KorAP: Find »[drukola/base=fustă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...179 >

4,454 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

îi aruncă o privire rapidă tovarășei de călătorie și o evaluă. Era destul de bine îmbrăcată - jerseul era nou și era din lână adevărată, nu din fibrele acelea artificiale pe care în ziua de azi le preferă tot mai mulți oameni; fusta, însă, era ieftină, iar pantofii erau ușor scâlciați. Doamna aceasta lucrează într-un magazin, raționă ea. A absolvit școala elementară obligatorie și poate și două-trei clase de liceu. N-are soț, iar copii locuiesc cu bunica la Silokwolela. Mma Ramotswe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
clădire neinvitat. — Hei, hei! strigă Mma Tsbago. Mma Potsane, am venit în vizită. Nu primiră nici un răspuns și Mma Tsbago repetă chemarea. Din nou nici un răspuns, după care ușa se deschise brusc și o femeie micuță, grasă, îmbrăcată într-o fustă lungă și o bluză albă cu guler înalt ieși afară și le scrută atent cu privirea. — Cine-i acolo? strigă ea, ducându-și mâna streașină la ochi. Cine sunteți? Nu vă văd. — Sunt Mma Tsbago. Mă cunoașteți. Am venit cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
pe două coloane, hainele oferite: Băiat: două perechi de pantaloni, două șorturi kaki, două cămăși kaki, un jerseu, patru perechi de șosete, o pereche de pantofi, o Biblie în setswana. Fata: trei perechi de pantaloni, două cămăși, o vestă, două fuste, patru perechi de șosete, o pereche de pantofi, o Biblie în setswana. Duse valiza înăuntru și le arătă copiilor camera în care vor sta, cămăruța pe care o păstra pentru oaspeții care nu păreau să mai sosească, camera cu două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

cerc. Zurr, zurr... - Ia-ți, mă, cercul de-aici! Care i-a dat Mutei cercul să-l zornăie? N-ați avut treabă? - Ahâiii... - Muta vrea să stea cu tine, aschimodie! Ai gagică de-acuma! Ce mai aștepți? Ia ridică-i fusta, să vedem și noi... - Ia mai lăsați-mă dracului în pace! Nu vreau... Muta începe s-arunce cu bulgări în noi. Aruncă și cercul în Bahlui. - Ho, nebuno... Pleacă! Stau pe camera de cauciuc adusă de Sorin. În iarbă sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
voce ușor răgușită. Mă desprind cu greu de la fereastră, parcă m-am lipit de dușumea în locul acela. - Da? - Ierea de așteptat să fii aci, Ștefan! - Negru... Fătuca poartă ciorapi în dungi la bocancii cu ținte, are codițe colorate și-o fustă scurtă, plisată, din care ies două bețe. Puloverul stă mai mulat decât trebuie pe pieptul scobit. Are vreo cinci cercei în fiecare ureche, o mică verigă în nas și-o bobiță sub buza de jos. - Mi-a spus Eugen să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
poartă. Altădată, mai ales la ieșirea din schimb, era un furnicar de oameni pe stradă, plecau pe jos, în coloană, ca la demonstrație sau agățați de uși, mulțumiți c-au mai scos vreun cupon ascuns în cracii pantalonilor sau sub fuste, niște eșarfe și sutiene bune de schimbat pe vegeta, conserve rusești sau fiare de călcat și vreo sticluță de colorant după care se dau în vânt ăia din mahalaua de la Palat. Acum e o liniște suspectă. Cei mai mulți au luat drumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
el, săracul, zicea Mălăchioaia. De-aia i-a ieșit copilul lingav. Acum e bine că nu e noapte, numai atunci iese omul negru, care e rău, prinde copiii și-i mușcă. Dincolo de cișmea, e un teren viran unde-s puse fuste la uscat, pe sârme ridicate cu prăjini. Fuste roșii cu verde, cămășuici roz și albe, multe, și prin salcâmi. Și cazane în care nimeni nu știe ce fierbe. Altruismul are ceva grețos. Generozitatea mi se pare și ea lașă, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
ieșit copilul lingav. Acum e bine că nu e noapte, numai atunci iese omul negru, care e rău, prinde copiii și-i mușcă. Dincolo de cișmea, e un teren viran unde-s puse fuste la uscat, pe sârme ridicate cu prăjini. Fuste roșii cu verde, cămășuici roz și albe, multe, și prin salcâmi. Și cazane în care nimeni nu știe ce fierbe. Altruismul are ceva grețos. Generozitatea mi se pare și ea lașă, o cosmetizare caraghioasă a cruzimii. Altruismul, altruismul... Poftim la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
cu cleștii de țăcălie, criticul nostru cu moacă de Lenin a început să vadă lumea! În sfârșit a zis ceva cu miez. Bravo! Urrraaa! Să bem pentru casa de nebuni! Maxențiu pleacă la braț cu o studentă zveltă, cu o fustă minusculă, eu încerc să scap de compania unei pictorițe amatoare, care-a expus de Mărțișor acuarele în hol la Agronomie. - M-am specializat în peisaje și acuarele. Ultima expoziție se numește „Liliacul din inimă”... Poate o să fie luna viitoare și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
făcut hogeag, că n-are voie să fumeze, nu l-a făcut pentru fumat. L-a făcut ca limba lui să laude, nu să se umple de putoare... L-ați văzut pe Iisus bărbierit ca meremetisiții de azi? Aveau mironosițele fusta scurtă până li se vede rușinea? Dacă vine moartea, nu râde și moartea de ei? - Nu fiți orbi până nu-i prea târziu! Nu vă-nchideți mințile și inimile unde zace răul! Deschideți-vă sufletele și veniți la mine... continuă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

