906 matches
-
Luna octombrie a celui de al doilea său an la St. Regis’ - ultimul - a rămas un punct culminant În memoria lui Amory. Meciul cu Groton s-a jucat de la ora trei a unei după-amiezi răcoroase și energizante până târziu, În frigurosul amurg autumnal, cu Amory pe post de fundaș, Îmboldindu-și echipa cu disperare, efectuînd placaje imposibile, țipând semnalele cu o voce diminuată până la un șuier aspru, furios, găsind totuși timp să se delecteze cu bandajul pătat de sânge din jurul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
acționeze. El a filat casa lui Harris și a aflat că Annie îl servea pe polițistul John Rokkas în fiecare marți după-amiaza, când restul familiei era la muncă, la chioșcul de zarzavat al lui Harris din Oakland. Într-o marți friguroasă de noiembrie, tot el a desfăcut încuietoarea pentru Des. Des a pătruns înăuntru și s-a întors după douăzeci de minute, bătut măr. El i-a furat toată prada și a depozitat-o într-o cutie de valori de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
toate acestea samuraiul spuse mai departe: — A fost o dată ca nici o dată. O broască dintr-un anume loc se hotărî să se ducă la Kamigata și se luă după un negustor de cai... Încăperea numită „Sala șoimului” era întunecată și friguroasă. Singurul lucru care sărea în ochi erau ușile glisante alcătuite din patru panouri pe care erau pictați niște șoimi cu ochi pătrunzători. La castelul Edo sau la conacele altor oficiali, misionarul fusese poftit de mai multe ori în încăperi la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de propovăduire și că Sfinția Sa nu putea să-i lase de izbeliște pe credincioșii creștini din Japonia, rămași de acum și fără episcop și fără Biserică. Firește că neînțelegând limba, solii n-au luat parte la aceste dezbateri. Din castelul friguros de la Santa Severa, au aflat de la mine cum se desfășurau lucrurile. Doar atât și nimic mai mult. Oricât de luminoase ar fi fost previziunile, ele n-au putut însenina chipurile întunecate ale lui Tanaka și Hasekura. Nici nu era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întâmpină palanchinul plecându-și adânc capul... Într-o cămăruță întunecoasă din bazilica San Pietro, Velasco îl aștepta pe cardinal. Nu el ceruse întâlnirea, ci fusese chemat de cardinal. La fel ca toate celelalte încăperi din bazilică, și această cămăruță era friguroasă, tăcută și solitară. Podeaua era acoperită cu marmură, iar tavanul era împodobit cu o frescă înfățișându-l pe Arhanghelul Mihail cu aripile desfăcute larg și cu sulița în mână, dar pictura era crăpată și nici nu avea forța unei fresce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se fotografieze orice, oricum și oricând. Evident, riscam amândoi să fim sancționați de autorități. Am avut noroc: nu ne-a văzut sau s-a făcut că nu ne vede nimeni... După o iarnă grea, abia așteptam să evadăm din bârlogurile friguroase din anexa de la Casa "Pogor" și să cântăm, liberi, în parc și pe străzi, refrenul ludic: "E primăvară, iar e primăvară/ Își scot strămoșii degetele-afară...". După două culegeri de versuri, publicate la editurile "Junimea" și "Albatros", înaintasem un mic roman
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe vremea aceea, publicându-și cronicile în „Gazeta literară“... apoi în „România literară“... Closetul era la capătul etajului, separat, trebuia să străbați întreg culoarul acela cu vedere spre curte ca să ajungi la el. Nu-l prea foloseam. Era murdar și friguros... Chiar lângă dânsul se mai afla o cameră ocupată de o femeie singură, cu mulți musafiri nocturni, liniștită și politicoasă de altfel, o brunetă focoasă, între 30-40 de ani, bine făcută, solidă, cu craci deosebit de albi (știu asta fiindcă veșnic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
melodie veselă la trompetă, Încerca să-și amintească dacă la orfelinat auzise vreodată vreun cântec popular dintre cele fredonate adesea de Karl. Însă i-a fost cu neputință să-și aducă aminte. Precum ceața venită din larg Într-o zi friguroasă, după ploaie, când abia se mai vede, ici și colo, conturul nedeslușit al copacilor, o pânză se așternea peste peisajul trecutului și-l lăsa mut și lipsit de culoare. Uneori, când Karl Îi zâmbea și-l strângea ușor la piept
