915 matches
-
Priviți-le! Străfulgeră ceața scatiul auriu. Fluviul cenușiu sub fuioare de ceață - cerul nicăieri În forma sa perfectă, de 5 7-5 silabe, haikuul ascunde gândul posibilei inexistențe a cerului, o taină teribilă. Și dacă fluviul este viața noastră? Și dacă fuioarele de ceață sunt tocmai necazurile zilnice? Politicalele? Prețurile? Revoluțiile, schimbările? Peste toate fluviul, așa cenușiu cum este... Tablou pictural, de gri pe gri, greu de desenat, greu de văzut dincolo de ceața culorii, dincolo de ceața cuvintelor. Și totuși cerul a existat
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
cvartetul de broaște și răpăitul ploii Vuietul mării și-n surdină brotacul - vremea-n schimbare Frunze uscate - peste noapte pașii toamnei pe iarbă Crizanteme albe - sub ploaia frunzelor privirea-ncețoșată Se lasă ceața - doar turla bisericii găsește cerul Fluviul cenușiu sub fuioare de ceață - cerul nicăieri Licăr pe un ram străfulgerând ceața scatiu auriu În plasa ceții zumzetul orașului - deasupra corbii Copacii-n vântul rece exersând zborul - cad mii de frunze Frunze-n cădere - în golul ramurilor imensitatea Casa cât hribul sub
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
acceptat mamă. De aici începe un episod al vieții mele... într-un cuvânt, copilărie nefericită, scăldată în... Dumnezeu știe. Împlinisem 7 ani și m-au dat la școală. Era greu pe atunci, purtam haina de suman și cămașa de cânepă(fuior) toate de la frații mei. Vara desculță până toamna târziu după sărbătoarea SF Dumitru 26 Octombrie iar când mă încălțam purtam niște ghete vechi de-a lui tata. Lui nu îi mai încăpeau pe picior ca erau prea vechi, rupte și
Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
Sau decât un stog cu paie. Uite-așa precum o vezi, Are tot patru picioare; Numai cap și coadă n-are Și nici nu ne face iezi. Limbă lungă, fără gură, Dar bună la tăietură. Capra de tăiat lemne Cu fuiorul seamănă, Iar Grivei o scarmănă. Eu atâta vă arăt, Parcă n-aș avea cuvinte: Ca să meargă înainte, Merge numai îndărăt. Grațioasă ca o zână, E ca o mireasă parcă; E făcută din smântână Si plutește ca o barcă. După ce-
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
scârțâind din încheieturi sub povară, se târa ca o gânganie cu nenumărate picioare. Din când în când, se auzea câte un îndemn calm adresat boilor. În rest, doar răsuflarea lor adâncă. În depărtare, se arătau hornurile Crâșmei din drum. Un fuior de fum urca drept în sus, cu gândul parcă de a atinge bolta senină. Fumul urcă drept în sus - a vorbit de unul singur Gheorghe Amnar. Și ce înseamnă asta? - a întrebat Alecu Slobodă. Asta înseamnă vreme bună, băiete. Așa că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
odată cu un smoc de zăpadă culeasă din zbor... Trezit din visare, a privit în jur. În clipa aceea, a văzut cum totul se mișca... Omătul moale, răscolit din locurile mai înalte se aduna în gârliciul drumului... Ninsoarea se prefăcea în fuioare răsucite în neștire, care păreau că se fugăresc unul pe altul. Îndată mersul săniilor a devenit mai anevoios. Unde nu te așteptai te întâmpina câte un mal de zăpadă... Cu mare trudă au zărit cumpăna fântânii de la Crâșma din drum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Elena Marin Alexe Torc peste timp fuioare de lumină din gânduri pasagere și-mi înfășor sufletul în mănunchi de raze imaculat ca florile de crin Privirea ascunsă printre degete caută îndelung o zare deschisă inimii spre liniștea absolută În fiecare dimineață dau mâna cu speranța și-mi
Doar promit by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83303_a_84628]
-
odată cu ardoarea așteptării revelației, subli mul nunții și liniștea dăruirii de sine ca împlinire. Firește că am poposit apoi la muzeul „Van Gogh“, Tania cultivând încă adolescente fervori în domeniu, iar eu torcând încer cănat, tot cu gândul la Athos, fuiorul grupului „Prolog“, cu multiple, misterios-paradoxale îngemănări de contrarii (Teofan Cretanul și Klee, Rubliov și Mondrian, Fra Angelico, Van Gogh, Monet și Kandinsky...). Am umblat pe urmele lui Vermeer prin Delft (oraș care m-a vrăjit aproape cât Siena), după Anne
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
săvârșită și dorința creștinilor ca trupul Maicii Domnului să nu fie supus putreziciunii și să fie luat la cer. Ca și Iisus Hristos, Maica Domnului îi iubește atât de mult pe oameni încât L-a convins pe Dumnezeu să transforme fuioarele, care se dau de Iordan, într-un mare năvod. Tot din tradiție aflăm că, înainte de Marea Judecată, Maica Domnului va da cu năvodul de trei ori prin iad, sufletele de acolo putând să se prindă de el și astfel să
