1,578 matches
-
lor că le-ai comis, sunt teroriști care conspiră, dictatori binevoitori), dar sunt pământene, și ne seamănă atât de mult. Femeile sunt mai civilizate. Gagicile sunt sexul slab. Îți pot da dureri de cap acasă, dar nu-ți fac zile fripte pe stradă. Bărbații sunt adesea mânați de femei să descopere dimensiunea feminină a personalității lor. Întotdeauna am crezut că e vorbărie fără rost, dar acum nu mai sunt așa de sigur. Poate că asta mi se întâmplă - încep să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a pornit, în ciuda tuturor problemelor lui. Georgina nu venise încă acasă și eu tot pierd cheile pe care mi le dă ea. Are o garsonieră spațioasă deasupra agenției de pariuri de pe strada cu trafic intens. Era frig, dar nu foarte frig. Cea de-a doua zăpadă mai tivea încă trotuarele. M-am așezat pe o bancă, lângă podul negru de lângă gura deschisă a stației de metrou. Purtam vechea mea haină groasă, albastră - pe care am găsit-o din întâmplare într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Veșnic, veșnic, veșnic... Singur, singur, singur, Vreme de beție - I-auzi cum mai plouă, Ce melancolie! Singur, singur, singur... Nervi de toamnă E toamnă, e foșnet, e somn... Copacii, pe stradă, oftează; E tuse, e plânset, e gol... Și-i frig, și burează. Amanții, mai bolnavi, mai triști, Pe drumuri fac gesturi ciudate - Iar frunze, de veșnicul somn, Cad grele, udate. Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc, Și-amanții profund mă-ntristează - Îmi vine să râd fără sens, Și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
burează. Amanții, mai bolnavi, mai triști, Pe drumuri fac gesturi ciudate - Iar frunze, de veșnicul somn, Cad grele, udate. Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc, Și-amanții profund mă-ntristează - Îmi vine să râd fără sens, Și-i frig, și burează. Seară tristă Barbar, cânta femeia-aceea, Târziu, în cafeneaua goală, Barbar cânta, dar plin de jale, - Și-n jur era așa răscoală... Și-n zgomot monstru de țimbale Barbar, cânta femeia-aceea. Barbar, cânta femeia-aceea... Și noi eram o ceată
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
cu ochii vezi Se-ncolăcește fumul, Și-i pâclă prin livezi. Răsună, trist, de glasuri Câmpiile pustii, - Și pocnet lung, și chiot S-aude-n deal la vii. C-un zmeu copiii aleargă, Copil, ca ei, te vezi, Și plângi... și-i frig de toamnă... Și-i pâclă prin livezi. Amurg antic Havuzul din dosul palatului mort Mai aruncă, mai plouă, mai plânge - Și stropii căzând, în amurg, iau culori: De sineală, de aur, de sânge. Plutește un lanț de lebede albe, Iar
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
tunica avea culoare verde, având imprimată o flacără pe ea. Noimann scoase o țigară din pachet și Încercă s-o aprindă, Însă, apropiindu-și prea mult fața de flacăra bengală, se alese c-o sprânceană arsă. Și acum locul Îl frigea. Ce-ar fi zis omul Braic văzându-l În această postură? Instinctul de conservare al omului de paie Braic Îl determina să se ascundă În valiză, unde, din pricina Înghesuielii, lua foc. Ce-l făcea pe Noimann oare ca, vârându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
veseli. Se aude ciripit de păsărele. Iepurașii dansează. Ionică și Cotoșman apar în poiană. Iepurașii se sperieși fug din peisaj.) Ionică: (râzând) S-au speriat degeaba, săracii, că noi nu le facem nici un rău, a..., dacă iepurii ar fi fost fripți, altă mâncare de pește, adică altă mâncare de iepure, vreau să spun. Așa e, că și tu ești nemâncat ca și mine, de n-am ce-ți face, cu stăpân sărac cum sunt eu, trebuie de la început să te-nveți
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
pisici de mult. Numai că tu ești prea pipernicit și jigărit...Dar nu e nimic, te mănânc și așa...Totul e să fii gustos.( Bate din palme și vin slugile) Luați-l pe ăsta de aicea și faceți-mi-l fript la tigaie, cu piper negru deasupra și cu sos de unt dedesubt. Slugile: Am înțeles! Cotoșman: Stați, e o greșeală la mijloc! O mare greșeală. Eu sunt sol împăratesc! Uriașul: Pentru mine nu ești sol, ești sos... Cotoșman: Păi ți-
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
