KorAP: Find »[drukola/base=furculiță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...52 >

1,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267

trebuit să fac, și încă mult mai des, observă Anna. Am răsfățat-o îngrozitor pe fata aia. Nu-i adevărat, zise Darcey tocmai în momentul în care chelnerița apărea cu mâncarea lor. E chiar o fată bună. Luă cuțitul și furculița și începu să-și taie din panini. Da, probabil, încuviință Anna. Totuși, nu știu ce părere o să aibă Neil Lomond despre ea. Darcey se înecă cu o bucățică de panini. —Ești bine? întrebă Anna, pe când aceasta se ștergea la ochi. Dădu din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
versus afaceriști. Ar trebui să fie cea mai frumoasă perioadă din viața noastră, iar tu nu faci decât să mă presezi. De parcă nunta aia n-ar fi și-așa destul de presantă. Dar nu încerc să te presez deloc. Puse jos furculița pentru grătar și o îmbrățișă. — Sincer, nu vreau să contest alegerile pe care le faci. Vreau să fii fericită. Te iubesc, să știi. Pur și simplu, nu vreau să te epuizezi de tot și să ajungi să te întrebi peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
de spaghete și o înghiți pe toată dintr-odată. Ce s-a întâmplat? întrebă ea ridicând privirea îngrijorată. De ce ești aici? Nu s-a întâmplat nimic, zise Neil Lomond. Te superi dacă îți țin companie? Clătină din cap și lăsă furculița jos. Îmi pare rău dacă te deranjez, spuse el. — Sigur că nu mă deranjezi. Închise revista și o puse deoparte. E vreo problemă? Ai încercat să iei legătura cu mine? Îmi pare rău, am închis telefonul mobil. — Absolut nici o problemă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
În schimb, îi zâmbi șiret. —Dintre toți oamenii pe care îi cunosc, ești singura care știe să mănânce spaghete elegant. Darcey râse ușor. Nu prea. De-aia comand întotdeauna un sos de culoare deschisă. —Măcar reușești să le pui pe furculiță și să le faci să rămână acolo. Te-am urmărit înainte să te salut. Ești impresionantă. Serios. —Ă, mersi. Uite ce e, nu vreau să fiu necioplită, însă... e vreun motiv anume pentru care te afli aici? În timp ce vorbea, își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585

paznicului farului pe cineva care a dispărut În orașul ăsta blestemat decât să-l cauți la poliție sau la morgă. — Da, dar ăsta avea un tac de biliard Înfipt În nas. I-a străpuns creierul, zic ei. Am pus jos furculița și cuțitul: — Te superi dacă amâni detaliile astea sângeroase până termin de mâncat? — Scuză-mă, spuse Stock. Păi, cam asta e tot, de fapt. Dar În mod normal Gestapoul nu face astfel de chestii, nu? — Nu se poate spune ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
aia de parcă aș fi fost un sac fără fund și nu m-am ales și eu măcar cu o mahmureală ca lumea. În bucătărie, mi-am făcut un ibric de cafea pe care ai fi putut să o mănânci cu furculița și cuțitul, și apoi m-am spălat. M-am bărbierit Îngrozitor de prost, iar când mi-am dat cu palmele ude de colonie peste obraz, mai că am leșinat. La apartamentul lui Inge tot nu răspundea nimeni la telefon. Blestemându-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
mort la picioarele mele, vântul purta deja zgomotul ei mai departe, În direcție opusă față de casă. Am lăsat să-mi iasă din plămâni aerul pe care În mod inconștient Îl ținusem când trăsesem și, cu inima bătându-mi ca o furculiță Într-un castron cu albuș de ou, am cotit instinctiv, aducându-mi aminte că erau doi câini, nu unul singur. Preț de o secundă sau două, foșnetul frunzelor din copaci au camuflat zgomotul provocat de mârâitul scăzut al celuilalt câine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903

gunoaie de la cantină: conserve, hârtii, folii jegoase de polietilenă, și am urcat treptele de ciment către restaurantul-pensiune. înăuntru, figurile tipice: nepoțelul prodigios cu bunica, literatul plin de coșuri strângând între palme sticla de bere, muzicianul celebru încrucișînd dinții a două furculițe și manevrîndu-le ca pe un fel de clește nichelat. In rest, mese goale, cu mușamaua în pătrate albe și roz, cu câte un pahar decorativ cu crenguțe de brad. Pe când mâncam fără să știu ce mănânc, privind absent formele pestriț

