3,503 matches
-
Nichols, și personal nu m-am supărat niciodată. La urma urmelor ofițerul trebuie să se gândească la disciplină. Parcă vedeam un tablou foarte animat - căpitanul Nichols zburând cu capul înainte pe o pasarelă îngustă în fața cizmei ridicate a unui ofițer furios și, ca un adevărat englez, bucurându-se cu vioiciunea caracteristică marinei comerciale. De multe ori mai găseau câte o trebușoară de făcut pe la piața de pește. O dată, fiecare din ei a câștigat câte un franc încărcând în camioane cu nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am lepră? — Din nefericire nu încape nici cea mai mică îndoială. Doctorul Contras le pronunțase multor oameni sentința de condamnare la moarte, și niciodată nu-i fusese ușor să învingă oroarea de care-l umplea această necesitate. Întotdeauna simțea ura furioasă care cu siguranță îl cuprinde pe un om condamnat să se compare cu doctorul zdravăn și sănătos care avea privilegiul inestimabil al vieții. Strickland îl privi în tăcere. Nu se putea citi nici un semn de emoție pe fața lui deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
din nou să surprindă cuvintele celor patru. I se păruse că auzise ceva despre un templu... - Aha, atunci o fi altcineva, pufni interlocutorul său, mângâindu-i din nou grumazul. Dante se retrase din instinct, Îndepărtându-i mâna cu un gest furios. Probabil că Îl lovise cu putere, fiindcă acesta urlă, adresându-se celorlalți comeseni și cerându-le ajutor, cu ochișorii aprinși de o ură neașteptată. Atrase de tămbălău, privirile Începeau să se Întoarcă spre poet. În fundul sălii, câțiva comeseni se ridicaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sale. - Tu vrei să fii singur pentru că te temi să nu fii părăsit, replică Pietra disprețuitoare. Dante se pregătea să răspundă, Însă ea nu Îi lăsă timp. - Vorbe, de unul singur. Apucă una din foi și o aruncă pe jos furioasă. - O grămadă de vorbe fără rost. Cleștele de foc continua să strângă fruntea poetului. Clătinându-se, Își dădu drumul să cadă pe pat. Pietra Îi urmărise mișcările. - Din nou boala aia a ta? Întrebă ea cu răceală În glas. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ei nemișcată și cu hotarele ei statornice. - Nu maurii au căutat adevărul, ci mințile cele mai strălucite ale veacului nostru, ale seminției noastre, ale crezului nostru, ale limbii noastre! Și pe multe din acestea le-ai ucis dumneata, replică Dante furios. Nu certitudinea, ci frica dumitale te-a Împins să ucizi. Bătrânul Își Întinse pumnii spre el, În timp ce gura i se deschidea să replice ceva. - Câți ani ai, messer Bonatti? Îl Încolți priorul. Nu ai străbătut o mare parte din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
regulă, mânjilor! — Scuturați-vă bine! Hei, fetițelor, ce-ar fi să mai lăsați jocul ăla idiot de cărți și să dați puțin din fund? — Hei, dansatoarele! Instructorul - președintele clubului Triangle - spumega neajutorat, cu fața roșie de Îngrijorare, trecea de la izbucniri furioase de autoritate la crize temperamentale de lehamite, când se așeza jos fără chef și se Întreba cum naiba avea să fie gata la timp cu spectacolul pentru turneul de Crăciun. — În ordine! Trecem la dansul piraților! Dansatorii au mai tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
roluri de fete, băieți În roluri de pirați, băieți În roluri de bebeluși; cu decorurile În curs de a fi ridicate violent pe scenă; cu omul de la lumini făcând probe de funcționare și proiectând fascicule nescontate de raze În ochi furioși; iar deasupra tuturor zgomotelor, zdrăngănitul constant al orchestrei, care-și acorda instrumentele, sau veselul dum-dum al unei melodii de la Triangle. Băiatul care scrie versurile stă În picioare Într-un colț, rozând capătul creionului: mai are douăzeci de minute ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Întuneric. Dintr-o dată i-a asaltat un zvon de voci, un tropăit de pași repezi. Iute ca fulgerul, Amory a Întins brațul și a aprins lumina, iar când ușa a zburat În lături și trei băieți - printre care Froggy cel furios și iubitor de dans - s-au repezit Înăuntru, Amory răsfoia revistele de pe măsuță, În timp ce Isabelle ședea nemișcată, senină și defel rușinată, Întâmpinându-i cu un zâmbet de bun venit. Dar inima Îi bătea să-i spargă pieptul și se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Înspre progres... Au trecut săptămânile, a venit și luna martie, dar picioarele de