Adormirea Maicii Domnului, sărbătorită de credincioși. Vezi semnificațiile () [Corola-journal/Journalistic/82034_a_83359]
-
astăzi, nu au dispărut din română. Precizarea astăzi este semnificativă pentru cuvinte care au putut fi considerate importante în trecut, cum sunt cele aparținând terminologiei țesătoriei, ocupație de bază a femeilor. Astfel se explică păstrarea unor cuvinte ca lat. *folliolus > fuior, lat. *fusticellus > fuscel „vergea la războiul de țesut“, lat. *pedinus > pieden „totalitatea firelor de urzeală de la capătul unei pânze“, lat. retella > rețea „împletitură din fire de ață“, lat. spatium > spaț „(reg.) spațiul dintre sulul dinainte și cel dinapoi“, lat. tendicula
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
sul manuscrisul și ieși. Vremea se schimbase în mod surprinzător. Ploaia mohorîtă și vîntul biciuitor fuseseră înlocuite de un aer într-atît de pătrunzător, nemișcat și rece, că trebui să mărească pasul, bătînd din brațe pentru a se încălzi și scoțînd fuioare de abur pe nări. în tramvai, degetele de la picioare și urechile îi înghețaseră și îl dureau, dar după ce urcă treptele cinematografului, mulțimea din Elite i se păru extraordinar de caldă și de primitoare. Sludden și Gay, McPake și Frankie, Toal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mare. Obrazul îi fu atins de ceva care se mișca în vînt, o rămurică neagră cu muguri ascuțiți rozalii și verzi-cenușii. Culorile lucrurilor păreau să devină mai intense, deși lumina incendiară de deasupra acoperișurilor căpătase tonuri de gri străbătute de fuioare de un roz delicat. Orizontul era marcat de o linie argintie. Acoperișurile întunecate căpătau soliditate în lumina crescîndă. Erau mai puține clădiri prăbușite decît crezuse. Dincolo de ele, o masă ușoară de nori se transforma în dealuri deslușite, care nu străjuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se deschiseră și sătenii zăriră iarăși, orbitoare, fața miloasă-a Dumnezeirii, în care îngerii se cufundară ca-ntr-un aer de aur. Iar acum săniile tăiau tipsia întinsă și însorită a câmpului fără drumuri. Căluții fornăiau din nările fierbinți, scoțând fuioare de aburi. Câte o femeie, albită cu totul după noaptea mâniei, privea speriată-napoi, făcîndu-și cruce cu limba în gura închisă, dar numai dâra tălpicelor se-ntindea îngustîndu-se, ca o săgeată ce-ar fi arătat spre satul din văioagă, originea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
făcea pe corpul lui cute maiestuoase, lăsând să se vadă piepții și mânecile cămeșii de borangic, odihnea un bătrân de o frumusețe și-o măreție fără de seamăn. Parul alb ca lîna-i cădea pe umeri, amestecîndu-se cu barba ce picura în fuioare de-argint până la brâu. Pe fața smeadă, între sprâncenele încruntate, se desena un mare Omega melancolic, zugrăvit parcă de-o pensulă subțire. Ochii-i erau albaștri de parcă-ar fi fost încrustați cu două peruzele străvezii. Pe piept, deasupra bărbii de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tropical, roz deschis ca pielea nou-născuților, pe care taxidermistul îl preparase în prealabil. O cusătură laterală pe pântecul sferic al creaturii, mare cât o minge de tenis, arăta că organele interne îi fuseseră extrase și înlocuite cu bumbac din același fuior (ce zăcea sub masă) din care bătrânul își făcuse și dopurile pentru urechi. Păianjenul avea înfipți în partea din față a toracelui trei ochi minusculi, dar strălucitori ca nestematele, azurii, așezați în triunghi echilateral, iar dedesubt chelicen bestiali, înfoșiți încă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
era doar un punct de substanță organică pe suprafața calotei strălucitoare. De-aici nu mai știa încotro să se-ndrepte. Straiele de pe el se zdrențuiseră și miroseau greu. Statura i se-ncovoiase de parcă ar fi atras-o din ce în ce mai puternic pământul. Fuioare de barbă cenușie îi fluturau acum în câmpul vizual, și fire lungi din sprâncene îi stânjeneau vederea. Soarele ardea tare și emisfera de gheață începu să asude. Stratul se făcea mereu mai subțire, iar sub el peștii dezghețați înotau iar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Blestemul e rostit, s-a împlinit Când la răscruce timpul bate ora O clipă a rămas și s-a oprit Cu ruga mea și-a tuturora. Un înger cu aripa frântă Blestemul la mal se descântă Și vântul adie-n fuioare Șoptește în van: “DE CE OARE”?! ANATEMĂ Te blestem în gândul meu Și-n lacrimile răstignite Pe urma pașilor mereu Să calci în gânduri adormite. Și în amurgul rece să-Ți apar Cuvintele să-Ți strige a uitare Și-n nopțile