pe lista cu mașini furate dacă există un Pontiac Super Chief sedan din 1948, cu numărul Cal. JQ 1338. Dacă e furată, vreau adresa de unde a fost furată. — S-a făcut. Liniște. Danny rămase în cabina telefonică, simțind ba că frige, ba că îngheață. Își scoase carnetul și pixul, gata să noteze ceea ce îi va comunica operatorul. Văzu atunci numele „Augie Luis Duarte” și își dădu seama de ce i se păruse cunoscute: exista un Juan Duarte în raportul despre AUFT pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Loftis se ghemui ca o minge. Repetă poezioara cu al Cincilea Amendament, ca și cum interogatoriul ar fi avut loc într-o sală de tribunal, iar avocatul apărării ar fi putut sări în apărarea lui. Buzz zise: — Fraiere, l-am fi putut frige. Mal se întoarse și o văzu pe Claire De Haven stând acolo. Repeta întruna „Chaz, Chaz”. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL TREIZECI ȘI ȘASE În preajma pichetului atmosfera se încinsese. Buzz privea din capătul holului de la Variety International, adică de sus, de la etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ce slăbiciune avea oare Lina pentru verișoară și plimbările la moșie? Afară de untul proaspăt pentru cafeaua cu lapte a doctorului Rim, ilustrul ei soț! Mini fusese smulsă de la aceste considerații de apariția mușchiului la frigare. Prezentat pe farfuria mare, întreg, fript în must, prea în must, fremăta de sărutarea meșteșugită a mangalului de stejar. Viu încă pe jumătate, manifesta prin acel palpit lupta recentă dintre foc și fibre și rezista autopsiei cu totul jalnice a lui Mini, de o inferioritate chirurgicală
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
turburi, pricinuite de impresia avută. . . Când m-am uitat afară: încă îmbrobodită, apărea porțiunea din Cetatea vie. . . asfaltul lucea ghețos și brâul Palatului regal era mohorât. . . Dar sus, pe coperiș, se desfășura seninul acelei dimineți!... Halucinația pierise. Mi-era acum frig puțin și puțină frică de realitatea mea și a orașului sacru. . . Mini tăcu timp de o secundă sau cine știe cât tăcu, la altă măsură a timpului. Vorbise cu un glas somnambul, ca și cum ar fi citit. Reluă tonul conversației. 44 - ... N-am
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nuntă a durerii și-a-ntâiului păcat... O lacrimă-n noapte Cerul își frământă nedumnezeirea, Peste toate cerne praful de pe nori; Ai ucis în noapte vise și iubirea Eu m-am veștejit galben până-n zori. Degetele plâng pe clapele arse, Frige nepăsarea ochilor parșivi, Strigă nesimțirea în ciudate farse, Ochii mei albaștri te privesc naivi. Lacrima se roagă să ramână rece, Zâmbetul se strâmbă în oglinda grea, Astăzi, înc-o moarte peste mine trece Mâine va-nflori nebunia mea. Iar mă-ntorc
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nouă! Nouăzeci și nouă de feluri de mâncare doar pentru mine? An-te-hai anunță ce mi se servește: — Tocăniță din labă de urs, legume cu ficat de căprioară, homar prăjit cu sos de soia, melci cu castravete și usturoi, prepeliță marinată friptă cu sos dulce-acrișor, clătite umplute cu fâșii din carne de tigru, sânge de căprioară cu ginseng și plante aromatice, piele crocantă de rață în sos de ceapă condimentat, carne de porc, de vită, de pui, fructe de mare... Sunt feluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
suferință. Mușchii feței și degetele i se contractă, și își apasă stomacul cu mâinile, de parcă ar vrea să-și scoată măruntaiele. Mă roagă să-i încălzesc ceaiul până la punctul de fierbere, apoi își toarnă apa opărită pe gât. — O să te frigi! țip eu. Mă ajută, îmi zice cu o expresie obosită în privire. De câte ori fierb ceaiul lui Hsien Feng, mă ascund în camera de toaletă și plâng. Văd cum suferința lui revine în clipa în care se întoarce la lucru. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Îneacă dacă le umblă cineva la cuib și le mănâncă puii sau ouăle. Pe-aici a trecut șarpele de l-am omorât adineauri, iar ea, de durere, s-a scufundat ca să se Înece. Hai s-o jumulim și s-o frigem.” Nimeni, nici măcar Scurtul Însuși, nu crezu o iotă din această scorneală. Însă nu scoaseră vreo vorbă, căci Îi bucura gândul că-și vor face singuri de mâncare din vânatul prins chiar de ei. Lică, Îndemânatic, Începu să smulgă penele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o Întinseră la uscat pe iarbă. Se apucară de foc. Lică meșteșugise o Întreagă clădire de uscături și bucăți de buturugă. Zicea că pentru o friptură bună Îți trebuie jar ca lumea. Făcuse așa de mult, că ar fi putut frige un bou. Dar nu le păsa. Se bucurau la vederea focului, urmăreau cum limbile galbene și roșii cuprindeau lemne din ce În ce mai groase. Când flăcările se potoliră, stropiră jarul cu apa adusă În gură și În pumni din Gropan. Proptiră, În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