pe Germán de Arriaga, un aventurier matur cu o morală Îndoielnică și trecut cam tulbure, de care se Îndrăgosti și căruia i se dărui În mai puțin de o săptămînă. În mod surprinzător, În pofida recunoscutei sale experiențe În materie de fuste și a faimei de pramatie pe care o avea, cavalerul de Arriaga Își pierdu și el capul după tînăra creolă, și În scurtă vreme cei doi deveniră perechea cea mai surprinzătoare și În același timp cea mai fericită din capitala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

lungi și lăptoase, a petrecărețelor de primă clasă, Brandy își varsă măruntaiele printr-o gaură de glonț în minunata jachetă de la costum. Costumul e-un Bob Mackie alb pe care Brandy l-a cumpărat cu reducere din Seattle, cu o fustă strâmtă care-i modelează curul într-o formă perfectă de inimă cât roata carului. Nu ți-ar veni niciodată să crezi cât costă costumul ăsta. Adaosul comercial e cam de-un trilion la sută. Jacheta are pulpane scurte și revere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
preferatul ei. Evie cea sensibilă ar zice: — Cu asta s-ar zice că are zero pe doi. Aș putea s-o omor pe Evie. Aș plăti niște șerpi s-o muște. Evie ar purta un compleu negru de cocteil cu fustă de satin cu tiv asimetric și un corset fără bretele de Rei Kawakubo. Umerii și mânecile ar fi de șifon simplu, negru. Evie, știi, în poșeta neagră fără baretă are bijuterii, smaralde uriașe pentru ochii ei prea verzi și-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
așa e, i-aș zice doamnei Cottrell în vreme ce am așeza urna lui Evie într-o criptă de familie undeva în Ferească-Dumnezeu, Texas. Chiar așa e, Evie a vrut să fie incinerată. Eu, la funeraliile lui Evie, eu aș purta o fustă mini din piele neagră de la Gianni Versace, strâmtă ca un garou, cu metri după metri de mănuși din mătase neagră strânse pe brațe. Aș sta lângă Manus, în spatele uriașului Caddy mortuar, și-aș avea pe cap o pălărie neagră de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
în satinul ei luminat de lumânări deschide dulapurile și șifonierele pline de vechile ei haine, lăbărțate de moarte de uriașa răutate care e Evie Cottrell. Corpurile torturate ale rochiilor și puloverelor și rochiilor și pantalonilor și rochiilor și jeanșilor și fustelor și pantofilor și rochiilor, aproape toate mutilate și deformate, și implorând să li se curme chinurile. Fotograful din mintea mea zice: Dă-mi furie. Flash. Dă-mi răzbunare. Flash. Dă-mi răsplată totală și complet justificată. Flash. Fantoma deja moartă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Tiffany’s - ca un cadou de la Tiffany’s, Valiumul cade în gura lui Brandy, rostogolindu-se în aer. Taiorul de care am ajutat-o pe Brandy să se dezbrace e un model Pierre Cardin Space Age de un alb imaculat, fusta dreaptă și cilindrică e neatinsă și aseptică până chiar deasupra genunchilor, jacheta e atemporală și clinică în croiul ei simplu și mânecile trei sferturi. Bluza de dedesubt e fără mâneci. Încălțările ei sunt cizme de lac alb cu vârf pătrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
pat, dar aveam o talie de patruzeci de centimetri. Încă am o talie de patruzeci de centimetri. Una dintre mâinile lui Brandy se deschide ca o floare complet înflorită și alunecă peste suprafața plată unde bluza îi intră sub betelia fustei. — Mi-au tăiat două coaste, și nu le-am mai văzut niciodată, zice Brandy. E ceva în Biblie despre scoaterea coastelor. Crearea Evei. Brandy zice: — Nu știu de ce i-am lăsat să facă asta. Și Brandy, Brandy adoarme. Sari înapoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
de purtat oriunde în ultimii cincizeci de ani. Un fermoar gros ca șira spinării mele urcă pe-o parte până la subsuoara lui Brandy. Panourile corsetului îi strâng talia și-i fac să explodeze în sus sânii, brațele și gâtul lung. Fusta e compusă din straturi de mătase galben-pal cu borangic și tul. Are așa de multe broderii cu fir de aur și perle de cultură că și o singură bijuterie ar fi prea mult. — E-un palat de rochie, zice Brandy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
