1,352 matches
-
cădea pe pământ, voi fi din nou un simplu gând în mintea mamei. CIREȘE ÎN PÂRG am venit pe lume când primul rând de cireșe dădea în pârg. pe la al doilea, eram deja copăcel beat de lumină, miresme și soare, fremătând de-a valma cu păsările cerului și florile pământului. și azi sunt întocmai ca atunci. un gând însă nu-mi dă pace: peste câte rânduri de cireșe va apune soarele în grădina mea? PROFIL DE VEȘNICIE acolo unde-mi este
POEMS BY THE LAKE de DANIELA ANDRONACHE în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348856_a_350185]
-
Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1580 din 29 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Rugăciunea este cea mai pură formă de recunoștință către divinitate, iar Traian Vasilcău își îndeplinește misiunea revărsând în sufletele noastre lumina templului ceresc prin versuri care freamătă în eternitate. Singura știință al cărei Adevăr e desăvârșit este credința. Aceasta este știința lui Dumnezeu în al cărei studiu profund poetul se dăruiește cu ardoare, lăsându-și emoțiile să capete strălucire celestă prin rugăciune. Nu e râu mai senin
TRAIAN VASILCĂU, CĂLĂTORUL NEMĂRGINIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348946_a_350275]
-
dintr-un somn lung, a privit împrejurul ei, și totul i se părea schimbat. Pe buze, mai purta încă ... mireasma delicată a unui sărut. Neștiind ce-i cu ea, s-a privit în oglinda lacului, iar pădurea a început a fremăta, și un glas duios de fluier se auzea în depărtări ... Viața și-a continuat cursul normal, dar Dochia nu știa ce se întâmplă cu trupul ei, care se schimba ... din zi în zi. La 9 luni, de la întâmplarea cu Ceața
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346835_a_348164]
-
strălucit să treacă peste șocul cultural, să se adapteze într-o țară cu civilizație avansată. Treptat, fără mult zgomot, în modestie și trudind fără răgaz, greutățile, rănile și înfrângerile temporare s-au transformat în biruință și întreaga lor ființă a fremătat de bucuria încununării cu succes. Au reușit să se reinventeze, să-și pună în valoare capacitatea și priceperea în muncă conform cerințelor țării adoptive cu forme de viață și mentalitate atât de diferită de țara natală. Au crezut în forța
FRAŢII IACOB ŞI FLORIN OPREA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346885_a_348214]
-
stinge și copilul, și mama lăcrimând. Și nimeni nu-nțelege, de-atâta răutate, - Că-n ochii lor e drama întregului pământ! IV Alt heruvim străbate văzduhul săgetând Și-n trâmbița de aur ascunde noi peceți Fiori și întuneric din cupă fremătând, Întunecă de groază și soarele pe cer. ...Un vaier ca de moarte în urma lui veni-va, Și-n clipa-aceea care, de printre cei ce pier Cu pieptul înainte putea-va sta-mpotrivă. ...Și totuși, milostivul, ar vrea să-amâne parcă Durerea-nlănțuită
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
celelalte flori primite. Minodora era numai ochi și urechi, să vadă ce se întâmplă între cei doi colegi. A văzut că darul dat Georgetei era într-o casetă de bijuterii albastră. Ea încă nu-și primise mărțișorul din partea lui, așa că fremăta de nerăbdare să afle ce i-a luat, sau dacă i-a luat ceva. A observat că Sebastian mai deținea un buchețel cu o zambilă albă, bogată în floricele proaspete. În cancelarie se simțea parfumul florilor. Unii au adus zambile
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346934_a_348263]
-
îmi vine rândul să intru în scenă, în culise, urmăresc pe monitor jocul colegilor. Nici urmă de emoție, totul merge șnur. Se aud din sala râsete, la momentele comice ale dialogurilor, suspine la momentele ce țin de frământări tragice, sala freamătă, îi simțim aproape pe spectatori, suntem un TOT! Un TOT ROMÂNESC! Îi simt pe colegi! Noi nu jucăm numai pentru publicul din sală! Noi jucăm pentru NOI și pentru cei DRAGI rămași ACASĂ, rude, prieteni, părinți bătrâni și bolnavi, frați
O FEMEIE FĂRĂ IMPORTANŢĂ de CONSTANTIN ROŞU PUCU în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346997_a_348326]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TAINA UMBREI Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 398 din 02 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Luna scrie lumii povești prin razele condeielor înmuiate în lacrima dorului pe fereastre deschise. Cuvântul cernit freamătă și se înalță... e înțeles doar de El și el. O rog să scrie și povestea mea, povestea în care eu, păcătoasa, am furat o stea de pe cer și am grijă ca nu cumva, să se stingă în palma mea
TAINA UMBREI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347024_a_348353]
-