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai, nu-ți mai bați picioarele, nu-ți mai tocești bocancii... stai lejer, cu o bere în față și click în stânga, click în dreapta, mă rog, mână să ai. Și o minte ascuțită, bineînțeles... Așa s-a întâmplat într-o zi friguroasă de iarna, când o biată gospodină tăia liniștită ceapa în bucătărie (să facă o ciobă pentru)...dar a avut neinspirata idee de a-și deschide laptopul, pe masa din bucătărie. Cum sta ea linistită și asculta melodia „Alejandro” a lui
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ruptul capului, așa că mă felicit că am făcut alegerea cea mai bună din punct de vedere financiar și că, în sfârșit, am să o văd pe mama. Prind ultimul personal de Buzău, pe care-l schimb cu un tren-cursă mizerabil, friguros, cu luminii gălbejite, care mă duce până la Făurei. Aici stau trei ore într-un frig ce numai Bărăganul sau Fănuș Neagu ți-l poate descrie, după care, în sfârșit, voi ajunge răpus la părinți care nici nu vor ști dacă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
era accelerat sau personal. Acum că știu, pot să-ți confirm că trenurile de noapte în România sânt un coșmar. N-aveți destulă imaginație, voi, cei care nu le-ața folosit niciodată, ca să vă faceți o idee, cât de murdare, friguroase, neconfortabile, stricate, borâte, cu uși care nu se închid, nemăturate de la darea în folosință, zgomotoase și populate cu o fauna de noapte amestecată cu navetiști somnoroși, nespălați, duhnind a ceapă sau a usturoi, dacă nu a țuică sau a coniac
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
zi foarte frumoasă. întrezăresc copacii înfloriți prin geamurile dei sus ale Salvării, nu se poate să mori într-o zi așa de frumoasă. Dacal tot o mierlești, măcar să se întîmple într-una din zilele alea ternei de căcat, întunecate, umede, friguroase, burnițoase, nu primăvara,! când înfloresc pomii și cântă păsărelele. Cea mai nasoală chestiei când mori e că a doua zi dimineața te scoli mort și nu te mai poți îmbrăca, drept care te spală și te îmbracă alții. Aud sirena. Inima
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
data asta?) răspunde mișcării cu un vaiet scurt, de os trosnit, complet nepotrivit siluetei lui longiline, puțin efeminată, puțin prea spilcuită, de provincial devenit mai parizian decât parizienii. Alexandre ignoră durerea (dintotdeauna a suferit cu oasele, a fost un copil friguros, bol năvicios, închipuit și, fatalitate!, mofturos la mâncare, cum sunt cam toți copiii crescuți de o mamă singură și hipersensibilă la toanele fiului unic) și contemplă furnicarul fistichiu de pe stradă, care mușcă din brioșe (cu vanilie, oare?), adul mecă lacom
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tu, că ești tânăr, o să mai ajungi vreodată pe-acolo... — A, nu cred. Eu sunt doar mâncău, nu și artizan, râde el, căz nindu-se să nu deschidă gura prea mult. În plus, pe mine Nordul nu mă cheamă deloc. Sunt friguros. Ivan zâmbește și spune mai departe despre știucă și icre și midiile de la Galway. Alexandre îl ascultă în aburul de pipă care urcă, vălătuci vălătuci, de pe punte în aer, până se înnegrește de întu nericul nopții. — Și mama a avut
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
căruia priveam curioși spre un hău unde domneau spaime ce aveau să revină, coșmaresc, în geana nopții. Scara de serviciu, mereu acoperită de un praf negru și zgrunțuros care trăda trecerea unui sac cu semințe de flori. Bucătăria mare și friguroasă iarna, cu geamuri multe, ca de seră, în care domneau mereu ghivece și jardiniere interioare, asupra cărora Lea se apleca așa cum ți ai fi imaginat-o aplecându-se asupra unui pătuț de copil. Camera mea „de vizită“, improvizată chiar de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Putem s-o disprețuim, nu? De bună seamă. Putem să disprețuim moartea, dar asta nu înseamnă nici s-o dorim, nici s-o provocăm noi înșine... Dacă te aflai întâmplător pe stradă la ora aceea din noapte, într-un decembrie friguros, puteai vedea doi insomniaci care străbăteau urbea până n zori, în neștire, purtând pe ei paltoane grele, ude și incomode, gesticulând ca apucații de streche și urlând unul la altul, băgând groaza în animalele noctambule ale orașului. Capitolul VI DUPĂ
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
oamenii s-au descurcat fără foc, deci se poate. d. Utilizați numai energiile nepoluante, gratuite: energia și lumina solară; energia eoliană, a vântului; energia hidraulică, a apelor în cădere, a valurilor mării; energia geotermală, a apelor subterane calde. În perioada friguroasă să se utilizeze energia eoliană, hidraulică, geotermală, energia solară stocată sub diverse forme (în acumulatori de energie electrică sau sub formă de energie termică acumulată sub pământ , în apă sau pietre) și hidrogenul rezultat din hidroliza apei. Cei care vă
