780 matches
-
Și, uitîndu-mă În ochii lui strălucitori și goi, am văzut că așa era. L-am dus Înapoi la el acasă și-am confiscat ce rămăsese din heroină. Ike Bătrînu’ a apărut și el și i-am turnat lui Bill pe gîtlej zece centimetri de laudanum. După asta s-a oprit din delirul cu „transporturi de M pură, ca lumea” și-a adormit. - Poate-o să moară, a zis Ike Bătrînu’, și or să mi-o pună mie-n cîrcă. - Dacă moare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ei, și nici nu-și avea propriile sale căi deosebite. Capul exista doar ca să poarte ochi și urechi, de care, după cum se știe, e nevoie când omul muncește. „Ăsta nu are capul pe umeri decât ca să nu-i plouă în gâtlej“ - iată o vorbă ce putea fi aplicată vieții de zi cu zi a tuturor. Sau totuși nu? De ce oare o îndemna bunica pe mama, când venea iarna și nu mai aveai de trebăluit pe-afară, iar tata era beat-cuc, zile
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Tot așa stăteau lucrurile și în plină porumbiște. știuleții cu păr de moșneag, din care ai fi putut împleti cozi, și cu dinți rupți, galbeni - boabele de porumb. Trupul îți foșnea, însemna tot atât de puțin cât și vântul pustiu prin gunoaie. Gâtlejul ars de sete, pe dinăuntru, iar deasupra ta un soare străin ca o tipsie pe care persoanele distinse îi oferă oaspetelui un pahar cu apă. Până și în ziua de azi porumbiștile lungi mă întristează, și ori de câte ori, în tren sau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
face mai puține exerciții de tragere, cu atât mai mult se făcea instrucție de lustruit ghete. Cremă de ghete nu exista în țară. Un prieten de-al meu violist a trebuit să curețe trei zile la rând ghetele ofițerilor, până ce gâtlejul i s-a uscat de cât scuipase, iar mâinile îi ajunseseră în asemenea hal, încât în următoarele săptămâni n-a mai putut exersa la violă. De curând am citit însă cu totul altceva înlegătură cu soldații și scuipatul. Scriind despre
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu degetele chircite, cu unghiile înfipte dureros în podul palmei, strângerea din buze cu care priveai cum cineva pe care nu-l cunoști e arestat, bătut, zdrobit în picioare sub ochii tuturor. Apoi să pleci de-acolo cu gura iască, gâtlejul arzând și cu pas întins, de parcă cineva ți-ar fi pompat aer fetid în stomac și picioare. Să te încerce o senzație lâncedă de vinovăție că nu poți împiedica nimic din ce li se întâmplă altora rău și să simți
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pământ ca rege al dudelor. În romanul lui Alexandru Vona Ferestrele zidite, pe neașteptate, regele dudelor se ițește iarăși printre rânduri. El este aici o femeie, dâra albastră de la gâtul unui spânzurat e anticipată de colierul femeii. și totuși, în gâtlejul ei se-ascunde și regele dudelor din copilăria mea. „În timp ce tata o bătea pe spate să-i treacă înecul, descoperisem pe gâtul gros panglica de catifea neagră de care atârna un medalion. După o lună aflarăm că tata avusese dreptate
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mod inconștient arhicunoscutul simbol al creștinismului; câțiva dintre ei lansau prin corzile vocale mieunăturile hienelor înfometate în apropierea stârvului apetisant. Peste amestecul eterogen și înfiorător al decibelilor scăpați de sub controlul rațiunii, se făceau simțite rotocoalele sinistre ale maimuțelor urlătoare, din gâtlejul cărora se buluceau spre exterior semnale de alertă înțelese numai de ele. Și toată această hărmălaie și babilonie vocală aveau ca element provocator "sfânta agheasmă de Zăvoaia". "Când eram pe Ialomița Mă iubeam cu tanti Mița" Într-adevăr, sfâșietor! Unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Chiar așa! Pinguini! Ia uite la ei! Ha, ha, ha! Nu v-am spus că ajungeți pe mâna mea, măăă??! Nu v-am zis că vă jupoi? Eu sunt Dumnezeul vostru, clar? Și, pe deplin satisfăcut, a mai slobozit din gâtlej niște grohăituri pe tonuri dizgrațioase identice cu cele scoase de asiduii consumatori ai jirului din pădurile noastre carpatine, care marcau în acest mod starea de excelentă bună dispoziție în care se afla apărătorul legii, provocată de această scenă atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Mânca mult. Sâmbătă, stăpânul său l-a luat la vânătoare. Lângă Santiago de Chile apăru o barieră. Stăpânul puse pușca deoparte și plecă să ridice bariera. Cantinflas întinse botul spre pușcă. Cantinflas începu să pape pușca. Pușca se descărcă în gâtlejul lui. Glonțul ajunse repede în inima lui Cantinflas. Cantinflas muri pe loc. Azi caii mor mâncând pușcă. Alan Margolis o iubește pe Penny Wise. SNOOPY: Baby, suntem aproape! Censoring e înconjurat de stânci uriașe... Ne apropiem de Bont Hill. Am