lut așteptate de Amory nu și-au făcut apariția. Circa o sută de studenți din anii trei și patru și-au dat demisia din cluburi, Într-o furioasă indignare finală, iar cluburile, disperate, au ațintit asupra lui Burne arma cea mai sofisticată: ridiculizarea. Toți cei care-l cunoșteau Îl simpatizau, dar ideile apărate de el (și apăra din ce În ce mai multe) au fost șfichiuite de multe limbi dezlănțuite, Încât unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Preț de o clipă, În aer a plutit amenințarea unei Încăierări, dar un chelner abil i-a desprins cu forța degetele lui Margaret Diamond, până când femeia a trebuit să-i dea drumul lui Amory. După aceea ea l-a pălmuit furioasă pe chelner peste față și și-a azvârlit brațele În jurul gâtului escortei sale inițiale, Încă furioasă — O, Doamne! a strigat Amory. — Să mergem! Haide odată, că nu mai găsim taxiuri. — Chelner! Plata! — Haide odată, Amory. Gata cu vrăjeala. Amory a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a desprins cu forța degetele lui Margaret Diamond, până când femeia a trebuit să-i dea drumul lui Amory. După aceea ea l-a pălmuit furioasă pe chelner peste față și și-a azvârlit brațele În jurul gâtului escortei sale inițiale, Încă furioasă — O, Doamne! a strigat Amory. — Să mergem! Haide odată, că nu mai găsim taxiuri. — Chelner! Plata! — Haide odată, Amory. Gata cu vrăjeala. Amory a râs: — Nici nu știi ce adevăr mare ai rostit. N-ai idee. Ăsta-i tot necazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
căsătoriți. - Jill spune că unul dintre detectivi o cunoaște. Fata se furișase până la pat și se prăvălise pe el. Zăcea acolo, ascultând Înfricoșată ciocăniturile de la ușă, care deveniseră adevărate lovituri de baros. Pe urmă s-a auzit vocea unui bărbat, furioasă și poruncitoare: - Deschideți, că vă spargem ușa! În intervalul de tăcere de după acest avertisment, Amory și-a dat seama că În cameră mai erau și alte lucruri, nu numai oameni... Peste forma ghemuită de pe pat și În jurul ei atârna un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
zis Amory, mișcându-și capul cu tristețe În sus și În jos. Dar nu mai are nici o importanță. Cât de curând, cred, oamenii vor veni să-și ia singuri ceea ce doresc. Dinspre omul cel plăpând s-a auzit un șuierat furios: - Mitraliere! - A, dar dumneavoastră i-ați Învățat cum să le mânuiască. Bărbatul cel mare a clătinat din cap: - În țara asta sunt destui proprietari care nu vor permite așa ceva. Amory ar fi dorit să cunoască repartizarea statistică a deținătorilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
esență aceleași. PIRPIRIUL O ÎNCASEAZĂ - Dacă ai lua toți banii din lume, a zis pirpiriul, cu o voce foarte profundă, și i-ai Împărți În mod egal... - O, ține-ți gura! a strigat Amory tăios și, neținând seama de privirea furioasă a micuțului, și-a continuat demonstrația verbală: Stomacul omului... Însă bărbatul cel solid l-a Întrerupt nerăbdător: - Îți dau voie să vorbești, știi, dar te rog să nu te referi la stomac. Mi-am simțit stomacul toată ziua. Oricum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe domnul Popa, folosind o batistă cu formol pregătită de acasă. Mariana simțise de la bun început că ceva nu e în regulă, că o să se întâmple o nenorocire, și începu să țipe ca din gură de șarpe. Mișu, cu Marcela furioasă-n brațe, începu să alerge pe străzile Bucureștiului după cei patru. Numai că Marcela era grea și se zbătea, și ăia erau patru, o duceau ușor pe Mariana. Lasă s-o răscumpere Popa, că de-aia-i naș, și-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cum, nimerise din nou la nebunii ăștia. De ce iubim femeile? îi trecu prin cap lui Popa privind coama blondă, dar gândul îi trecu repede și el se ridică șovăielnic în picioare, aproape călcându-l pe blond. - Iar tu! strigă Popa furios. Contesa aproape că scăpă pieptănul de abanos. Iar m-ați răpit, drogaților! Și pentru că drogatul plin de murături nu se trezea, Contesa fu nevoită să-l înfrunte singură. - Domnule Popa... - A-ha! Știți cum mă cheamă! Vreți să cereți răscumpărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mai frumoase, eu eram cel mai tânăr și aveam doar cabinuța mea cu geam către crematoriul din curte. Răducu Ițcuș, un actor împăcat cu sine și cu o anume medriocritate luminoasă și suficientă, Ovidiu Moldovan, Cocoșelul, un fel de tânăr furios, domolit repejor la cârciumă în preajma lui Rauțchi și Cozorici, și mai