NOPȚI DE IARNĂ Trebuia să fie noaptea nopților! Jumătate de firmament era de partea băiatului. Cealaltă jumătate încă își mai potrivea pe-aici, pe-colo câte -o stea mai zburdalnică. Totul strălucea de frumusețe. Cu razele date la maximum, Calea Lactee fremăta precum sânii feciorelnici ai Danei atunci când presimțeau mâinile lui Dio prin preajmă! Doamne!- i se punea un nod în gât și nu mai putea nici să respire, nici să vorbească! Tot atunci s-a întrebat prima oară de ce are numai
DEŞERTUL DE CATIFEA (55-57) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346281_a_347610]
-
nu ne mai despartă nori ploioși,/ Să nu mai plângi în somn ca o mireasă.../ Când florile se-apleacă și te lasă,/ Rămân tot tineri ochii tăi frumoși.// Și de sub umbra nucului privind,/ Mi-alunecă privirile pe ape;/ Ce ploaie-absurdă freamătă să scape,/ Să iasă din păduri încet murind.// Îmbătrânește nucul - e firesc.../ De după liniștea lui numai tata/ Mi-aruncă nucile din cuib de-a gata,/ Îi simt privirea-albastrului ceresc”. 2012, aprilie 2 Referință Bibliografică: În căutarea sensului pierdut. Cuvânt despre
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
monadă, iar moartea se amestecă-n aval, ca un sfârșit de început, un bal. Poeții plâng la margine de gând filozofii se adună într-un rând, doar îndragostiții sunt apărați de soare prin adevărul prins de sărbătoare. Sunt arbore ce freamătă în vânt pământul meu este cărunt el ne transmite gândul peste mare sun arborele ce iubește al sau soare. Referință Bibliografică: Acacia / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 659, Anul II, 20 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
ACACIA de PETRU JIPA în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346442_a_347771]
-
Maximinian având judecata gravității și o încredere superioară în rolul messianic al poeziei, pare să fi adus cu el noblețea morală a profeticilor ardeleni, înverșunarea bănățean-transilvană a meditației, gustul pentru reflecția gravă și nostalgia marilor mituri cultural: “Țărâna de sub păpuc freamătă de aur,/ Din doască firul trece prin șaitroc,/ Apoi strălucește-n albul soarelui.// Dacii ne-au dat putere,/ Și trăinicie, și veșnicie,/ Și munți bogați.“(Țărâna). Obsedat de himera profunzimii, dar și de amărăciunea că pe aceste meleaguri mioritice mai
MENUŢ MAXIMINIAN- NODURI ÎN HAOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346441_a_347770]
-
risipesc privirea pe imagini care să-mi fure clipa! Privesc fix ușa prăvăliei, să-l zăresc imediat ce iese din magazin! Aștept să vină... Mi-e deja dor! Pe buze simt gustul sărutărilor care nu s-a pierdut încă. Carnea-mi freamătă încă de fiorii îmbrățișărilor... Pielea păstrează parfumul lui și căldura mângâierilor! Rug de dorință, abia aștept să mă pierd iarăși în brațele sale! Să simt iar și iar, cum șopârle de gheață, aleargă pe pielea arsă de patimă. Foamea de
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348373_a_349702]
-
li se spusese că acolo curge lapte și miere, țara cea mult dorită și visata. Inimile tuturor nutreau mari speranțe, gândeau că în sfârșit se va termina cu mersul greu prin pustie visau la prosperitate și fericire, o uriașă mulțime fremătând la porțile Canaanului. Vom intra, vom stăpâni țară, vom trăi cu puțin mai prejos că în Eden, nimeni și nimic nu ne poate împiedica fericirea.” Așa presupun că gândeau evreii în acele momente (probabil că și eu dacă aș fi
LA HOTARELE CANAANULUI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348420_a_349749]
-
își dezvăluie cititorilor ”Națiunii” identitatea artistică mai ales prin intermediul primei poezii din acest grupaj autumnal de debut din ”Colocviile Literare”. Anida mi-am adunat primăverile în păr și am alergat înaintea ta să-mi prinzi tremurul din gene cu buzele fremătând de așteptare * - ai gustul dimineților somnoroase Anida - și m-am cuibărit pe ramul tău înflorit să-mi adorm dorul de tine aripa ta frântă cu aripa mea rănită * au adunat un zbor uitat într-o toamnă fără ploi - te iubesc
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
în mijlocul mării aflată în plină furtună sau pot desluși creșterea mugurelui firav al ierbii, ca preludiu al unei nemuritoare povești de dragoste ce apropie cerul de pământ. De cel mai multe ori, linia și punctul creează pe „pânză” imaginea vieții, fremătând de durere sau gemând de bucurie, o agonie creativă împletită cu un extaz al ochilor mirați de frumusețe. O altă secțiune interesant abordată în creația pictorului bucureștean o reprezintă femeia și feminitatea. O feminitate poetică, indiferent dacă se vădește a
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344997_a_346326]
-
