1,494 matches
-
Poet pe scenă, Emil Botta e actor în poezie: în acest sens s-a vorbit pe drept cuvânt despre teatralitate la el. Joacă un singur rol (pe al lui însuși), dar travestindu-se mereu, punându-și o mască, declamând monologic. Furișat sub travesti, poetul se lasă pradă viziunilor sale himerice. Ca să se exprime, sentimentul are nevoie la el de costumația teatrală, de spiritul imaginar al unei culturi, de lemnul scenei sub picioare, de mască. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Întunecatul April, București, 1937
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
Cealaltă particularitate este identificarea cu viața naturii, ceea ce face posibilă percepția corespondențelor între freamătul exterior și cel interior, dar și revelează singurătatea interioară și singurătatea în fața cosmosului: „De acolo n-am să mai vin / niciodată / decât întovărășită / de razele lunii / furișate-n odaie, / dusă de lanț / de-un anotimp / cu degetul pe buze...” SCRIERI: Jocul anilor, București, 1967; Poarta viselor, București, 1967; Îngerii lui Rafael, București, 1969; Dincolo de ceasuri, București, 1972; Ideea de înfrunzire, București, 1976; Lumea culorilor, București, 1976; Invulnerabil
BARBULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285632_a_286961]
-
Sentimentele de vinovăție ale Desdemonei se amplificau În timpul zilei, când stătea pe punte, Întrebându-se dacă nu cumva ea și Lefty erau vinovați pentru toate; dar când venea noaptea se simțea singură și voia să scape din cabină, așa că se furișa Înapoi În barca de salvare, la proaspătul ei soț. Luna lor de miere se desfășură invers. În loc să se cunoască mai bine, să se familiarizeze cu preferințele și antipatiile fiecăruia, cu locurile În care se gâdilă, cu atingerile ce Îi irirtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În care cădeau victimele acestuia. Rușinată de excitarea ei, nu se trădă prin nimic. Stinse veioza. Îi spuse soțului ei noapte bună. Căscă (un gest teatral, la rândul lui) și se Întoarse cu spinarea la Lefty. Iar acesta i se furișă pe la spate. Opriți puțin acțiunea. Uite o noapte Însemnată pentru toți cei implicați (inclusiv pentru mine). Aș vrea să consemnez pozițiile (Lefty pe-o parte, Lina culcată) și Împrejurările (amnistia nopții) și cauza directă (o piesă despre un monstru hibrid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Împrejurările (amnistia nopții) și cauza directă (o piesă despre un monstru hibrid). Se presupune că părinții le transmit copiilor trăsături fizice, dar părerea mea este că sunt transmise și multe alte lucruri: teme, scenarii, chiar destine. N-aveam să mă furișez și eu spre o fată, prefăcându-mă că dorm? Și n-avea să fie și atunci implicată o piesă și cineva care murea pe scenă? Lăsând la o parte chestiunile acestea genealogice, mă Întorc la aspectele biologice. Ca studentele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
formă de copii care nu se mai opreau din sângerat sau care erau acoperiți cu blană. Monstrul lui Zizmo era cel bine cunoscut, cu ochi verzui. Îl privea din bezna râului când aștepta pe mal o livrare de alcool. Se furișa de pe marginea drumului ca să-l Înfrunte prin parbrizul Packardului. Se răsucea În pat, de pe-o parte pe alta, când ajungea acasă Înainte de răsăritul soarelui: un monstru cu ochii verzi, Întins În pat alături de soția lui tânără și enigmatică. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
are coșuri, dar se crede buricul pământului. De unde atâta tupeu? ― Bine, răspunse ea În cele din urmă. ― O.K., spuse Milton. Re diez. Ascultă. În acea primă zi au fost genunchii lui Tessie. În duminica următoare Milton i s-a furișat pe la spate și a cântat la clarinet proptit În ceafa lui Tessie. Sunetul era Înăbușit. Fetei i s-au ridicat câteva șuvițe de la suflu. Tessie a țipat, dar nu prea tare. ― Îhâm, stai că vezi tu, Îi spuse Milton, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca niciodată spinările late ale polițiștilor de la tejghea. I-am auzit cum glumeau cu tatăl meu. ― Auzi, Milt, ar fi cazul să pui În meniu niște hrană pentru suflet. ― Crezi tu? zise tatăl meu, jovial. Poate niște verzituri? M-am furișat afară ca să-l caut pe Marius. Era la locul lui obișnuit, dar stătea pe scaun, nu În picioare, și citea o carte. ― Am examen mâine, Îmi spuse. Trebuie să Învăț. ― Eu sunt În clasa a doua, i-am spus. ― Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un regim de filme cu Hercule. În acea clipă m-am hotărât să-l găsesc pe tata, să-l salvez, dacă era nevoie, sau cel puțin să-i spun să vină acasă. Făcându-mi cruce În stil ortodox, m-am furișat În jos pe scările de la pod, Închizând ușa după mine. La mine În dormitor mi-am pus bascheții În picioare și șapca de aviator Amelia Earhart pe cap. Fără să trezesc pe nimeni, am ieșit pe ușa principală, am alergat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
