru faptul de a se fi arătat, deși era de origine străină, mai francez decât mulți francezi. La sfârșitul lungii sale domnii, timp în care a văzut Franța atât de aproape de ruină, Ludovic al XIV-lea a găsit negociatori dotați cu o inteligență vie: abatele de Polignac, mareșalul de Tessé și, adevărat ministru, Torcy 44. Acesta din
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
a arătat opinia publică de răuvoitoare cu acești doi cardinali, pe atât de favorabilă i-a fost lui Choiseul. Partidul filozofilor îi lăuda talentele. El știuse să dea resort angrenajului statului, iar politicii sale generale o alură care flata gustul francezilor pentru strălucire. A semnat Pactul de familie și, astfel, ne-a dăruit Corsica. Politica sa avea la bază alianța cu Austria și Spania, pe care a susținut-o cu entuziasm și energie; a fost însă încercat de crude decepții. Atunci când
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
internațională. Domnului de Laforêt, pe care l-a trimis la Constantinopol, i s-a dat misiunea de a trata cu marele senior Soliman 95, iar, în februarie 1535, acest ambasador a semnat (cu Poarta) prima convenție care îi scotea pe francezi de sub jurisdicția acelor cadii. Celelalte puteri creștine și-au manifestat indignarea văzând cum Franța negociase cu necredincioșii; după aceea, chiar ele s-au grăbit să-i urmeze exemplul. Acest drept de protecție exersat de consuli s-a extins imediat. Astfel
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
oamenii contelui de Watteville și ambasadorul Spaniei, s-au certat aprig cu lacheii contelui d'Estrades, ambasadorul Franței; aceștia din urmă au tăiat hamurile de la trăsura ambasadorului spaniol. Au fost scoase imediat săbiile din teci și, la scurtă vreme, mulți francezi, spanioli și englezi, zăceau însângerați pe caldarâm. Grație cerului, de atunci încoace nu s-au mai văzut astfel de încăierări, și aceasta datorită "îmblânzirii" moravurilor și a faptului că ambasadorii pot pleca astăzi la post cu trenul, la fel ca
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
cu secretarul de stat. Pentru a sfârși cu aceste plictisitoare chestiuni de etichetă, voi mai aminti că ambasadorilor li se dă titlul de "Excelență". Este o uzanță respectată de toată lumea și provine din Italia, de la sfârșitul veacului al XVI-lea. Francezii au depus multă osteneală în a se supune acestui obicei; ei au fost, în consecință, ultimii care s-au obișnuit cu acest mod de exprimare curent folosit la Roma, la Madrid și la Curțile germane. Uzanța odată stabilită, galanteria franceză
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Simon a coborît în grădină. Căldura era mare. Parisul părea gol. În depărtare, tunurile se auzeau bubuind. După ce am făcut câțiva pași, nu m-am putut împiedica să rup liniștea și să blestem această groaznică luptă care îi punea pe francezi unul împotriva altuia, în timp ce armata germană încă mai ocupa Saint-Denis-ul. "Sunteți tânăr, mi-a spus atunci Jules Simon. Nu există războaie mai justificate de rațiune decât războiul civil și cel religios". De atunci, acele cuvinte mi-au revenit deseori în
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
fratele său, Ferdinand de Habsburg, viitorul împărat al Austriei (1556-1564) și fiul său Filip, viitorul rege al Spaniei, Filip al II-lea (1556-1598). 10 Étienne-François, de Choiseul, duce de Choiseul și conte de Stainville (1719-1785). Om de stat și diplomat francez din veacul al XVIII-lea. Favorit al marchizei de Pompadour, care l-a propulsat în viața politică. Liberal în concepții, a fost dintotdeauna un admirator al sistemului britanic de guuvernământ. După o scurtă carieră în armată și în administrație, este
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