firicele de carne și puțină piele care mirosea a fulgi arși. Ceilalți, mărinimoși, Îl poftiră să ia și bucățele bune, mai ales că fricosul avusese o idee care le Îmbunătățise ospățul: Înfipsese felii groase de mămăligă În țepușă și le fripsese. Chiar izbutise, cu toată neîndemânarea lui, să nu scape mămăliga pe jar. Înfometați, mâncară până la urmă și ce se putu roade din oasele păsării. Își linseră degetele și oftară de sătui ce erau. Scuturară cămașa de rămășițele prânzului și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și pe noi, elevii, la ciorba de pește și la pește fript. Ne-am Înghesuit doi la o lingură și patru la un castron - că nu erau de ajuns. Dar nu ne păsa. Înghițeam zeama cu bucățoaiele de mămăligă. Ne frigeam la dește și plescăiam ca porcii. Foiște stătea la masă și sorbecăia ciorba la repezeală, cu ochii la tuciul de pe pirostrii. De obicei, la țuică, băga În el două și chiar trei castroane de borș. De data asta, Însă, din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care, Întinși pe iarbă, beau vin pe inima goală, ascultau muzica tarafului și se Îmbătaseră la rându-le binișor. Pe o foaie de cort În jurul căreia așteptau cu nerăbdare hămesiții poposiră de-a valma toate bunătățile lumii: prepelițe și potârnichi fripte la foc mic, Înfășurate În feliuțe de slănină de porc; pâine albă coaptă În țest, pe foi de nuc; un castron de porțelan plin cu icre negre de morun; cârnați fripți, brânză, păstrugă la grătar, purcel de lapte, măsline grecești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
deșteptu’ pământului! Tu ce te bagi ca musca-n curu’ vacii?” Hotărâseră să măsoare temperatura apei cu degetul: „Bagă tu deștu’, băi, Ectorașe, că ai mână de boier de la oraș; dacă poți să-l ții În apă fără să te frigă, Înseamnă că se simte bine și sămânța de bovină. Auziți, băi, fraților, stau și mă gândesc: cum dracu’ le-or fi făcut ăia laba la tauri? Cu două mâini, cred. Ia uite, pe al nostru Îl cheamă Oțel, așa scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fie ucis scurt și fără vorbă. Intrase, În seara cu adulmecatul mirosurilor de friptură, și În casa unei văduve căreia puțini oameni Îi știau numele, dar pe care toată lumea o striga Tușa. Femeia căpătase de la niște rubedenii carne și o frigea lângă cuptorul În care cocea plocoane măiastre, Împletite cu pricepere și, ziceau câte unii, cu har de Sus. Șeful de post n-o luase la arest, dar se răspândise vestea - neadevărată, se jurau soldații și paznicul de vânătoare - că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vor asuda, se vor Încrâncena să-și arate măiestria, vor obosi În cele din urmă. Se vor apuca să aprindă focuri În care vor azvârli lucioasele toroipane. Vor goli căni de vin roșu, tânăr, Încă neașezat pe de-a-ntregul. Vor frige pastramă și vor Încălzi azimă În spuză. Când vor Începe să se amețească, va veni și taraful Căloi să-i Încingă la joc ori să le zică de inimă albastră. Vor vorbi de toate, poate se vor certa, poate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a cârciumii ce aparținuse, nu cu multă vreme În urmă, bătrânului grec Costas Dagdelinis. Pentru Început, la primele căni de vin fiert, aveau să dea gata niște mizilic sărat, măsline și brânză de capră, timp În care cârciumarul avea să frigă cu meșteșug, pe un grătar cu mangal, bucăți de carne, cu pricepere alese din tot soiul de orătănii. Cănile cu vin aveau să apară pe masa lor Încet, dar neîntrerupt; ar fi venit și Căloii și apoi cine știe ce lucruri frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
damigeană tulburel și se Înveselea de unul singur. Când bătălia se terminase și băieții veniseră, după tradiție, să-și azvârle ciomegele În foc, el era deja bine aghesmuit și se străduia, cam fără spor, să pregătească grătarele și carnea pentru fript. Chefuise Împreună cu luptătorii până Îl doborâse băutura. Ajunsese a doua zi acasă cu o căruță În care zăceau de-a valma, cuprinși de somnul rău al vinului neașezat, toți războinicii ce luptaseră pentru Satul cu Sfinți. Câțiva ani mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]