770 matches
-
când ne-am dat jos ca să tragem, dacă voiau. Le-am dat toate șansele. Da’ n-aș vorbi cu nimeni despre asta. E ilegal, dacă asta ai vrut să spui. — Mie mi s-a părut cam lipsit de fair-play să fugărești dobitoacele alea mari și neajutorate cu mașina. Pe bune ți s-a părut așa? — Ce-ar face cei de la Nairobi dacă ar auzi despre asta? — Păi prima chestie ar fi că mi-aș pierde permisul. Și, mă rog, alte Încurcături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tu fericit când te gândești la ce-o să facem? — Da, clar. Există chestia asta. Dar nu-i În regulă să vorbim prea mult despre asta. Dacă trăncănești prea mult despre ceva Îți strici plăcerea. Vorbiți numai prostii, interveni Margot. Ați fugărit și voi cu mașina niște animale neajutorate și acum sunteți eroi. — Scuză-ne, zise Wilson. „Prea i-am dat apă la moară lu’ ăsta, ea a-nceput deja să se prindă“, se gândi. — De ce te bagi dacă habar n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
telegramă, adică strânge mâna vecinului din dreapta și imediat părăsește rândul trecând în fața lui. Jucătorii din firul telegrafic transmit unul altuia atingeri de mâini (îndoind ușor brațele) până ce acest gest ajunge la ultimul care după ce a primit telegrama fuge spre poștă fugărit de telegrafist. Dacă a fost prins înainte de a ajunge la poștă, devine telegrafist; dacă nu, trece primul în rând. 31.Hai noroc, noroc! Locul - sală, curte. Jucătorii formează un cerc. Unul dintre jucători rămâne în afara cercului și poartă numele de
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
-i stăteau în cale, având grijă să fie văzut atât de soldații lui, cât și de vitellieni. Continuă să înainteze până când fu sigur de victorie. Când văzu însemnele legiunilor Rapax și Italica, atacă liniile inamice, stricându-le alinierea, și îi fugări pe vitellieni. În cele din urmă, ajunse victorios sub zidurile Cremonei. Soarele asfințea. — Luna... Antonius abia își mișca buzele arse de febră. — Luna a fost de partea noastră. — Antonius... Titus ridică lampa ca să vadă mai bine chipul generalului. Barba nerasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
treabă până a scoate limba de un cot și îi deajuns. De asta am să am eu grijă, Dumitre... In noaptea aceea, Iordache a trebuit să însoțească fiecare car în parte, încât în zori de zi arăta ca un ogar fugărit peste măsură. Ei, cum ți se pare? Iți place treaba Cocoșitule? l-a întrebat Pâcu cu un zâmbet șiret ascuns sub mustața zburlită. Ihâ! Imi place - a răspuns Iordache gâfâind. Numai să nu-ți placă cumva, că ai dat de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la dreapta urcând o pantă abruptă, până-n dreptul unei clădiri cu adevărat frumoase, pe fațada căreia remarcă înscrisul cu litere aurii: ,,Hotel Traian”. Doi bărbați înalți, eleganți, discutau privind porumbeii care ciuguleau fărmăturile de pâine aruncate de copiii care-i fugăreau, iar și iar. Păsările nu păreau speriate, și parcă intraseră în jocul lor fiindcă, deși alergate, nici gând să-și ia zborul. Se fereau, până când copiii renunțau, plictisiți. Auzi: - Hotelul ăsta select este o bijuterie a arhitecturii, știi de ce? Fiindcă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Breslașu l-a scos pe Geo Dumitrescu din partid, în '57. Pentru Beniuc, Blaga era "un șarpe care trebuie zdrobit". Oscar Lemnaru a contribuit mult la exilul lui Mircea Eliade. Cu ajutorul colegilor de breaslă și-al lui Breslașu, au fost fugăriți din țară și Vintilă Horea, și Cioran, și Paul Sterian, și Horia Stamatu. Crainic, Gyr, Voiculescu, Dinu Pillat, Noica, Streinu au înfundat pușcăria. Cînd Vasile Voiculescu i-a cerut ajutor, Zaharia Stancu i l-a refuzat. Bogza, la fel. Atotputernicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
chip, dar bine că bunica nu era acasă, căci bătaia avea să fie pe măsură. Am umblat mult după gâște și, când le-am găsit, cocoanele dormeau pe drumul din apropierea cimitirului. Noi enervate, nervi de pui trântiți, am început a fugări gâștele și aruncam în ele cu pietre, eu am numerit în una și săraca gâscă a căzut jos, s-a sculat și a luat-o la goană, de aveai impresia că-i beată. A trecut vara, s-a terminat vacanța
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