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
principal. Printre altele, una care merită să fie povestită este al doilea botez sau înecul în must. Toamna în vremea culesului, la via noastră de lângă Valea Rece. O zi frumoasă cu lumină domoală, cu un cer pe care se întindeau fuioare lungi și transparente de nori alburii. Culesul se apropia de sfârșit. În fața cramei, erau așezate teascul, căzile cu struguri și mai la o parte dejul și călcătorul în care un om surd călca. Din dejul în care se scurgea, mustul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
cenușa cuptorului, rupt, cu cămașă, negru, cu părul prin căciulă - alături un pat lung acoperit cu lăicer - în partea estremă un munte de perini puse pe o ladă cu colori vie - pe pat baba Marină* șede pe călcâie torcând din fuior de lână albă. Bătrână cu părul alb și cu catrința mohorâtă. [PETRE] Mamă, știi tu povestea ceea de unul prost-prost, care era altfel nă[z]drăvan, cum au scăpat el copiii Sfintei Vineri, și Sfânta Vinere i-a dat un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
193} [PETRE] Ce e? M. Da'de-mi pare rău că s-apropie funia de par și ața de fus? Poate c-aș vrea să te văd cum zici tu - de-aceea... Dar orcum... multă apă pe Dunăre și multe fuioare pe fus aș toarce să văd una ca aceea. Da' daca Sf. Vinere ar fi ascuns straie de aur în cenușe? Știi tu de nu-s eu Sf. Vinere?... Pe ce știi? Mulți oameni găsește și-i duce-n casă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Funinginetc "Funingine" Spațiul din fața turnătoriei și a fabricii de mașini-unelte se îngusta, luând aspectul unui drum în formă de pâlnie care ducea în jos, printre clădiri puse parcă la întâmplare unele lângă altele, la capătul cărora fumul se ridica în fuioare spre cerul plumburiu. Clădirile erau negre de funingine, zăpada murdară și W., cu mapa de piele pe genunchi, rămase încă o clipă pe banchetă, la volanul mașinii sale. Mai condusese cândva, în timpul războiului, o turnătorie și o fabrică de mașini-unelte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe care era gravată o betonieră. Mereu și mereu reveneam la fereastră, ne uitam la ogoare și câmpii, la casele țărănești ale căror acoperișuri ne priveau de sub pomii fructiferi, ne prelungeam privirile spre pădure, din care, atunci când ploua, se ridicau fuioare de ceață și primăvara roiau nori galbeni de spori, ne uitam la țăranii aplecați deasupra plugurilor, la strângerea recoltei, la semănături sau urmăream vreun vehicul, care târa după el un vălătuc de praf, dispărând printre brazi la întretăierea șirului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
chemat. M-o descusut din nou, ce și cum... Până la urmă, s-o dus la căpitan. Pentru ce? Nu știu. Dar asta m-o salvat! A doua zi de dimineață, dinspre pădure a pornit un vânticel aspru... Peste un ceas, fuioare albe de fulgi se încăierau cu șuvoaiele de ploaie... Costăchel s-a prezentat la miliție cu hârtia de la comisariat... Tu nu ai act de identitate! - l-a luat în primire milițianul, privindu-l cu suspiciune. Și ca să am, ce trebuie
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Sfârșit de după-amiază, sub un cer roșu-cafeniu. Martie își lansase una dintre falsele sale primăveri, genul de vreme care convingea orașul să lase garda jos, după care îi mai trântea o vijelie arctică. Din mormanele murdare de zăpadă se ridicau fuioare de abur. O tăie prin centrul orașului Kearney, un cartier comercial al cărui viitor, atâta cât putea fi prevăzut, era total compromis. Prețuri tot mai mici la produsele de consum, șomaj în creștere, populație îmbătrânită, exodul tinerilor, ferme de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la care cânta ea, sonata aceea de Mozart, de Beethoven, ce naiba, În mijlocul unui imens lan de grâu verde al unei nemărginite câmpii. Muzica lină cuprinsese totul, marea de grâu unduită de vântul ușor, și el, vântul, topindu-se ca un fuior subțire În vinețeala amurgului. El pornește prin grâul Înalt spre firul de beton al șoselei naționale. Se făcea din ce În ce mai mic, un punct care cu greu se mai citea În Înserare și, când nu se mai vede deloc, el era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]