1,521 matches
-
Dacă aici sentimentul predominant este tristețea pentru anii „care ne-au înșelat la tot pasul, / [...] un amestec neîncetat de grandoare și greață” (Prietenii mei), în secțiunea Interpretări există o jubilație, o bucurie intensă a simplului fapt de a fi: „Dans, frenezie, credință în orga naturii” (Traversări). Dedicând versuri unor cunoscute personaje (Yorick, Casandra, Charlot, Peer Gynt, Horatio), S. reușește să le surprindă, în imagini uneori remarcabile, caracteristicile definitorii. În Arena cu paiațe (1972) se observă o mai mare atenție acordată prozodiei
SABIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289417_a_290746]
-
aspirație”, el nu pierde din vedere nici faptul că ultimele decenii tind să îl contrazică, adică să afirme o viguroasă identitate a contribuției bănățene. Autorul tabloului regional deține o calitate nu tocmai comună: simțul măsurii, care îl ferește atât de frenezia autohtonistă/localistă („Banatu-i fruncea!”), cât și de complexul sterilizant al marginalității. Într-o anumită măsură, de extreme îl protejează însăși metoda adoptată, R. urmărind cu o implicare detașată cum se inserează literatura bănățeană în „întregul” literaturii naționale și, concomitent, care
RUJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289397_a_290726]
-
colective din forme difuze de manifestări agregative. Dar, dincolo de posibilele dispute terminologice - care cu ușurință pot aluneca în logomahie -, cert este că în cvasiunanimitatea formelor de comportament colectiv se împletesc, desigur în doze diferite, elemente de spontan și conștient, de frenezie și de calcul rațional. Astfel, de exemplu, moda, un fenomen atât de proeminent social, înseamnă contagiune, imitație necritică, însă ea denotă și opțiunea deliberativă. A te îmbrăca după ultima modă presupune că ești bine informat, preocupat de nou, descurcăreț. Iar
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de garoafe și iasomie către Ierusalim...Când madam Zambilovici ne-a dat câte două tartine (ca să avem pentru drum) flanela pe care apoi am adus-o fluturând ca un steag zdrențuit în războaie, pe care apoi am purtat-o cu frenezie pe trupu-mi uscat de hagiu, până ce-a fost absorbită prin pori și s'a asimilat în toate celulele trupului meu, și în schelet, iar țesătura ei sclipitoare-a devenit un țesut. De ce încerci să negi, de ce pretinzi că nu știi
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
Armura de smalț este învelișul exterior al făpturii sale, cel care-i asigură integritatea durabilă. Flanela-înveliș rezistă la toate încercările: flanela pe care am adus-o fluturând ca un steag zdrențuit în războaie pe care apoi am purtat-o cu frenezie pe trupu-mi uscat de hagiu. E un Perceval de mai târziu, un "hagiu" căutând același Graal. Cum trebuie înțeles faptul că flanela: a fost absorbită prin pori și s-a asimilat în toate celulele trupului meu, și în schelet, iar
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
scientizări a studierii limbajului, să fi coexistat. Această epocă pare a fi fost, în viziunea autorilor Limbilor Paradisului, secolul al XIX lea, cînd pozitivismul a înflorit la un loc cu tot felul de povești savante și legende care au alimentat frenezia căutării unei limbi a Paradisului. Propunîndu-ne să recitim cîteva dintre principalele teze care au abordat încă din secolul al XVII lea, de fapt, problema graiului originar, trecînd prin Leibniz, Herder, Renan, Richard Simon, F. Max Muller, chiar și Saussure puțin
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
mari și îi dădu să învețe o poezie de Minulescu (lui îi era dedicată seara literară) Măriuca recitase mult și în școala generală, jucase și teatru, așa că învăță rapid poezia. Veni și sâmbăta mult așteptată. Fetele erau toate într-o frenezie de bigudiuri, moațe de hârtie (după posibilități), puțin fard de pleoape, un pic de colonie, se împrumutau una pe alta, schimbau fuste, bluze, într-o emoție generală. Cele mai mari aveau așteptări sigure, cele mai mici doar incertitudini plăcute. Măriuca
CHAGRIN D AMOUR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381245_a_382574]
-
dintre cele mai diverse, de la teatrul și eseurile lui Václav Havel la biografia papei Ioan Paul al II-lea, de la moravurile presei literare românești la pretexte autobiografice. „În război cu toată lumea”, L. nu se sfiește să-și mărturisească, ionescian, „marea frenezie și imensa voluptate intelectuală de a spune, cu idei și argumente, Nu!”. Polemist fără complexe, el nu-și slăbește adversarul și își susține argumentele într-o manieră didactică, cu o vocație care ar părea desuetă dacă nu ar reuși să
LASZLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287751_a_289080]
-