de un volt jumate. Lada de margarină pentru prăjituri pe care n-o puteam consuma înainte să râncezească sau cele trei sute de tuburi de spray fixativ. — Tipu’ de la poliție, zice Brandy, și toate firele de fier i se ridică din fusta strâmtă de mătase galbenă, el pune mâna pe mine, chiar sus pe cracul pantalonilor mei scurți, și zice că nu trebuie să redeschidem cazul. Nu trebuie să-i mai facem familiei mele alte probleme. Brandy spune: Detectivul ăsta zice că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
mașini de lux, să duci hainele înapoi, să comanzi shake-uri, asta nu-i ceva ce aș numi Viață Reală, nu, nici pe departe. Mâinile îngreunate de inele ale lui Brandy se deschid ca două flori complet înflorite și întind stofa fustei în față. — Încă mai am toată instalația originală, zice. Mâinile mari încă mai mângâie și netezesc prohabul lui Brandy când ea se întoarce pe-o parte în oglindă și-și privește profilul. — Trebuia să dispară după un an, dar apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
domnișoară Evelyn Cottrell Skinner, de parcă mi-ar putea păsa îna momentul ăsta. Și. Asta-i, o, așa de răpitor. Evie, Evie ar putea fi tortul de nuntă, strat după strat de eșarfe și flori înălțându-i-se în jurul uriașei ei fuste cu crinolină, sus-sus până la talia-i strânsă, apoi sânii ei mari, texani, săltați de un corset fără bretele. E-atât de mult din ea de decorat, exact ca un pom de Crăciun la un centru comercial. Flori de mătase sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
de Crăciun la un centru comercial. Flori de mătase sunt strânse buchet pe-o parte a taliei ei. Flori de mătase deasupra ambelor urechi ancorează un văl aruncat pe spate peste părul ei blond pe blond, umflat de fixativ. În fusta aia cu crinolină și cu grepfruturile alea texane săltate-n sus, fata se plimbă purtându-și cu ea propriul car votiv. Plină de interacțiuni între șampanie și Percodan, Brandy se uită la mine. Și eu sunt uimită că n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
lui porno, și toate detaliile de sex anal, oral, de rimming, fisting, felching. Ai putea ajunge contorsionist încercând să ți-o sugi singur. O, totu-i așa de răpitor. Evident, răspunsul lui Evie la orice lucru e să-și salte fusta cu crinolină și să dea fuga la etaj după o pușcă, numai că de-acum aproape tot dormitorul ei e-un zid de flăcări mirosind a Chanel No, prin care Evie trebuie să-și strecoare carul votiv. Toată lumea sună pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-l scăpasem. Faptul că eram în stare de șoc m-a ajutat. Pistolul și mănușa sunt într-un burlan din parcarea spitalului, acolo unde le-am aruncat, în caz că vreți dovezi. Apoi morfina administrată intravenos, minusculele foarfece chirurgicale mi-au tăiat fusta, chiloțeii, pozele poliției. Păsările mi-au mâncat fața. Nimeni n-a bănuit vreodată adevărul. Adevărul e că am intrat puțin în panică după aia. I-am lăsat pe toți să creadă ce nu trebuia. Viitorul nu e-un loc bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

Șosea, cam în jurul Bufetului, mai trăgeau cîte o bere ori un țoi de mastică, făceau politică pe marginea drumului, toată lumea făcea!, ce puteau însemna toți ăștia, niște amărîți de maiștri militari, civili, doi-trei locotenenți, doi-trei căpitani, care în loc să umble după fuste umblau după aventură?! Cam așa s-ar fi putut prezenta oricui toată afacerea. Dar Mihai Mihail era chiar directorul și inventatorul Serviciului. Iar Serviciul prin firea lucrurilor nu avea cum să se oprească în a privi într-un singur fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]