25,627 matches
-
În creier, peste tot. „Taci, că Îți pierzi pâinea!”- devenise o formă de a fi. Și asta nu ar fi fost nimic. Ceva m-a făcut să fierb. Îmi venea să urlu, Însă am muțit parcă trăsnit de același sentiment. Frica! Mi-am concentrat Însă auzul. În sfârșit, am Înțeles bine că dictatorul fugise, că fusese prins, că poporul era liber, și am vrut să strig: „am scăpat, oameni buni, am scăpat!” Nu am Îndrăznit. În brațe, o țineam pe Elena
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
satisfacție pentru că am ajuns În sfârșit la ea. Dar privirea aceea demonică apare din nou cu Învelișul de piatră, de ură, de bătrânețe șimi este din nou teamă, teama mă cuprinde din nou și pune stăpânire pe mine. Îmi este frică să duc mâncarea la gură, dar dintr-o dată, nu-mi este teamă să privesc demonul În ochi, omul rău care este din nou prezent, din nou pregătit să ucidă, să lovească Îl pot privi. De data aceasta omul are o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
lucru. Dar degeaba mă mai lamentam acuma. Trebuia să ne ridicăm și să plecăm mai departe. - Gata? am Întrebat-o. S-a ridicat fără să-mi răspundă. Cred că era foarte obosită, dar se temea să mi-o spună, de frică să n-o părăsesc, sau din dorința de a-mi fi alături În toată absurditatea aceasta. Ne continuarăm drumul, călăuziți de strălucirea mată a traverselor și a luminii crepusculare ce tivea depărtatul orizont nocturn. La Început am continuat să ne
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
care ne ajută să trăim starea de extaz. Extazul este „beția cu energie pozitivă”. Dragostea puternică, muzica, frumusețile naturii, pot produce starea de extaz, ca o mărturie a contactului cu energia pură. Prin extaz, părăsim condiția noastră materială și dispare frica de moarte pentru că necunoscutul devine cunoscut. Rugăciunea creștinului ortodox „precum În cer așa și pre pământ” Începe să prindă contur În Înțelegerea noastră. PICCOLO ARLECCHINO În urma ta... cioburi de gheață mă plouă cu emoții, când dulci, ca sudul din Apa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
cu cît erau mai efemere s-au, pînă la urmă, închegat. O dată cu ele, o discretă, superioară și fatal nedusă pînă la capăt formă de manifestare: suspinul. Frumoase, și fin-exacte, rînduri ale lui Matei Călinescu despre o expresie, ca Strigătul, ca frica: "de obicei, suspini cînd izbutești - fie doar și pentru o clipă - să-ți gîndești o durere, actuală sau trecută. Suspinul e refuzul hohotului de plîns, al strigătului, al manifestărilor exterioare, al spectacolului disperării. La capătul gîndului se naște un suspin
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
care n-ai răspuns,/ tu ai fost, ai ars, te-ai scrumit, nu mai ești - / ca o vârstă, ca un vers, ca o iubire./ Căderi și nadire. întrebări pre-pământești,/ între stihii care-ncep să se deșire,/ să dispară./ }i-i frică și de numele tău./ Cu atât mai bine sau cu atât mai rău?" (Nu mă mai cert cu tine, am obosit). Corelativ acestei confuzii (de fapt un reflex al firii telurice a subiectului care s-a desfăcut de orice articulație
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
angajați în prezent în linșarea verbală a foștilor informatori ai Securității. Nu există nici o îndoială că semnarea unui angajament de colaborare cu un serviciu secret aflat la discreția unui regim criminal, din dorința de a obține anumite avantaje sau de frică, reprezintă un act rușinos și descalificant (iar uneori o formă de complicitate la săvârșirea unor infracțiuni). Dar deconspirarea celor care au cooperat cândva cu Securitatea nu trebuie să se transforme într-o bombă fumigenă care să facă invizibilă esența răului
Ierarhizarea răului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10303_a_11628]
-
nunta transformată, prin harul Divin, în liturghie. Sus, messa. Jos, axioane, catavașii, chinonice și imnuri. Sus, Buxteude, Bach, Mendelsohn. Jos, cânturile bizantine în câteva din glasurile octoihului. Sus, turiști, blitz-uri, pliante. Jos, credincioși plini de speranțe, dar și de frica lui Dumnezeu. Sus, în cea mai mare biserică din Paris, din care cresc două turnuri gemene (pe unul fiind reprezentat însuși Jahve), mă surprinde melanjul de stiluri și epoci, linia de cupru ce simbolizează meridianul zero al orașului, frescele pictate
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