intervalul 1190-1191. 14 Joseph Jacques Césaire Joffre (1852-1931). General, apoi Mareșal al Franței (1916). S-a distins în bătăliile din Primul Război Mondial, de pe Frontul de Vest, fiind artizanul celebrei victorii de la Marna, din 7-9 septembrie 1914, bătălie în care francezii i-au învins pe germani, oprindu-le înaintarea spre Paris. 15 Charles-Louis de Secondat, baron de Montesquieu (1689-1755). Gânditor, filozof politic și scriitor francez al Iluminismului. Autor al romanului epistolar exotic Scrisori persane (1721), dar și al lucrărilor de istorie
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
a se vedea nota nr. 9). 31 Alfred von Kiderlen-Waechter (1852-1912). Om politic și diplomat german, secretar de stat la Ministerul Afacerilor Străine al Reichului German în intervalul iunie 1910-decembrie 1912. 32 Jérôme Pétion de Villeneuve (1756-1794). Avocat și revoluționar francez, deputat al Stării al III-a apoi al iacobinilor în Adunarea Națională Constituantă (1789-1791), primar al Parisului (1791-1792), deputat apoi în Adunarea Legislativă și în Convenția Națională (1792-1793). 33 Constantin-François Chassebeuf de la Giraudais, conte Volney (1757-1820). Poet, filozof, orientalist francez
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
a III-a în Adunarea Națională Constituantă și deputat iacobin în Convenția Națională. În timpul Directoratului, a avut o activitate diplomatică susținută care s-a finalizat cu anexarea de către Franța a Belgiei și a malului stâng al Rinului și cu invazia francezilor în Elveția (1798). După lovitura de stat din 18 Brumar anul VIII (19 noiembrie 1799), R. se va retrage definitive din viața politică. 35 Charles de Neufville, conte de Villeroy și marchiz de Bury (1566-1642), om de stat și diplomat
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
în Elveția (1798). După lovitura de stat din 18 Brumar anul VIII (19 noiembrie 1799), R. se va retrage definitive din viața politică. 35 Charles de Neufville, conte de Villeroy și marchiz de Bury (1566-1642), om de stat și diplomat francez, secretar de stat în timpul domniilor lui Henric al III-lea și Henric al IV-lea. Ambasador al Franței la Roma în timpul domniei lui Henric al IV-lea. Era fiul lui Nicolas al IV-lea de Neufville, marchiz de Villeroy (1543-1617
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
a înfrânt pe spanioli, și în timpul "Războiului de Devoluțiune" al lui Ludovic al XIV-lea, în care i-a înfrânt pe olandezi și pe imperiali (austrieci). 44 Jean Baptiste Colbert, marchiz de Torcy (1665-1746). Unul dintre cei mai remarcabili diplomați francezi din timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea. Nepot al celebrului ministru de finanțe reformator Jean Baptiste Colbert, fiu și ginere a doi vestiți diplomați: Charles Colbert de Croissy și marchizul Arnauld de Pomponne. În anul 1696 a devenit ministru
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Marie Arouet, Voltaire (1694-1778), filozof, istoric, scriitor și dramaturg francez, a fost cel mai de seamă reprezentant al Iluminismului în Franța. 47 John Churchill, primul duce de Marlborough (1650-1722). Nobil și general englez. S-a remarcat prin victoriile repurtate împotriva francezilor în timpul "Războiului de succesiune la tronul Spaniei" la: Blenheim (1704), Ramillies (1706), Audenarde (1708) și Malplaquet (1709). 48 Eugeniu-Francisc, prinț de Savoia-Carignan (1663-1736). Nobil și general, unul dintre cei mai importanți comandanți militari de la sfârșitul veacului al XVII-lea și
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
celui următor. Vreme de mai bine de o jumătate de secol și-a pus serviciile în slujba a trei împărați Habsburgi ai Austriei: Leopold I, Iosif I și Carol al VI-lea. A luptat cu succes împotriva otomanilor și a francezilor. Pe primii i-a înfrânt la Zenta (1697), iar pe ultimii la Torino (1706), pentru a nu cita decât două bătălii mai reprezentative. 49 Claude Louis Hector de Villars (1653-1734). Militar francez, Mareșal al Franței (1702). Înfrânt de Marlborough la
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]