749 matches
-
decît al francezilor, ce au altă limbă și alte obiceiuri."182 Denunțarea constituie astfel apogeul edificării naționale, așa cum Brissot le declară iacobinilor la 30 decembrie 1791, "avem nevoie de mari trădări; aici este salvarea noastră. Marile trădări nu le sînt funeste decît trădătorilor; ele vor fi utile popoarelor"183. Iată perspectiva din care anticlericalismul republican sau lupta modernă pentru laicitate reprezintă avatarurile ultime de desemnare național-de-mocratică ale dosarului absolut al răzbunării populare. E drept că folosirea acestui procedeu este ușurată de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
propria lui desăvârșire. Disputat „culmilor lucide” ale „dreptelor amiezi” de către „Fata verde Una”, ciobanul lui B. este absorbit în somnul luminat de „crini opheliali” și „stele moi”, în legănarea matern-erotică a apelor. Înscrisă în fibra cea mai tăinuită a ființei, funesta mireasă este „lacul vechi din noi”, „piatră de sânge”, gata să intre în rezonanță cu „orficul tumult” al curgerii fără întoarcere. Tot ea deschide însă porți spre „lobi de albă lume”, ca un prag spre o lume mai înaltă. Melancolia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
și își strigă fragilitatea. Urmarea e o poezie directă, un fel de vorbire esențializată. Remarcabile sunt poemele de aparență narativă, în care poetul își povestește vedeniile pe măsură ce le inventă. E vorba de întâmplări ciudate, între veghe și vis, de întâlniri funeste și de rătăciri în necunoscut. Eul se simte asaltat de semne angoasante, de ademeniri ucigașe. În ansamblu, B. lasă impresia unui poeta doctus, intim familiarizat cu variate discursuri lirice. Aceasta și explică, între altele, valoarea, uneori excepțională, a traducerilor sale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
din mijloacele cele mai eficace de a introduce idolatria, le-au inspirat, ei înșiși, oamenilor arta reprezentațiilor teatrale. Într-adevăr, ceea ce trebuia să folosească gloriei lor nu putea veni decât inspirat de ei: și pentru a învăța lumea despre această funestă știință, nu trebuiau să folosească alți oameni, decât pe aceia în apoteoza cărora găseau o onoare și un avantaj deosebit." (traducere de Pierre de Labriolle, CDU, 1933) Dedicat lui Venus și Bachus, teatrul este periculos, căci el nu oferă decât
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
gladiatori. Forțat să meargă acolo de prietenii săi, n-a putut, spre marea lui surpriză, să reziste acestei "sângeroase voluptăți" care invada publicul. Genul acesta de spectacol îi inspira, în realitate, dezgust și repulsie. Or, întâlnind, în zilele crudelor și funestelor jocuri, din întâmplare, cum ieșeau de la un prânz, niște prieteni și tovarăși, aceștia, în ciuda refuzurilor hotărâte și a rezistențelor sale, l-au dus cu o blândă violență până la amfiteatru. "Degeaba, zise el, îmi duceți trupul cu voi și mă instalați
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Horațiu, din care traduce Arta poetică și al cărui prizonier pare să fi rămas, Peletier de Mans are meritul de a fi primul din Franța, în 1555, care a definit tragedia. El îi recunoaște cinci trăsături distincte. Este o acțiune funestă ce pune în scenă personaje de rang înalt și un cor care se face ecoul gândirii autorului. Decupată în cinci acte, ea folosește un limbaj ales. Iată o definiție ce va fi reluată, după el, de toți umaniștii și asupra
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
capabil să ia foc la vederea primei figuri [întâlnite] dăruite cu un aspect atrăgător, decât să-i răzbune pe Strămoși și sângele Cetățenilor săi? Un Marc-Antoniu cumpănit și mai cu dragoste de Imperiu decât de privirile galeșe ale frumoasei și funestei sale Regine?...." Corneille împărtășește această părere, scriind, în Discurs pentru Poemul dramatic: "Calitatea de asemănător, pe care Aristotel o cere caracterelor, privește în mod deosebit persoanele pe care istoria sau fabula ni le face cunoscute, și pe care trebuie totdeauna
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
forme de discours poétique), plasată la începutul lui Silvanire, le diferențiază mai ales după subiectul lor și după condiția personajelor, tragedia reprezentând nefericirea celor Mari, comedia, viața cotidiană a oamenilor ce aparțin umanității de mijloc. În timp ce deznodământul celei dintâi este funest, al celei de-a doua este vesel. De aceea efectul produs asupra publicului este de natură foarte diferită, una scufundându-l în tristețe, cealaltă, datorită râsului, dându-i gust de viață. Tragedia reia un subiect cunoscut, împrumutat fie din mitologie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tristețe maiestuoasă care formează întreaga plăcere a tragediei." Clasicismul preferă să recurgă la un patetic epurat prin discurs. Decât să fie arătat actul de violență, mai bine să fie povestit. Din cauza acestei schimbări a gustului din epoca clasică, ceea ce era funest în deznodământ nu mai apare ca o trăsătură pertinentă a tragediei. Vossius, în Poetica sa latină, din 1647, contestă punctul de vedere aristotelic, revăzut și corectat de Scaliger, în acești termeni: "Julius Scaliger, în Poetica sa (1561), cartea I, cap