astfel încât nu se cicatrizau niciodată, încetaseră să mai scoată plasele. În biserică, oamenii adunați stăteau de vorbă, în bretonă, cu acea voce surdă a nefericiților, care poartă în ea toate vocile ce au fost ofilite și înăbușite. Femeilor le era frică, dar mânia pusese stăpânire și pe ele. Pe deasupra gardurilor vii ale grădinilor, stăteau de vorbă, la fel ca bărbații lor în biserică. Iar preotul a făcut caietul. A fost trimis la Paris, împreună cu cel al celorlalte insule. Și nimic nu
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
masacrelor, nu au fost în stare. Tot sângele vărsat nu a servit decât la înlocuirea tiranilor cu niște vampiri, care sug de asemenea sângele poporului. Tatăl meu a fost ucis într-o ambuscadă, la Rochefort-en-Terre, întinsă de către Albaștrii* morți de frică care-i luau pe toți bretonii drept contrarevoluționari. Mama s-a culcat într-o zi în patul închis pe care mizeria nu l-a părăsit niciodată. A scrâșnit din dinți și a tremurat și l'Ankou** a luat-o cu
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
au născut în acest spital, au trăit toată viața printre nebuni, chiar dacă nu sunt nebune, au purtat scutece de nebuni, au mâncat hrana nebunilor, au fost îngrijite și distrate de nebuni, și se găsesc în situația de a le fi frică să iasă din spital, căci cei care nu sunt nebuni li se par bizari și imprevizibili. ș?ț Domnul de Sade, continuă domnul de Coulmiers îndreptându-se, are o particularitate: așa cum sunt eu cocoșat, el scrie. - Dar... ce scrie? - De
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
Dan Dediu Frică de moarte n-aveți, camarazi! Veni-va ea cândva, totuși nu azi. Dar când va apărea, atunci s-a terminat... Rămâneți blânzi, adio! Seninul ne e dat! Le Grand Macabre I Ce rămâne după un mare compozitor? Înainte poate că
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
intonații -, în agitatele Cvartet nr. 2 și Concert pentru violoncel. E o muzică a catastrofei, a visceralului și a panicii: ca și când, subit, am înnebuni de durere. Pe de altă parte, Ligeti mizează pe ironie și absurditate, ca singure remedii împotriva fricii existențiale. Este vorba mai puțin de absurdul dadaist sau suprarealist, căci Ligeti - deși apreciază și se inspiră din libertatea și imagiația nebună a lui Alfred Jarry, Tristan Tzara, Boris Vian sau Eugen Ionescu - simte că acest absurd e diferit de
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
fi continuat și radicalizat atmosfera singurei sale opere care ne-a rămas: Le Grand Macabre, un fel de Big Brother avant-la-lettre. Desfășurată într-o imaginară Breughelland, acțiunea operei Le Grand Macabre aduce în prim plan sfârșitul lumii și evidențiază tema fricii și a anulării acesteia prin înstrăinare. Influențe din figura regelui Ubu al lui Alfred Jarry se regăsesc în această anti-operă scrisă după o piesă de teatru de Michel de Ghelderode și "parașutată" pe scenă parcă din benzile desenate exagerat colorate
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
el, Ovidiu, care își poartă depresiile și melancoliile prin "localuri deocheate" care duc cu gândul la lumea pestriță a porturilor din secolele XIX-XX: "De acest soi de maladie psihică ajunsesem să mă molipsesc și eu; mă simțeam terorizat de aceeași frică, așa încât, în timp ce treceam prin unele localuri mai deocheate, mă trudeam din răsputeri să nu fiu văzut de prea mulți și să ajung cât mai repede acasă." Altminteri, ca urmare a contactelor sale cu băștinașii, poetul roman află multe dintre reperele
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
unui Alexandru Georoceanu, discipol al lui Maiorescu, băiat de viitor, dar fără noroc, sau Ion Cîmpineanu. Ori Șuluțiu, "cap palid de țîrcovnic", Fani Fălcoianu, terorizat de-un tată ajuns colonel la limita fraudei (măcar intelectuale) și de-un pedagog cu frică de același abuziv părinte. O întreagă galerie prinsă, ca-n- tr-un năvod, într-o plasă de destine. Cu fir tare, așa cum îl descurcă, peste ani, martorul lor, prietenul, cunoștința, într-o societate care parcă se aduna mai ușor, Constantin Argetoianu. Peste
Ce lume... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10360_a_11685]
-
că, în principal, biografia lui Stalin ilustrează paradoxul tiraniei, printr-un citat-cheie din Seneca (Scrisorile morale): Nefericit e omul care, după ce și-a folosit puterea fiind crud cu alții, e încă și mai nefercit în el însuși. Trăiește permanent cu frica, si de slujitorii lui, si de străini, nesigur de fidelitatea prietenilor și de respectul copiilor, si recurge la violență ca să se apere de violență care-l sperie. Cand se gândește la cele ce a făcut, la ceea ce e nevoit să
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