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
Fredonând, se gândea la iubirea celor doi care se despărțiseră pe neașteptate, atât de ciudat. Îi părea rău și de Matei, chiar dacă la început îl urâse pentru atitudinea lui necugetată. Isprăvile lui Lupaș Ducându-se la școală, într-o zi friguroasă cu ploaie și vânt, Elena a auzit un scâncet de cățel la marginea străzii. S-a îndreptat într-acolo. Era un cățel care scheuna și nu se putea mișca. L-a luat în brațe și când i-a atins lăbuțele
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
gropița din bărbie, și fiecare pistrui de pe nas. Strungăreața dintre cei doi incisivi, știu cum obișnuia să fluiere prin ea. Aici și acum, îi dă o injecție câinelui. Stând în picioare lângă o masă de oțel argintiu într-o încăpere friguroasă cu faianță albă, ținând câinele de blana de pe ceafă, spune ceva despre paraziți la inimă. Când l-am găsit în cartea de telefon, eram orbit de lacrimi, mă temeam că ar putea să-mi moară câinele. Și totuși, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
albastre și jos pe scări în foaierul maiaș portocaliu cu auriu de la primul nivel al subsolului. Sora Justițiară spune că i se tot resetează ceasul. E un semn clasic de bântuire. Apoi Baroneasa Degerătură afirmă că a găsit un punct friguros în fumoarul gotic. În galeria celor O mie și una de nopți îți poți vedea aburii răsuflării în aerul rece de deasupra pernei pe care obișnuia să stea domnul Whittier. Contesa Clarviziune spune că e stafia Lady-ei Zdreanță cea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
În viață poate afla despre moarte. Reușisem deci, Înțepenită de frig și cu ochii jucându‑mi În lacrimi, ca În câteva ore să răsfoiesc toate paginile care se refereau la el. Nu mai știusem de timp. Stătusem În biblioteca aceea friguroasă ceva mai mult de o oră, dar oare când se făcuse dimineață? Uitasem complet de timp și spațiu. Mă repezisem să‑mi notez cât mai multe date despre tata, ca să pot avea În momentele mele de deznădejde o mărturie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de sub fereastra camerei sale de hotel din Crimeea cu o competiție Între ceasuri, ca și etimologiile unor nume proprii sau ale unor toponime, apoi tălmăcirea unor coșmaruri. Apoi vorbele lui de dragoste, sfaturile lui de cum să mă Îmbrac pe vreme friguroasă, cum să‑mi aranjez părul, apoi rugăminți, „terapii fierbinți de dragoste“, scene de gelozie, evident neîntemeiate. Apoi, Într‑o zi, am primit o scrisoare, era În teribilul an al lui patruzeci și nouă și nu cred că trebuie să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
chipul și mâinile tinerei femei. Oare, pentru luminozitatea picturii, credeți că ar fi aprins focul godinului și i‑ar fi Întredeschis ușița? Sau poate ar fi plasat un cămin. Cămin nu aveam, iar godinul era rece, deși era un martie friguros. Nu cred. Acel Clarobscur, ar fi fost de‑ajuns ca să lumineze chipul femeii din fereastră, tot așa cum timbrele roșii cu chipul lui Lenin ar fi fost de‑ajuns ca să reînvie pecetea roșie „a sângelui țarist“. În privința sugestiei dumneavoastră cu „sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
albinele roiesc din floare în floare pentru a aduna polen, toamna când totul este colorat, iar pământul nu se vede din cauza covoarelor de frunze așternute și vezi cum toate viețuitoarele pădurii își strâng hrana pentru iarnă... Iată, uite vine baba friguroasă cu cojocul pe ea, iar pădurea pare de cristal. Aceasta frumoasă zi de vară a fost foarte specială pentru noi, deoarece am aflat multe lucruri noi, dar am avut și multe de învățat.
ANTOLOGIE:poezie by Loredana-Cosmina Condurache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_670]
-
fereci curcubee. ȚI-AM ÎMPLETIT ... Ți-am împletit suprema cunună de tristețe, Să te înalți mai gravă în cadrul tău de-azur Iar seara să-ți umbrească înalta frumusețe Și astfel întregită să-atingi Acordul-Pur. Dar dacă-ncumetarea ta șovăie și seara Descinde friguroasă în inimă și gând Iar, umedă, pe frunte apasă greu tiara Atunci, slăvită Soră, zorește mai curând. Spre malurile unde demult îmbrățișarea Așteaptă să te-adoarmă așa cum tu desmierzi, Așteaptă infinită și limpede ca marea Să te cununi cu somnul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]