monede, apoi se duse și veni cu țigările. ― N-ai și niște chibrituri? Milton le băgă și pe acestea prin deschizătură. În timp ce făcea asta, revoltele, nervii lui făcuți ferfeniță, mirosul de foc din aer, obrăznicia acestui bărbat, Morrison, care se furișase printre gloanțele trăgătorilor pentru un pachet de țigări, toate deveniră prea mult pentru Milton. Dintr-o dată, fluturând din mâini și indicând tot ce Îl Înconjura, țipă prin ușă: ― Care-i problema voastră, oameni buni? Morrison se gândi doar o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trăgători. Dar e ușor de Înțeles de ce i-a denumit poliția lunetiști. E ușor de Înțeles de ce primarul Jerome Cavanaugh i-a denumit lunetiști, ca și guvernatorul George Romney. Prin definiție, un lunetist, acționează singur. Un lunetist e laș: se furișează și omoară de la distanță, nevăzut. Era convenabil să le spună țintași, pentru că dacă nu erau lunetiști, atunci ce erau? Guvernatorul n-a spus-o; ziarele n-au spus-o; cărțile de istorie Încă n-o spun, Însă eu, care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
revoltele au fost cel mai bun lucru care ni s-a Întâmplat vreodată. Peste noapte am trecut de la statutul de familie care se chinuie cu disperare să rămână În clasa mijlocie la cel de familie cu speranțe de a se furișa În aristocrație sau cel puțin la nivelul superior al clasei de mijloc. Banii de asigurare nu s-au ridicat chiar la suma pe care o anticipase Milton. Două dintre companii au refuzat să plătească Întreaga sumă, invocând dubla indemnizație. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
una genetică, spre diformitate. Ca să-l parafrazez pe Nietzsche: sunt două tipuri de greci - apollinicul și dionisiacul. Eu mă născusem apollinic, o fetiță solară cu chipul Înconjurat de bucle. Dar, cum mă apropiam de treisprezece ani, un element dionisiac se furișa peste trăsăturile mele. Nasul meu, la Început delicat, apoi nu chiar delicat, Începu să se arcuiască. Sprâncenele, din ce În ce mai dese, se arcuiră și ele. Ceva sinistru, viclean, „satiric“ la propriu, Îmi pătrunse În expresie. Prin urmare, ultimul lucru pe care mingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În dormitorul ei, pasându-ne una alteia o oglinjoară. Îmi plăcea În mod special tușul de pleoape dramatic. Modelul meu În acest sens era Maria Callas - sau poate Barbra Streisand În Funny Girl. Divele triumfătoare cu nasuri mari. Acasă, mă furișam În baia lui Tessie. Adoram flacoanele cu Înfățișare de amulete și cremele cu mirosuri dulci, de Îți venea să le mănânci. Am Încercat și aparatul facial cu aburi. Îți puneai fața În conul de plastic și te lovea rafala căldurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bomboane. Înțelegeam acum de ce se bătuse cu pumnul În piept În prima zi la oră. Obiectul Obscur suferea, mai mult sau mai puțin constant, de arsuri la stomac. I se agravau În momentele de stres. Câteva minute mai devreme se furișase să-și fumeze ultima țigară Înainte de spectacol. Și acum mesteca pastile antiacid. Era ceva ce ținea de vechimea averii, se pare să aibă năravuri de om bătrân, acele nevoi grosolane, adulte, și paliative disperate. Obiectul era Încă prea tânără ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încet, căpătând din ce În ce mai multă Încredere, am luat-o În sus. Vă amintiți inima mea de batracian? În dormitorul Clementinei Stark făcuse un salt dintr-un mal noroios, mișcându-se Între două elemente. Acum făcea un lucru și mai ciudat - se furișa pe uscat. Înghesuind mileniile În treizeci de secunde, Își dezvolta conștiința. Sărutând pântecul Obiectului, nu făceam numai să reacționez la stimuli plăcuți, așa cum făcusem cu Clementine. Nu-mi părăsisem corpul, așa cum făcusem cu Jerome. Acum eram conștientă de ce se Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scop din a nu vorbi cu mine. S-au instalat Într-un mic șopron pentru utilaje. Eu