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

gestul încetinit prin care își atinge domol cu șervetul buzele, despre nerăbdarea de a mă urca pe schelă îi vorbesc, despre, eu mai am încă în farfurie pizza cu ananas, numai eu vorbesc, ea tace acum privindu-mă, cuțitul și furculița ei împreunate în câmpia plată a farfuriei goale, așteaptă, pe fața de masă albă desfășurată palma ei stângă cu degetele subțiri odihnindu-se într-o dulce nepăsare, apoi mâna dreaptă sprijinindu-i tâmpla, ascultându-mă, eu vorbesc, despre biserică iarăși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
vine comisia, pe Theo l-ai anunțat? Pe Corina, pe sora lui! Nu vor hotărî pe loc, vin să constate numai, evaluarea se va face probabil la toamnă, Diana a împărțit cele patru farfurii și lângă fiecare farfurie lasă o furculiță, aplecată peste masă, pune apoi coșul cu pâine, tulburătoare apropierea ei, și-mi țin cu mare greutate mâinile să nu alunece spre ea, dar pe lângă efortul de a nu mărturisi totul părintelui Dumitru, Ce ne-ați pregătit de mâncare? nerăbdătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

vorbească decât despre muncă. Profilul publicului-țintă, costurile tipăririi, valoarea unei pagini de carte. Nu părea deloc la locul lui în atmosfera șic din Halo. Se lupta de zor cu aperitivul, încercând să facă niște creveți încovoiați să stea într-o furculiță si apoi în gură. —Iisuse, exclamă el dintr-odată, când al doilea dumicat încercă să fugă. Mă simt ca o girafă. Lisa se adapta circumstanțelor. Nu vedea rostul de a încerca să recreeze atmosfera relaxată din seara petrecută la ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
tai oamenilor mâncarea în farfurie... Vezi bărbatul acela de acolo? - spuse ea arătând către un tip care părea venit din New York și care se juca cu mâncarea. Îmi vine să iau o bucată din friptura lui, să o înfig în furculiță și să spun „Gurița maaareee!“. De fapt, chiar cred că o voi face. Dylan era pe jumătate șocat și pe jumătate amuzat când Clodagh se prefăcu că se ridică. Apoi ea s-a oprit și a început să se învârtă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
părea că Wayne va pune o bucată de pește în gură, iar dacă ar fi făcut asta, Lisa și-ar fi permis o gură de anghinare. Dar s-a răzgândit în ultimul moment, așa că Lisa și-a coborât și ea furculița în farfurie. Wayne Baker era din Hastings și era tânăr - deși probabil nu atât de tânăr pe cât pretindea să fie. Spunea că are douăzeci de ani, dar Lisa bănuia că are douăzeci și doi sau douăzeci și trei. Își lua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
devenit și ea conștientă de acest lucru. În acel moment, s-a decis să profite la maxim de reticența ei. — Și cam ce fel de articol ai fi vrut să fac? întrebă Marcus. Lisa dădu din cap și își agită furculița. Mănâncă liniștit. —OK, spuse el, pentru a reveni la subiect în numai câteva momente. Cam la câte cuvinte te gândeai? Cam o mie, dar nu te mai gândi la asta. Și ai aflat ceva despre extindere? — Una dintre revistele noastre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
mai punem la socoteală că era impresionată de felul în care folosea bețișoarele. Cu stil și cu siguranță, ca și cum ar fi fost născut să facă asta. Îl puteai duce la Nobu și nu te făcea de râs, cerând cuțit și furculiță. Și ea era destul de bună la mânuit bețe. Și era normal să fie. Își petrecuse multe seri acasă, antrenându-se, în timp ce Oliver râdea de ea. — Pe cine încerci să impresionezi, iubita? Gândul la Oliver o umplea de durere, dar va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