învăluindu-te-n mistere Dar tot mereu, ai să te-ntorci la mine. Mi-ai atins cu-n cântec așteptarea Și-am tot zburat spre stele, ascultând Eu te-am cuprins în brațe, că marea, Tu ai plecat cu trupul fremătând. Mi-ai atins viața cu caldă iubire Și vreau mereu să pot să-ți dăruiesc Doar picături ce să aducă fericire Pe chipul tău ce-mi spune:te iubesc! Mi-ai atins chipul,din nou, cu zâmbet Iar ochii mei
MI-AI ATINS... de MIHAELA MIHĂILĂ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345085_a_346414]
-
loviturile urlând ca o fiară , în dreapta și în stânga , peste ochi , peste spinări , peste fețele și destinele blestemate ale acestor nemernici fără Dumnezeu ! Văzu oamenii adunați și realiză că tatăl este în pericol.Lăsă jos povara, dădu pinteni calului și ajunse fremătând în mijlocul vâltorii ! Calul se răsuci spumegând ținut strâns de căpăstru și Ana , înțelegând pericolul în dimensiunile sale reale , hotărî că de acolo, de pe cal, îi poate îndepărta , trebuia să ajungă la tatăl său , să-l scoată de acolo și să
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
cu lună plină. Ștefan, un tânăr din satul Plaiul Dacilor se întorcea călare pe calul său alb din satul vecin, unde își ajutase bunicul, din partea mamei, la munca câmpului. Fermecat de minunățiile nopții, lăsase calul să meargă la pas. Pădurea fremăta ușor în adierea caldă a unei pale de vânt. Din când în când în depărtări se auzea huhurezul care tulbura cântecul melodios al privighetorii. Deodată pe lângă el trecu o pasăre de noapte fâlfâind din aripile-i mari. Tresări oarecum surprins
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
Sorin, a rămas din nou singură cu propriile sale gânduri, așa cum a fost și în timp ce tânărul a stat la masa lor. Doar paharul cu vin de care nu se atinsese, era mărturie că a trecut pe acolo. Pe ring, Gloria fremăta de plăcere, simțea cum ceva se frângea în ea. - " Să fie de vină acest corp fierbinte care îmi strivește sânii plini de dorințe? Sau lipsa unei relații intime cu un bărbat de prea mult timp, pentru o femeie încă tânără
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
timp Pentru nopți De vis De zbor; Deschid cartea Virtuală Gândul susură-n surdină Mă vei regăsi În zâmbetul trecătorilor Grăbiți de ritmul vieții În ploaia de vară Să-ți amintească lacrimile mele În norii Acoperiș al cerului; Și eu fremătând în nostalgie În oglinda de cristal Privind spre un alt cer De dragoste Cu soare de împlinire În sufletu-mi Talestri Visând la Taj Mahal... Referință Bibliografică: TAJ MAHAL / Aga Lucia Selenity : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1486, Anul
TAJ MAHAL de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377007_a_378336]
-
tăcuse Dismas, din mărturisire. Hestas amorțise, resemnat în beznă și-n tulbure. Iar Crist cel din mijlocul lumii tocmai îi dăduse lui Dismas răspunsul - cu nădăjduire de auzire spre Hestas, din bezne. Cerurile fierbeau deasupra crucii din mijloc. Copacul Lumii fremăta din frunze adânca și necruțătoarea furtună. Pământul și cerul, uimite și ostenite de lipsa de moarte, se pregăteau de noua și indicibila nuntire. Sub beznele norilor, se prilejeau sărbătoarea luminii și sufocarea tuturor paradoxurilor, a tuturor cărților (dar și a
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
Acasa > Poezie > Amprente > AS DE LUNĂ PLINĂ Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1549 din 29 martie 2015 Toate Articolele Autorului culorile cerului curg în curcubeie ca niște fante ale destinului stoluri cu aripi de Icar îmi freamătă în piept iubesc cu toate ușile deschise cu cioburile destinului încrustate în iriși nicio nestare nu îmi astâmpără setea de lună plină /ciutură neagră a morții/ mâna nevăzută rupe file împodobește brazi au obosit visele să urce în carul mare
AS DE LUNĂ PLINĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377091_a_378420]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > LA CULESUL VIILOR Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Când natura freamătă în livadă și-n vie, viața e îmbelsugată de-a Toamnei rodnicie. Vine-o vreme când se-ntrec gospodarii satelor, în muncă și în cântec. La culesul viilor. Drumul la mustărie, cu dus-întors, repetat, din orice podgorie răsună de rod
LA CULESUL VIILOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377900_a_379229]
-
croiesc prin mare Adorm pe stânca unui dor tardiv, Acum că timpul suie către soare Același cânt mă ține iar captiv. A mai apus o stea între speranțe, Adoarme țărmul mării legănând; Ascult în temeri fine rezonanțe, Amurgul mă cuprinde fremătând. Am să mai caut încă nemurirea- Aprinsă-n vise care curg și dor, Alintul ce îmi curmă amăgirea Adie-n preacuratul meu amor. Astăzi mă doare numai fericirea, Am înțeles că nu am să mai mor. INFINIT Stele cad în
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]