recurge la violență ca să se apere de violență care-l sperie. Cand se gândește la cele ce a făcut, la ceea ce e nevoit să facă și e pe cale să facă cu răutatea și chinurile conștiinței, de multe ori îi e frică de moarte și adesea și-o dorește" (p. 111). Probabil că citarea lui Seneca este inspirată doar prin scurtimea și incisivitatea formulării "paradoxului tiraniei", însă e departe de a fi originală cât timp prima problematizare aparține lui Xenofon în dialogul
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
cadoul lui Lenin pentru performanțele ulterioare) și comisar al Inspectoratului Muncitorilor și Țărânilor, poziție din care supraveghea întreaga birocrație de stat (pp. 47-48). Pe masura însă ce urca pe scara birocrației, devenind mai puternic, pe atât era mai cuprins de frică și de singurătate. În această constă paradoxul tiraniei: pe cat un conducător are mai multă putere, pe atât se simte mai însingurat și înfricoșat: "[Stalin] era prizonier al fricii, iar frică de care era cuprins a tot sporit, în mod inexorabil
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
pe scara birocrației, devenind mai puternic, pe atât era mai cuprins de frică și de singurătate. În această constă paradoxul tiraniei: pe cat un conducător are mai multă putere, pe atât se simte mai însingurat și înfricoșat: "[Stalin] era prizonier al fricii, iar frică de care era cuprins a tot sporit, în mod inexorabil, pe masura ce își perpetua autocrația [...] În plus, din cauza că încerca necontenit să-și exorcizeze frică izolându-se, îl apasă tot mai mult sentimentul singurătății" (pp. 97-98). Altfel spus, puterea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
birocrației, devenind mai puternic, pe atât era mai cuprins de frică și de singurătate. În această constă paradoxul tiraniei: pe cat un conducător are mai multă putere, pe atât se simte mai însingurat și înfricoșat: "[Stalin] era prizonier al fricii, iar frică de care era cuprins a tot sporit, în mod inexorabil, pe masura ce își perpetua autocrația [...] În plus, din cauza că încerca necontenit să-și exorcizeze frică izolându-se, îl apasă tot mai mult sentimentul singurătății" (pp. 97-98). Altfel spus, puterea poate orice
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
multă putere, pe atât se simte mai însingurat și înfricoșat: "[Stalin] era prizonier al fricii, iar frică de care era cuprins a tot sporit, în mod inexorabil, pe masura ce își perpetua autocrația [...] În plus, din cauza că încerca necontenit să-și exorcizeze frică izolându-se, îl apasă tot mai mult sentimentul singurătății" (pp. 97-98). Altfel spus, puterea poate orice mai puțin să înlăture frică și, implicit, însingurarea celui care o deține. Pentru Stalin, ar fi corect de spus, frica drept consecință a tiraniei
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
a tot sporit, în mod inexorabil, pe masura ce își perpetua autocrația [...] În plus, din cauza că încerca necontenit să-și exorcizeze frică izolându-se, îl apasă tot mai mult sentimentul singurătății" (pp. 97-98). Altfel spus, puterea poate orice mai puțin să înlăture frică și, implicit, însingurarea celui care o deține. Pentru Stalin, ar fi corect de spus, frica drept consecință a tiraniei s-a manifestat abia târziu prin însingurare. Prima concretizare a fricii s-a făcut prin dispunerea discreționara asupra vieții altora, așa cum
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
necontenit să-și exorcizeze frică izolându-se, îl apasă tot mai mult sentimentul singurătății" (pp. 97-98). Altfel spus, puterea poate orice mai puțin să înlăture frică și, implicit, însingurarea celui care o deține. Pentru Stalin, ar fi corect de spus, frica drept consecință a tiraniei s-a manifestat abia târziu prin însingurare. Prima concretizare a fricii s-a făcut prin dispunerea discreționara asupra vieții altora, așa cum au fost epurările din anii 1934-1938 care au vizat membrii de partid. O altă concretizare
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
97-98). Altfel spus, puterea poate orice mai puțin să înlăture frică și, implicit, însingurarea celui care o deține. Pentru Stalin, ar fi corect de spus, frica drept consecință a tiraniei s-a manifestat abia târziu prin însingurare. Prima concretizare a fricii s-a făcut prin dispunerea discreționara asupra vieții altora, așa cum au fost epurările din anii 1934-1938 care au vizat membrii de partid. O altă concretizare a fricii a fost atenția tot mai mare pentru aparatul propriu de securitate. În ciuda faptului
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]