ei... Brusc, își aduse aminte de coșmarurile nopții. Cactuși care îți spun că te iubesc, ce nebunie. - Hei, Magicianule, tot tu ai fost la originea lor? Nici un răspuns. Și ce dacă?, gândi. Un iepure aplaudat de copii râzgâiați, un ins fugărit de cactuși îndrăgostiți, o veioză pe care o stingi și nu se face întuneric, popândăi în uniformă și un vultur care fumează trabuc. Plus o Lucie dispărută... Gura uscată îl îndemnă să meargă la bucătărie, în timp ce imagini disparate, desprinse din
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Hunter Tomlinson. El și Miranda se căsătoriseră În vara anului de dinaintea celui În care Începusem eu să lucrez acolo și a fost urmarea unui stil unic de făcut curte: ea Îl urmărea, el se dădea sfios. După cum povestea Emily, Îl fugărise fără preget până când el cedase pur și simplu, pentru că se săturase să o tot evite. Ea Își părăsise cel de-al doilea soț (solist principal al uneia din cele mai faimoase trupe de muzică ușoară de la sfârșitul anilor ’60, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
treceau prin cap, în patul meu, mă uitam, și iată că s-a coborît din ceruri un străjer sfînt. 14. El a strigat cu putere și a vorbit așa: Tăiați copacul, și rupeți ramurile; scuturați-i frunza, și risipiți roadele; fugăriți fiarele de sub el, și păsările din ramurile lui! 15. Dar trunchiul cu rădăcinile lui, lăsați-l în pămînt și legați-l cu lanțuri de fier și de aramă, în iarba de pe cîmp, ca să fie udat de roua cerului, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
În al căror câmp magnetic se află prizonieră ființa mea, cu toate reacțiile și manifestările ei. Dar poate nu e decât singurătatea, din a cărei burtă se varsă o cohortă de gângănii negre ce se aruncă peste imaginația mea leneșă, fugărind-o până ajunge să confunde stările de existență. (azi) Nu Îmi face plăcere, dar o posed din orgoliu; În geamătul ei fericit e atâta candoare, atâta viață, că stau la pândă cu toate simțurile mele să prind cât mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și, instinctiv, mi s-a trezit ambiția de a-i atrage atenția prin ceva. În adolescență, naivitatea vârstei noastre se exteriorizează În violența gesturilor; Iogna Candida nu prea vorbea românește, și atunci, noi, băieții, ca să comunicăm cumva cu ea, ne fugăream până ajungeam În preajma ei și, ca din Întâmplare, alunecam și cădeam peste ea și acea atingere de corpul ei de italiancă era supremul bine, o senzație atât de nouă, cel puțin pentru mine, că amețeam. Odată, am exagerat și, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe care nu l-am putut Învinge niciodată, rămâi cu bine... O, potecă Îngustă, știu că mă duci spre suferință, dar trebuie să fug, mă bântuie chipul cioplit În marmura iubirii mele. 30 ianuarie 1965 (sâmbătă) Pe drumurile vieții ne fugărim amarnic. E undeva o soartă, dar nu ne mai ajunge. Suntem nebuni și trupul ne tremură de trudă. 31 ianuarie 1965 (duminică) Lui Martin. Hai să uităm o clipă că suntem atât de străini unul altuia, să intrăm În prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
5 august 1965 E trupul tău, dar tu ești prea departe, e mâna ta gesticulând străin, e râsul tău, ecou plecat aiurea, e gândul tău agonizând senin. Nu te găsesc, oricât de mult te-aș strânge, printre femei, nebun, te fugăresc. Ascunsă-n trupul lor, tu fugi scârbită, când ele, din instinct, te murdăresc. 6 august 1965 E numai turbare gestul oamenilor de a urca spre esențe. Ei sunt făcuți doar pentru a trăi esențele, ca și când le-ar mânca, inconștienți, legați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nu vrea“, „De ce?“, „Nu vrea!“, „Atunci faci ce“, „Nu pot“, „Trebuie“, „Nu pot“, „Cheam-o aici“, „Nu vine“, „Promite-i“, „Nu vine“, „Ameninț-o“, „Nu vine“ (vocea se rupe, se fragmentează În cioburi, În ciorchini de sunete ce se aleargă, se fugăresc; nu e decât o formă de energie sonoră, o permutare de sonuri manifestându-se În sine, sonorizare suavă, sumbră, surâzând autosurprinsă): ai văzut-o nu ce făcea nu mi-au spus i-ai transmis da ce-a răspuns nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trupelor. Administratorul de plasă îi comunică toate informațiile ce le avea asupra situației din comunele răsculate. Nu erau deloc îmbucurătoare, mai ales că prevedeau o rezistență dârză din partea țăranilor. Știrile veneau negreșit de la oamenii care au fugit sau au fost fugăriți din sate, răspândind spaimă și groază de puterea, îndărătnicia și sălbăticia răzvrătiților. Totuși Baloleanu, oricât îi tremura sufletul, își păstra aparența