ales Nic Sufleurul, acum bătrân și abia trăgându-și zilele. Ne adunam toți într-o sală la televizor și, când ne vedea Nic pe mine și pe Ițcuș, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Sepp. Rainer Maria Witkowski se numește așa după Rainer Maria Rilke. Toți au în jur de optsprezece ani, doar Hans Sepp e ceva mai în vârstă însă și el e total imatur. Dintre cele două fete, Anna e cea mai furioasă, fapt care se manifestă prin loviturile aplicate cu predilecție în partea din față a celui atacat. E nevoie de foarte mult curaj ca să poți zgâria figura unui om pe care‑l vezi din față (dar care nu vede mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
terenul potrivit. Ba da, ai de ales între o podea de cameră țărănească, frumoasă și plăcută, și o pardoseală de piatră, spune Anna, exprimându‑se cam prea popular pentru felul ei de‑a fi. Tata zbiară imediat ca un taur furios și spune că‑i rupe picioarele dacă mai vorbește așa necuviincios. Atunci fiul o să fie olog de‑a binelea și o să se târască pe jos, în timp ce el tot o să poată măcar țopăi într‑un picior. Mai spune că‑l poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ciudat că a neglijat, de asemenea, să întrebe câți ani are Emmeline, la ce școală merge, cum îl cheamă pe profesorul ei de dans, unde lucrez eu, genu’ ăsta de lucruri? Ea suflă fumul prin ambele nări, ca un taur furios: — Nu în mod special, zise ea. Cel puțin nu până nu le-ați menționat. Lovi puternic bordul și înjură: — Dar dacă ar fi întrebat la ce școală merge Emmeline? Ce v-ați fi făcut dacă ar fi apărut acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
una singură atât de palpitant. Fiica mea e dispărută, probabil ucisă, iar acum trebuie să-mi fac griji că bărbatul ăla oribil ar putea să treacă pe la mine într-o seară pentru o mică discuție despre ea. Era atât de furioasă încât aproape supse tutunul din învelișul de hîrtie al țigării. Dar chiar și așa, de data asta, când am ajuns la apartamentul ei de pe Lepsius Strasse, mă invită înăuntru. M-am așezat pe sofa și am ascultat sunetul care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
soldat din tranșee. Am urmărit-o cu interes în timp ce se plimba încoace și încolo prin fața mea, imagine întruchipată a îngrijorării părintești. Mi-am luat și eu o țigară și am scos chibriturile din buzunarul de la piept. Hildegard s-a uitat furioasă la mine când mi-am aplecat capul către flacără: — Credeam că detectivii trebuie să fie capabili să aprindă chibrituri cu vârful unghiei. — Numai cei neglijenți, care nu dau cinci mărci pentru o manichiură, i-am spus căscând. Bănuiam că pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și se tot întinde, se revarsă: epuizare a forțelor, supunere față de capriciile celuilalt, cheltuieli extravagante, demobilizare socială, cheltuire nesocotită a averii, șubrezire a sănătății... Starea fiziologică și psihică a individului străpuns de săgețile lui Cupidon ține de patologic: compulsiv, masochist, furios, sadic, gelos, solipsist, repetitiv, alienat, chinuit de remușcări, neliniștit, umblând ca un mort viu, nemaiaparținându-și, cu mâinile și picioarele comandate de bunul plac al celuilalt, aflat și el în aceeași tristă stare psihică și mentală. Nu e deloc grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în sensul caricaturii obișnuite - Lucrețiu pesimist -, sunt ignorate cele câteva versuri care contrabalansează această incriminare radicală a patologiei amoroase în favoarea unei celebrări a iubirii sub altă formă, cea a cuplului ce trăiește o poveste în care se întoarce spatele dezlănțuirilor furioase ale pasiunii pentru a edifica o existență în comun. Paginile vehemente, dar și ironice și lucide ale filosofului consacrate iubirii-pasiunii furnizează din câte se pare pretextul pentru legenda fabricată de Ieronim despre un Lucrețiu vrăjit printr-un filtru, ajuns nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
astea, că m-ai înnebunit! urlă Felix S 23. Ești de acord sau nu să fie cinci dimineața? — Eu propun să fie cinci, cinci și ceva, interveni atunci Dromiket 4, ca să nu dăm ocazia la interpretări. — Ce interpretări? se întoarse furios Felix S 23. Păi cum... nu vă amintiți... povestea de acum doi ani cu ora cinci. A, da, uitasem, se domoli Felix S 23. Ai dreptate. Ce poveste? făcu Getta 2. — O poveste... mormăi comandantul. Aveam meci de baraj la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]