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care să le calmeze. "Tragedia reprezenta viața prinților, plină de neliniști, de bănuieli, de tulburări, de rebeliuni, de războaie, de omoruri, de pasiuni violente și de mari aventuri... Or, dacă deosebim tragediile după deznodământ, ele erau de două feluri: unele funeste în ceea ce privește evenimentul ultim și se terminau prin vreo nenorocire sângeroasă și ieșită din comun a eroului; celelalte aveau o întorsătură mai fericită, și se terminau printr-o stare de mulțumire a personajelor principale. Și totuși, pentru că tragediile au cuprins adesea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
contactul cu niște întâmplări, fie din complezența poeților față de atenienii cărora nu le displac aceste obiecte de oroare pe scena teatrului, așa cum am mai spus-o, unii și-au imaginat că termenul de tragic nu poate însemna decât o aventură funestă și sângeroasă; și că un poem dramatic nu putea fi numit tragedie când deznodământul nu conținea moartea sau nefericirea personajelor principale: însă este o greșeală, fiind în mod sigur evident că acest termen nu înseamnă nimic altceva decât un lucru
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
les flancs de ma mère une guerre intestine De nos divisions lui marqua l'origine. Elles ont, tu le sais, paru dans le berceau, Et nous suivront peut-être encore dans le tombeau. On dirait que le ciel, par un arrêt funeste, Voulut de nos parents punir ainsi l'inceste, Et que dans notre sang il voulut mettre au jour Tout ce qu'on de plus noir et la haine et l'amour."57 În piesele sale ulterioare, Racine, fără îndoială pentru
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
devoratoare a Agripinei, Nero răspunde cu violență. Primele două acte ale sale, răpirea Juniei, exilul lui Pallas, ca și omorârea lui Britannicus, sunt îndreptate împotriva mamei sale, a cărei moarte o decide în curând. Relația tată/fiică este și ea funestă. Agamemnon ordonă moartea Ifigeniei, chiar dacă sacrificiul este impus de o cauză politică. Trebuie ca vânturile să fie favorabile pentru ca armata grecilor să poată pleca pe mare înspre Troia. Deci drama raciniană are loc întotdeauna la nivelul transgresării incestului, într-o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
face nicidecum milă și nu ne inspiră nicio teamă, cu atât mai mult cu cât noi nu suntem atât de răi ca el, pentru a fi capabili de crimele sale, și să ne fie teamă de un sfârșit atât de funest. Trebuie deci de găsit o cale de mijloc între aceste două extreme, prin alegerea unui om care să nu fie nici complet bun, nici complet rău și care, dintr-o greșeală sau slăbiciune omenească, să ajungă într-o nenorocire pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru că se speră într-una că vreo întâmplare fericită îi va împiedica să moară; și deși crimele lui Focas și Cleopatra sunt prea mari pentru a-l face pe auditor să se teamă că ar comite ceva asemănător, sfârșitul lor funest poate avea asupra lui efectele despre care tocmai vorbeam." (Discurs despre Tragedie) Cazul omului foarte virtuos care este persecutat "din ordinele altuia care nu (este) destul de rău ca să atragă prea multă indignare asupra lui și care arată mai mult slăbiciune
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
același sân nenorocos, În pântecele mamei mele războaie intestine Stau, la a noastră despărțire, fatală origine. Ea apăru, știi bine, din leagănul de prunc, Ne va urma probabil până și în mormânt. S-ar zice că și cerul, printr-o funestă hotărâre, Pentru incestul părinților noștri a voit pedepsire, Iar prin sângele nostru a vrut să scoată la lumină Tot ceea ce ură nesfârșită și dragoste dezbină." (n.tr.) 58 Agnition în orig. (lat. agnitio), termen folosit de Corneille, ca și de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sau pe cele care alăptează. Împotriva lui Lilû și Lilștu existau descântece speciale. 8) Namtarxe "Namtar" - demon sumerian, Îi corespunde akkadianul Namtaruxe "Namtaru". Este masculin, iar numele său Înseamnă „Destinxe "Destin"”: În cazul său Însă, este vorba despre un destin funest, fiind principalul mesager și ministru al reginei infernului Ereșkigalxe "Ereșkigal". 