de liniște și hotărîre: ― În orice caz, noi vom proceda fără pripire și fără ură! Noi aducem pacea pentru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se plânse întîi că i-a rămas nevasta în mijlocul țăranilor. Cât l-a rugat ea mereu să o ducă undeva! Dacă o fi pățit ceva, va avea-o pe conștiință până la moarte... Pe urmă spuse cum I-au dezarmat și fugărit rebelii. Firește, ca să nu iasă coborât, își ticluise o versiune oarecum eroică: îndată ce a izbucnit focul la Ruginoasa, a alergat, a luat măsuri pentru localizarea incendiului, cum scrie la regulament. Din nenorocire a întîmpinat rea-voință din partea țăranilor pe de o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe care n-o bănuiai nicăieri. În colțurile gurii, tusea hohotită și neterminată din plămânii vlăguiți lăsa o spuzeală rozalie care se usca, făcând ca marginile să atârne ca o mască veche. Bunelu avea ochi neastâmpărați și veseli. Moartea, tot fugărindu-l, ostenise și rămăsese în urmă. El se împuținase și, cum la morți lucrurile se întâmplă pe dos decât la vii, începuse să se împuțineze de la miez către suprafață. Astfel încât, spre deosebire de anii primelor tinereți, singurul lucru care rămăsese la el
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aducă boala asupra Majestății Sale. Mi se servesc zece mese pe zi, dar nu am poftă de mâncare, și cea mai mare parte a bucatelor se irosește. Sunt lăsată singură, să plutesc pe rând între somn și veghe. În vise, fugăresc oameni care vin pe ascuns să-i facă rău fiului meu. Împăratul mă vizitează după câteva zile. Nu arată bine: roba pe care o poartă îl face să arate mai slab și mai plăpând decât înainte. E preocupat de greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
burghezilor. În anumite zone rurale, tot soiul de obiceiuri folclorice, mai mult sau mai puțin obscene, le permiteau tinerilor să se apropie unii de alții, să se distreze împreună, să se aleagă. În Provence de pildă, în timpul carnavalului, fetele sunt fugărite de băieți și se lasă bucuroase mânjite cu noroi sau cenușă, sub îmbrăcăminte, pe coapse și pe sâni. La Valensole, cu ocazia sărbătorii secerișului, fetele se strâng în cerc în jurul snopilor. Își acoperă fața și își dezgolesc posteriorul. Băieții fac
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
afirmă în jurnal, personalitatea sa este una dublă: "nu mi se cunosc decât ideile și gusturile din afară: că iubesc cu patimă cărțile și că nu-mi displac romanele, că îmi place nespus de mult să mă hârjonesc și mă fugăresc cu băieții, [...] și această plăcere înflăcărată pe care mi-o trezesc societatea, dansul, teatrul, balurile și plăsmuirile fanteziei. Ah, ah, ah, ah! Iat-o pe Catherine cea de afară, cea pe care o știe toată lumea, fata cea nostimă cu ochi
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se aruncă un os câinelui, îl batjocoreau spunându-i să se predea, îi aruncau printre gratii șobolani morți, ca și cum n-ar fi fost de-ajuns că cei vii ce se ițeau printre crăpăturile acelui loc strâmt mocirlos și puturos se fugăreau în jurul și peste trupul lui zi și noapte. Lumina venea de sus, doar o fărâmă ce străbătea în chip clandestin puțin din curte. Nu i se permitea să-și măture excrementele, iar în timp ce ațipea, cineva intra și îl insulta. De
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o cină surpriză; comandase ceva bun de mâncare (încă n-avea curaj să gătească), dar de aranjarea mesei s-a ocupat ea... După ce și-a revenit din șocul despărțirii, mi-a povestit ce se întâmplase; seara, beneficiarul implantului o găsise fugărind cu mătura pe tavane unul dintre cei trei canari cumpărați din piață; doi pluteau cuminți în vază, dar al treilea, mai viguros, se zbătuse ca nebunul atunci când a dat să-l pună în apă și reușise să evadeze; toată casa
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
muzică nigger și chiar făcuse un CD al nostru, o compilație de rap, hip hop și slow. Cînd mergeam la culcare, întâi îmi zâmbea complice și mă fixa amenințător cu arătătorul, apoi apăsa ostentativ butonul repeat, dădea play și mă fugărea prin dormitor cât să se întărâte un pic. Atunci era momentul să mă împiedic... Până să încheie, ascultam CD-ul de două-trei ori... Depășea de departe tot ceea ce cunoscusem până atunci în materie de bărbați; colegele mele erau înnebunite după
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]