și cu Obiectul ne-am hotărât să vedem ce făceau. Jerome ne spusese să nu ne băgăm, așa că n-am rezistat. Ne-am furișat de la copac la copac. Trebuia să ne oprim des ca să ne Înăbușim accesele de râs, pălmuindu-ne una pe alta evitând să ne privim În ochi până când ne veneam În fire. Ne-am uitat Înăuntru pe fereastra din spate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și am fugit pe gazonul din spate, În picioarele goale. Jerome venea după mine În ținuta lui de Dracula. S-a oprit ca să-și arunce haina și am mai câștigat teren. Am fugit prin curțile din spate ale caselor Învecinate, furișându-mă pe sub ramuri de pin. Am evitat tufele și grătarele. Picioarele mele aveau aderență bună pe cetină. În cele din urmă am ajuns În față unui câmp deschis și am fugit de-a curmezișul lui. Când m-am uitat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ocupe de Gardieni. Aceștia, lipsiți de lider, căci rămase în urmă, încremenit și paralizat de frică, cum l-am vizualizat cu câteva clipe înainte, au deschis ușile, fără zgomot. S-au strecurat ca niște feline, fără nici un sunet. S-au furișat în spatele Gardienilor și... Zâmbiți, vă rog! spuse unul dintre colegii mei în timp ce i-a astupat gura unui Gardian pe la spate. Ceilalți au procedat la fel. Cei trei, din cauză că au fost luați pe nepregătite, au fost ușor de pus la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai târziu. Cum resimțeam greutatea sa în tremurul abia perceptibil al clădirii! Era atât de gras și de ignorant! Superficial și imposibil de mândru! Am luat-o pe prima scară care ducea la subsol. În umbra de sub pământ mi-am furișat pistolul confiscat de la Helur sub mantie. Mă ajunsese din urmă. De ce ești tulburat? N-aș ști să-ți spun, zise el neliniștit. Probabil din cauza incidentului cu elicopterul... nu-s sigur. Unde mergem? Am găsit o locație pe aici, pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mânioasă pe nări. Uite-i cum se mișcă, de parcă ar fi niște mormo loci. Abia se îndeamnă între ei, și încă alene, tot codindu se. Iar alții pleacă fără să mai aștepte sfârșitul. Cei cu o fărâmă de decență se furișează discret. Nesimțiții o fac pe față. Câteva șoapte ajung până la ea. — Când a început? — Du-te, du-te, i se răspunde. Mai are încă destul. — Am fost invitat în repetate rânduri și cu atâta insistență, că n-am avut încotro
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
onorabilă. — Onorabilă, ce să zic! o îngână disprețuitor Domitia. Abia acum Agrippina dă să se repeadă la ea, dar Vipsania se băgă între ele. — Te-ai dus! Te-ai dus! scandează cealaltă. Știm noi! nu se lasă Domitia. Te-ai furișat la Claudia Appia înainte de a-ți însoți bărbatul în campanie. Voiai să știi ce soartă vei avea. — Și ce dacă m-am dus? i-o întoarce cu dispreț Agrippina. Face un pas amenințător spre Aemilia Lepida, însă Vipsania și Antonia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
l spargă. Unde a dispărut Nero? L-a lăsat singur... Îl descoperă de cealaltă parte, înnegurat la chip, cum îi e felul. Se liniștește. Totuși, cum Tiberius nu dă semne că ar intenționa să revină la loc, începe să se furișeze cu pași mărunți încercând să i se alăture. În acest timp, Tiberius Nero contemplă dus pe gânduri o sce nă zugrăvită pe latura dinspre el. Se uită cu atenție la Marte, zeul războiului, tatăl gemenilor Romulus și Remus, și reflectează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Uit că sunt în librăria Waterstone; sinceră să fiu, se pare că uit de toate și când ajung să citesc a patra pagină, și apoi a cincea, devin o cunoștință invizibilă a Annei, o figură secretă, din umbră, care se furișează în tăcere în fundal, uitându-se la viața ei și ținând-o de mână atunci când se întâlnește cu profesorul morocănos. Jemima este atât de impresionată de lumea Annei, încât nu vede că în cealaltă parte a încăperii, stând aproape paralel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mai departe. Poate că s-ar duce, stângace, să-l salute, cu bucuria și dragostea citindu-i-se chip. Sau poate că ar fi prea stânjenită să se apropie de el, și-ar pune toate cărțile jos și s-ar furișa ușor afară. Și Ben? Ben ar fi surprins și încântat să o vadă, așa cum ar fi dacă ar da în mod neașteptat peste oricare dintre colegii săi. Ar putea chiar să-i sugereze să bea o cafea împreună, pentru că după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]