consideră că secta iudeocreștină „a murdărit conștiința popoarelor din jur inoculându-le spaima metafizică, ucigându-le zeii, otrăvindule mințile cu angoase apocaliptice, cu ura împotriva corpului și cu reprimarea sexualității. Genii ale nimicului au propagat nebuloasa unei vieți viitoare, dementa frenezie a apropierii sfârșitului lumii, speculându-se pervers iluziile oamenilor, recomandându-li-se renunțarea la sine, dușmănirea trupului și erotismul suferinței. Spiritul roman exaltat de nobilimea imperială, va fi subminat abil și perfid de către apostolul Pavel, care a pus gând rău
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
menestrel la curțile literaturii, F, 1990, 7; Valentin Silvestru, Tinerii anului, RL, 1992, 1; Țeposu, Istoria, 96-98; Dan Silviu Boerescu, Rafinamente, ecouri, „Cartea”, 1996, 27; Aurel Pantea, Un lux poetic asianic, APF, 1996, 7-8; Borbély, Xenograme, 84-87; Tatiana Rădulescu, Dincolo de frenezia imagistică, VR, 1998, 7-8; Octavian Soviany, PRA, I, 438; Mircea A. Diaconu, Cărți de peste... ani, CL, 1999, 1; Marin Mincu, Un poet oniric, LCF, 1999, 6; Ion Simuț, „M-am simțit întotdeauna mai apropiat sufletește de grupul oniric decât de
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
În care, la Început, grafia chirilică Întunecă cuvintele bine puse la păstrare pentru Levantul lui Cărtărescu, iar titlurile Încep deja să aibă aspectul celor de azi. A ne plasa un moment În spațiul unor reviste care au fost citite cu frenezie, a trece rapid dincolo de zgura răsfoirii plictisite, singura care le-a mai evocat, va Însemna să revenim la un exemplu concret, restrâns și accesibil al cunoașterii legitime din care provin studiile asiatice. Acestea nu debutează niciodată și nicăieri fără a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
simbolice, fără a se etala enunțiativ în materia epică, așa cum se întâmplă la ceilalți optzeciști (chiar la Ștefan Agopian). În spațiul romanelor lui S. - o lume de pescari, negustori, circari, toți cu experiență ambulatorie - personajele sunt cuprinse de o adevărată frenezie de a vedea, a asculta și, mai ales, de a spune: „Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât omul poate să spună: ochiul nu se satură de câte vede și urechea nu se umple de câte aude”, avertizează prozatorul într-
SAVU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
spectacole în care personalitatea i se manifestă tot mai accentuat, inclusiv în domeniul scenografiei. În 1938 semnează un contract cu Naționalul bucureștean, unde se impune, uneori șocând, prin maniera peste măsură de îndrăzneață de a aborda un text dramatic. Cu frenezia lui de revoluționar al scenei, împinge lucrurile până la a visa la un teatru fără actori. Din 1939 din nou la Iași, în august 1940 e numit director, fiind însă nevoit să demisioneze după numai două luni. În 1941 se statornicește
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
generație interbelică și la contemporanii Mircea Zaciu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, fără a uita contribuția lui C. Dobrogeanu-Gherea ca deschizător de drumuri pentru critica analitică și explicativă. Idealul interpretului este critica creatoare, iar pledoaria pentru integrarea biografiei (tocmai în anii freneziei structuraliste) particularizează conceptul său de istorie literară. Raportată la proză, poezia ocupă un loc secundar în atenția exegetului și se rezumă, în linii mari, la monografia „documentară” despre G. Topîrceanu - text reluat din alt unghi în introducerea la ediția Scrieri
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
acum - remarcă Horia Stamatu - „într-un fel de «euharistie cosmică»”. Sentimentul nostalgiei, profund, si suferințele exilatului, relevate și în pagini de jurnal (Călcând pe urmele lui Nerval și Verlaine), trezesc stări sfâșietoare și presimțiri încărcate de neliniște care, în ciuda aparentei frenezii, erau vizibile chiar si in versurile primului volum: „Murim în fiecare stea/lăsăm sămânța-n fiecare vulcan/cruce ruptă, troița Pacificul,/ cenușă aruncată-n vânt/în ocean pentru peștii arămii/sau sub stele călătoare ascunse-n ocean...”. Autoare a unei
SIMIAN-BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289679_a_291008]
-
epic și moral. S. reinventează, s-ar putea spune, acest motiv esențial și etern în poezie, asociindu-i nuanțe trase din lecturi sau imaginând altele. Dominant se arată, în poeme populate de zeițe ale aerului, sentimentul de jubilație, frecventă este frenezia solară. Lumea din afară e văzută în oglinda diafanului, sufletul pare sorbit de „vârtejuri diafane”, vertebrele trupului tânăr luminează ca niște faruri cosmice și, pe aceste câmpii aeriene, îndrăgostiții aleargă cu mâinile transformate în spițe solare. O stare incantatorie și
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
cuibăriseră într-un suflet prăfuit”, bomba „a izbit în plin”, iar Voronca „s-a afirmat precis ca un proiectil. Ardeau atunci violent toate buruienile ce înțeleniseră din timpuri poezia: anecdota, morala, luna, lacul, ochii albaștri”, în vreme ce tinerii distrugeau trecutul „cu frenezia devastării unui oraș invadat de dușmani”. Direcționată de aceste principii, în spirit de frondă, arta devine „dreptul suprem de a-ți bate joc de toți, de toate, după ce în prealabil îți bătuseși joc de tine însuți”. Două numere mai târziu
URMUZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
Viața romanțată a Iașilor, Cafeneaua cu genii și tutun), Ieronim Șerbu (Prin regatul cerșetorilor, Crucea de piatră), mai târziu George Acsinteanu (Între românii secuizați, Maramureș) și Mircea Streinul (Cernăuți, Prin ținutul huțulilor). Valență dublă posedă și viața romanțată, cultivată cu frenezie: F. Aderca se ocupă de „oamenii excepționali” Stalin, Hitler, Kemal Atatürk, Henry Ford, W. R. Hearst, Andrew Carnegie, ca și de Cleopatra, Richard Wagner, Paul Cézanne, Isadora Duncan, Sarah Bernhardt, în vreme ce Mircea Eliade se oprește la maharajahul de Kassimbazar și
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
André Bournin și (din nou) Jean Rousselot, numele lui V. nu figurează. După invadarea Franței de Germania nazistă, V., îmbrățișând crezul comunist, a luptat în mișcarea de rezistență. În ianuarie 1946 a vizitat pentru ultima dată România, fiind primit cu frenezie de prieteni. La scurt timp după înapoierea în Franța, spre consternarea celor ce îi prețuiau scrisul, și-a pus capăt zilelor fără vreo motivație explicită. Poet deosebit de fecund, prozator cu inepuizabile resurse lirice, V. a fost, înainte de toate, un publicist
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
Poetul se autoconstruiește în limbaj prin destructurarea discursului. În izbitoare contradicție cu propriile pledoarii patetice pentru constructivism și integralism, pentru „ordinea sinteză, ordinea esență constructivă, clasică, integrală”, el sfidează orice construcție, cedând inițiativa nu cuvintelor, ca dadaiștii, ci fanteziei, unei frenezii nesupravegheate cel puțin la prima vedere. De aici rezultă erupții de imagini analoage focurilor de artificii, fenomen similar celui din lirica lui Ion Vinea, dar de o violență considerabil sporită și de aparență cu totul spontană. Critica îl caracterizează prin
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
prima vedere. De aici rezultă erupții de imagini analoage focurilor de artificii, fenomen similar celui din lirica lui Ion Vinea, dar de o violență considerabil sporită și de aparență cu totul spontană. Critica îl caracterizează prin formulări globale: „isterie verbală”, „frenezie rimbaldiană de imagini”, „uragan de imagini”, „delir liric”, „delir metaforic” (Pompiliu Constantinescu) sau prin caracterizări mai precise: „o colecție de expresii ce urmează să fie utilizate pentru un eventual volum de poeme”, întrucât versurile, câte există, sunt tot atâtea „bucăți
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
o lume căreia îi refuzase cu obstinație dimensiunea paradigmatică a adevărului și esenței, poetul se regăsește plin de bucurie în corpuri și obiecte, încredințându-se de calitatea ultimă a realului („Nu există alt cuvânt decât cuvântul”) și lăsându-se pradă freneziei dionisiace care stăpânește lumea lui Saturn: „Mă însoțește luna pas cu pas / La capul meu o am de când mă știu / Să-i mor pe lume stea și ultim fiu / Mă însoțește luna pas cu pas. Puterea-i e acum înțelepciune
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
realitate? Puterea de cumpărare a fost limitată la anumite categorii sociale și piața internă n-a dovedit tendințe de dezvoltare. Dependența de import s-a deplasat de la bunurile de consum spre bunurile de capital. Exportul convențional a fost neglijat în frenezia industrializării și rezultatul a fost o acută criză a balanței de plăți, țară după țară”. (A J So, 1990, p 94). La această stare de lucruri s-au produs următoarele tipuri de reacții: apariția unei Școli neomarxiste - „Marxiștii clasici priveau
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de data aceasta în mod direct la „bolile creierului”, distinge opt grupe de tulburări, și anume: 1) Tulburări ale simțului intern (cefalalgiile); 2) Tulburări ale simțului comun (coma); 3) Tulburări de imaginație (vertijul, amețeala); 4) Tulburări ale rațiunii (uitarea, delirul, frenezia, mania, turbarea); 5) Tulburări ale simțului intern (letargia); 6) Tulburări ale mișcării animale (moleșala, neliniștea, tremurătura, cutremurarea, paralizia, spasmul); 7) Tulburări ale excrețiilor (catarul); 8) Tulburări care reproduc stări mixte sau boli în care simptomele se amestecă (epilepsia, catalepsia, apoplexia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lemn, pentru fiecare sector al vieții și al vârstelor. Pentru copii, existau generice speciale, întreceri, lansări, inițiative și, mai ales, chemări. Pionierii se „chemau” între ei continuu, lăsând impresia unei autonomii articulate la Chemarea Mare a țării, cea la care frenezia atingea cote ultime de entuziasm: „Pionierii din localitatea Cobadin au lansat către toți pionierii și școlarii din județul Constanța chemarea «Florile hărniciei și recunoștinței pionierești», adoptată cu entuziasm de delegații la Conferința Județeană a Organizației Pionierilor. Între cele două conferințe
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]