Sprague se așeză lângă ea și o bătu ușurel pe braț. Emmett, care stătea în picioare lângă scaunul din capul mesei, propuse un toast: — Pentru noii prieteni, pentru prosperitate și box, un sport măreț. — Amin, am răspuns. Mi-am înfipt furculița într-o bucată de carne, am introdus-o în gură și am mestecat. Era grasă și fadă, dar am făcut o mutră încântată și am comentat: — Delicios! Ramona Sprague îmi aruncă o privire absentă. Emmett spuse: — Lacey, menajera noastră, crede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
treabă de-ai tăi în timpul războiului ăluia, flăcău! Dar și ei încercau să mă omoare, așa că n-am remușcări. L-ai văzut pe Balto în hol? Am dat din cap a încuviințare. Madeleine gemu. Ramona Sprague tresări și își înfipse furculița într-un cartof. Emmett continuă: — Vechiul meu prieten visător, Georgie Tilden, l-a împăiat. O grămadă de îndeletniciri ciudate avea Georgie, visătorul ăsta... În timpul războiului am fost în același regiment scoțian și i-am salvat viața când câțva din bravii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
de speranțe, dar s-a însurat cu prima emigrantă nemțoaică pe care a întâlnit-o și s-a mulțumit cu un salariu de mizerie la Pacific Gas and Electric. — Și pe urmă ce s-a-ntâmplat? Emmett Sprague bătu cu furculița în masă. — Bat în lemn, fiindcă am ajuns aici exact la momentul potrivit. Hollywoodul nu era decât o pășune pentru vite, dar filmele mute se apropiau de perioada lor de glorie. Georgie și-a găsit de lucru ca maestru de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
nimeni. Îl pun din când în când să repare una-alta la proprietățile mele închiriate și mai adună gunoiul pentru primărie... Am auzit un scrijelit ascuțit și m-am uitat în partea cealaltă a mesei. Ramona ratase un cartof și furculița îi alunecase pe fundul farfuriei. — Mamă, te simți bine? o întrebă Emmett. Îți place mâncarea? Cu ochii în poală, Ramona răspunse: — Da, tată. Mi s-a părut că Martha îi atinge cotul. Madeleine își reluă mângâierile pe sub masă. — Mamă, tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

să mănânce În același timp. — Ai spus că ai ceva pentru mine, spuse el, Îndesându-și salata În gură. — Mda. Băieții voștri au scos aseară din apă un cadavru cu genunchii hăcuiți. Logan privi la bucata tremurândă de lasagna din furculița lui. Sosul de carne străluci, roșu și gras, iar pastele crem deschis se ițeau ca niște bucăți de oase. Dar stomacul său nu putea fi lăsat deoparte. — Și? spuse el, mestecând. Și habar n-ai cine e: Domnul Fără-Genunchi. — Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
când putem Începe să ne ajutăm unul pe celălalt, știi? Miller Îi zâmbi. Eu știu niște treburi, tu știi altele. Tu-mi spui treburile tale, eu ți le spun pe ale mele. La sfârșit, fiecare iese mai câștigat. Logan puse furculița jos. Știa că aici se va ajunge Încă de când ziaristul Îl invitase la masă. — Știi bine că nu pot să Îți spun nimic. Își Împinse farfuria. Știu doar că mie poți să Îmi spui mai multe decât le spui celorlalți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Poți face asta. — Eu credeam că ai deja pe cineva care Îți servește ponturi. Acum, că nu mai mânca, Logan putea să se concentreze În a se enerva. Miller ridică din umeri și răsuci o fâșie lungă de paste pe furculiță. — Mda, dar tu ești mai bine plasat, Laz. Ești omul de la fața locului, ca să zic așa. Și până să o faci pe țâfnosul, nu uita: ăsta e un târg. Tu-mi spui lucruri, eu Îți spun lucruri. Lăbarii ăia ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
fi trebuit să Îți dea dracu’o medalie. Răsuci altă bucată de tagliatelle, adăugând pește afumat. În loc de asta, ei Îți dau un șut În fund. Ai primit vreo recompensă? Ai primit pe dracu’. Miller se aplecă În față, Îndreptându-și furculița către Logan. Te-ai gândit vreodată să scrii o carte despre asta? Întrebă el. Ai putea să-ți iei ditamai avansul la o chestie din asta: criminal În serie și violator cutreieră străzile fără probleme, nimeni nu poate pune mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
despre asta? Întrebă el. Ai putea să-ți iei ditamai avansul la o chestie din asta: criminal În serie și violator cutreieră străzile fără probleme, nimeni nu poate pune mâna pe el și, hop, apare detectivul McRae! Miller Își agită furculița În aer Întrând În atmosferă, la fel cum un dirijor Își mișcă bagheta, pastele Începând să se desfacă pe măsură ce el vorbea. Detectivul și curajosul patolog Îi dau de urmă criminalului, numai că el o Înșfacă pe ea! Vedere de ansamblu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
și cade cortina. Rânji satisfăcut și Își Îndesă restul de paste În gură. Superpoveste. Dar tre’ să te miști repede, Joe Publicu’ nu ține minte prea mult. Am cunoștințe. Pot să te ajut. La naiba, o meriți! Lăsă să cadă furculița pe farfurie și se căută În buzunarul hainei, de unde scoase un portofel mic. — Uite, spuse el, trăgând afară o carte de vizită albastru Închis. Sună-l pe Phil și spune-i că te-am trimis eu. O să te aranjeze bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]