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de nerecunoștința lui Musever, venită în vizită de la Tekirghiol cu fiul ei Tucian. Musever susținea că s-a îmbolnăvit de gât molipsindu-se de la mama ei, pe care o acuza că are un s[ifilis] care i-a „mân cat gâtlejul“. (Urmare: i-am adus un specialist „nas, gât, urechi“, și când am plecat eu se simțea foarte bine.) Îmi spunea: „Ah! Cocanàm, Cocanàm, dore gât! Musever spui la mine bolnav iestem gât, bola ruținem! Cocanàm, la mine durut inima. Asta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
indexul” la care urmau a fi trecute unele lucrări literare, cântece, filme etc. toate de proveniență străină dar și autohtonă care i se păruseră lui că sună ca naiba În urechile-i clăpăuge de măgar cu cravată de lux la gâtlej. Tot În urma acestei călătorii „de lucru”, româncele s-au trezit că niște mârlani cu grade de milițieni pe umeri, culeși din mediul rural, În special, le tăiau fustele scurte pentru a le mai lungi, chipurile (???) iar băieților le scurtau pantalonii
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
zgomot năucitor de la 75 de metri înălțime. Interesant este că, deși două treimi din cascade se află în teritoriul argentinian, vederea cea mai atrăgătoare și mai impresionantă e din partea braziliană! Cea mai spectaculoasă priveliște este așa-numita "Garganta do Diablo" Gîtlejul diavolului unde se adună 14 cascade ale căror șuvoaie se prăbușesc de la o înălțime de 90 de metri, creionând în aer un curcubeu minunat. Râul Iguazu (cu o lungime totală de 750 de kilometri și care în perioada ploilor face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Arzi...Ți s-au obrintit rănile... Mai bine "prea cald" decât "prea rece", îngână străinul cu un zâmbet chinuit. Doamne ferește! bombăne bătrânul scuturând tunica, stropind în jur. Tragi rău... zău așa! Să nu... să... să... dar cuvântul îi rămâne în gâtlej. Mă... Măria sa... bolborosește uluit și cade în genunchi îngânând: Ște... Ștefan Vodă... Do... Domnul Ștefan... Ștefan zâmbește ostenit: Sihastrul Daniil, desigur... Înțeleptul Daniil... De mult doream să te cunosc... Ridică-te! Îi întinde mâna. Doamne! Nu-s vrednic de așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din Cotnar... Nu se poate hodini omul nici în odihna de veci. Numai mucenic să nu fi... Boierii râd cu poftă. Ștefan le ține isonul: -Unde-i prăpăditu' cela de Negrilă?! Când îl cauți, nu-l găsești! Ni s-a uscat gâtlejul de arșiță! Să ne aducă niscai împărtășanie! Pe aista să-l trimiți după moarte! Negrilă!! 8 Cetățile Mării și Neînvinsul În drum spre cătarea cetăților, Ștefan se abate la mănăstirea Putna, ca să se închine, ca să-i fie binecuvântată lucrarea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
N-am mai pomenit asemenea luptă. Poate Leonida la Termopile... Nu mai era om, era un arhanghel! Turcii, înspăimântați de așa arătare fantastică ce-i secera ca pe spice, au început să dea îndărăt, le înțepenise până și "Allahul" în gâtlej... Singur... Neînfrânt... "Allah!! Allah!!" L-au împresurat... Și-am văzut cum împăratul, străpuns, tăiat de zeci de iatagane, s-a prăbușit ca un trunchi retezat, dar, și în cădere, râdea, hohotea încă... Și-acum îmi răsună hohotul acela gâlgâit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai avut obrăznicia, socotindu-te neatârnat -, să nu-l plătești de trei ani! Drept pentru care să-l aduci tu însuți, ca să te pleci înaintea Măritului Sultan, să știm cum stăm cu tine!..." Ștefan înghite în sec, dar nodul din gâtlej nu vrea să coboare. Hmm, mormăie el. Afurisit și obraznic Ghiaurul aista... Haraciul? Hmm... Să zicem, strângem cureaua și plătim gloaba... Primim! Altceva! Ce mai pohtește Preaslăvitul?! Pohtește: "Slobozirea prinșilor de la Podul-Înalt!" Face pe prostul! Parcă nu știe! Să și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Chiar așa! Cred! Ștefan descumpănit o clipă: Crezi?! Sau știi?! Cred!! Și știu!! Ștefan, sufocat de fericire, izbucnește: Să-ți fie gura aurită! Îți dau Voronețul! Mitropolit te fac! îi promite și râde, râde, dar râsul îi moare încet în gâtlej, înăbușit. Aș vrea să cred... Dar... dar cine poate știi ce va fi?... Oricum, îți mulțumesc pentru încurajare și pentru clipa de fericire. Ar fi prea frumos să fie adevărat... Daniil zâmbește vinovat: Eu cred! Așa va fi! Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mirosea a șuncă afumată, mă vedeam stând culcată, cu fața în sus, acoperită de cârnați și de jamboane cu capul de porc pe față, cu un furtun în gură pentru a putea respira. Un râs nestăpânit mi-a ieșit din gâtlej. Râdeam în hohote. Neamțul mă privea încruntat. De ce râzi?, mi-a spus într-o românească stâlcită. Noi vorbim serios! Mai gândește-te, și înainte de a pleca să ne dai răspunsul! Cu greu am reușit să mă opresc din râs și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în partid, acum ești „revoluționară”? Oarecum eliberată de tensiunea ultimelor evenimente, strângându-mi copilul în brațe, cu soțul pe locul din față al mașinii, mă simțeam în siguranță. Totul părea o scenă tragi-comică dintr-un spectacol ieftin de circ. Din gâtlej mi-au ieșit hohote nestăpânite de râs. Până la ieșirea din comună, mașina a fost urmărită cu privirea de sute de țărani de prin toate satele. Aceștia stăteau pe marginea șoselei, încremeniți într-o respectuoasă nedumerire. E primărița! Au luat-o
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și mai bâlbâit decât Stino. Cum avea obiceiul, la prima oră profesorul l-a întrebat: - C... cum te cheamă, f... f. frumușelul? Cât era el de lung, băiatul s-a sculat în picioare și a început să dea drumul din gâtlej unui „H...H.H...H.”, și sa oprit să respire. Stino s-a făcut verde. - C... cum îndrăznești? Realizând ce se întâmplă, bietul bâlbâit a încercat să se explice: - D... d... dom p... pr... - Iii-eși afffară!!! Nuh, hhhai la dd
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
și noi, vecinii, români din Banat și din Ardeal, înțepeneam pe scaunele noastre de spectatori tolerați la marele spectacol al Extinderii Comunității Europene spre răsărit. Lumina venea, firește, de la apus, adică de pe scenă. O lumină puternică, trandafirie. Noi toți aveam gâtlejul uscat de emoție. Nu mai văzusem niciodată un spectacol atât de frumos și bogat în imagini de bunăstare și desfătare. Înghițeam în sec. Doar ochii ne erau umezi. De invidie. Pe scenă, actori unguri se încrucișau cu actori de alte
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
că, dacă Mareșalul ar mai fi fost în viață, Rapidul n-ar mai fi existat. Scandările peluzei n-au venit din partea unor specialiști în istorie, care ar fi putut separa personalitatea lui Antonescu de traseul Rapidului, ci au țîșnit din gîtlejuri adolescentine și lumpene, avînd strada pe post de carte, iar cartierul drept bibliotecă. Nu ne așteptăm la tribune mustind de cîștigători ai unor concursuri televizate de cultură generală. Inclusiv acolo au existat concurenți cu studii superioare ce au afirmat că
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
a mă ajuta să trec oceanul nașterii și al morții”. Cu aceste cuvinte, prințul s-a aruncat la pământ în fața tigroacei. Ea era însă prea slăbită ca să se miște. Mahăsattva, fiind un om milos, nu purta sabie. Așa că își tăie gâtlejul cu o bucată ascuțită de bambus și căzu lângă tigroaică, care mâncă imediat toată carnea și sângele său, lăsându-i doar oasele. Povestirile de acest fel au o valoare inestimabilă pentru studiile folcloristice din vremea noastră, având în vedere că
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
moartea lui Mihail Sabin. Am mers și eu în cimitirul evreiesc, alături de Bălăiță, Genaru și Sporici. Ceea ce m-a impresionat (nu mai văzusem niciodată așa ceva) a fost slujba. Cîntecul cantorului exprima încordare și, în același timp, deschidea o zare senină. Gîtlejul îi era plin de consoane, dar, după ce depășea acest prim obstacol, glasul devenea foarte calm. Prima rugăciune (mulă) a fost ținută în ebraică. Același preot a oficiat și în românește, rugînd pe Dumnezeu să-l așeze pe Mișu al nostru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în gestul său. Cred că-i făcea plăcere să ne vadă suferind. Popasul a fost scurt. Ne-am încolonat pentru a ne întoarce în tabără. Din cauza luminii puternice și a colbului ridicat de tălpile cizmelor, aveam ochii inflamați, gura și gîtlejul uscate. Tremuram cu întreg corpul, cuprins parcă de friguri. Dacă n-ar fi fost sentimentul de ură împotriva ofițerului care vărsase apa, m-aș fi prăbușit. Mult-așteptata tragere cu tunul antiaerian de 100 mm, atunci introdus în dotare, a fost
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]