9) Paz¿zuxe "Pazu>zu" - demon akkadian fără corespondent sumerian. Este un demon masculin reprezentat cu patru aripi, aspect monstruos, coarne lungi, labe de leu și alte trăsături demoniace. Pe cât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Jilava nu s-a stins. Ea arde pururea luminând văzduhul cerului românesc cu jarul oaselor Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor, ștrangulate după ritul talmudic, apoi un glonte în tâmple și coborâte în adânc, peste care se toarnă multe damingene de vitriol - funestă ceremonie și acoperite cu vagoane de beton din ordinul unei clici trădătoare - guvernanții de atunci în frunte cu nefericitul Miron Cristea, Patriarh al Bisericii noastre și Prim Ministru, patronați de un criminal purtător de coroană, Carol al IIlea, hain și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
au cunoscut, au împărtășit suferințele detenției la comuniști cu soția și cumnata domnului Coposu. (Sebastian Mocanu) Comportamentului nostru leal i se răspunde cu o ură feroce, capabilă de cele mai mari infamii și nelegiuiri. Acei care practică și azi aceste funeste maniere și manevre fug de adevăr și ascund propriile lor fapte dezolante, asemenea foștilor torționari care ne-au înveșmântat trupurile și inima cu răni adânci și grele torturi, ascunși azi în umbra unei false democrații. Azi oamenii nu mai gândesc
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
psihismului abisal. De aici decurge și acest efect de alienare, de stranie senzualitate, propriu sensibilității decadente, efect care configurează profilul feminității virtual punitive. Fata își ține gura întredeschisă nu pentru a comunica ceva, gestul se recuperează în sfera unui erotism funest. Interesantă este expresia de devitalizare pe care o degajă chipul ei, privirea nu exprimă tristețe, cât ceva mortificat, așa cum buzele întredeschise nu exprimă imediat senzualitate, ci în lipsa articulației discursive, ceva litificat. Feminitatea nu mai poate fi devoalată, devine insondabilă, element
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
copii, Hora ielelor (1900, Muzeul Brukenthal, Sibiu), ultimul este dedicat acestor creaturi fantastice ale pădurilor, făpturi feminine de o frumusețe stranie. Prezente în mitologia populară, Ielele țin locul sirenelor, naiadelor, nimfelor și feminității acvatic-silvane din mitologia greco-latină, exercitându-și farmecul funest în special asupra bărbaților. În credința populară este interzis acestora să tulbure horele pe care zânele, în deplină nuditate, le întind în mijlocul pădurii. Jocul ielelor se poate dovedi funest pentru intrusul voyeur. La acest fapt face referire și Virgil Vătășianu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
naiadelor, nimfelor și feminității acvatic-silvane din mitologia greco-latină, exercitându-și farmecul funest în special asupra bărbaților. În credința populară este interzis acestora să tulbure horele pe care zânele, în deplină nuditate, le întind în mijlocul pădurii. Jocul ielelor se poate dovedi funest pentru intrusul voyeur. La acest fapt face referire și Virgil Vătășianu în monografia pe care i-o consacră pictorului sibian, cu toate că ielele lui Smigeslchi par deposedate de aceast fascin malefic cu care le înzestrează cultura populară. "Poate că la alegerea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin stări tranziente de disoluție și rapt melancolic conduce la substituția interiorității cu interiorul, a casei Usher, în sensul de cuprindere genealogică a familiei, cu recipientul secular al locuinței Usherilor. Locuința a dobândit prin transferul mediumic al unei senzitivități maladive, funeste, propria sa corporalitate, astfel încât sfârșitul ultimului vlăstar conduce la prăbușirea ei. În cazul nuvelei lui Poe, osmoza dintre casă și locuitorul ei se realizează și în cuprinsul unei dezordini mentale, rezultat al unei eredități încărcate a cărei culminație o reprezintă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1932); membru SS-nr. 63.083 (din 30.05.1933); ambasador extraordinar și plenipotențiar (din 01.06.1935); ambasador la Londra (10.08.1936-04.02.1938); ministru de Externe (04.02.1938-01.05.1945). Principalul negociator și semnatar din partea Germaniei al funestului Pact Molotov-Ribbentrop din 23.08.1939, ce a permis declanșarea celui de-al doilea război mondial. Considerat criminal de război, a fost judecat și condamnat la moarte de Tribunalul Internațional de la Nürnberg. Brigadeführer SS (din 18.06.1935); Gruppenführer SS
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]