798 matches
-
schelă. Între timp, cel care prindea niturile, bucuros de momentul de răgaz, lăsase găleata jos și stătea drept cu țigara În gură, iar flacăra mică a unui chibrit licări În căușul palmelor sale cafenii. Atunci cel care arunca niturile, cu gîtlejul Încă plin de hohotul stîrnit de vreo glumă ce nu-i spunea nimic oțelului, prinse În clește un nit Încins și, pe cînd hohotul Încă-i vibra În gît, aruncă cu Îndemînare, cu indiferență, pe traiectoria obișnuită cuiul de foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
așa că sticlele ne așteptau În frapiere mari, cu gheață. Apoi tata lua meniul - un carton mare, pe care erau trecute cele mai gustoase mîncăruri - se Încrunta, Îl privea cu seriozitate, Își dregea glasul și-i spunea părintelui Dolan: — Ce poftește gîtlejul tău pontifical, Dan? În seara aceea, ne-am dus după spectacol la White, iar cei doi preoți ne așteptau deja cînd am ajuns. Puțin mai tîrziu a intrat domnul Gates - e Încă În viață, dar a cam Îmbătrînit, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aminte că Profesorului îi repugnau mâinile întinse ale vecinilor (generozitate de flori carnivore), Chilot chelălăi după ajutor. Dar când locatarul suspendat și-l imagină pe administrator cu registrul de cheltuieli la subsuoară, se năpusti asupra bestiei și-i îndesă în gâtlej un smoc de vată cu cloroform; peste blocul întunecat se pogorî o liniște grea. În timp ce Proprietarul înfigea cheia în ușa metalică, pașii uleioși al luminii începuseră să bocănească pe pavajul din fața parterului. Era 6 iulie și garsoniera plutea în clar-obscur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
În fiecare zi din această primăvară. Deschizând robinetul și lăsându-și mâinile sub șuvoiul de apă Înghețată, Grințu a auzit zgomotul făcut de autobuze și s-a interogat asupra orei. Și-a spălat fața, a tușit pentru a-și curăța gâtlejul de gustul de tutun macerat pe care-l simte din ce În mai neplăcut În fiecare dimineață, și-a clătit gura cu apă și s-a frecat puțin cu degetul pe dinții din față păstrând În tot acest timp În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și Radu Grințu au rămas să povestească și să bea vin rece. Pătrunde În grădina casei, În casă, În camera În care televizorul se adresează patetic semiântunericului. Nu e nimeni aici. Urechile rămân vătuite, privirea-și păstrează fixitatea, buzele, limba, gâtlejul Încă nu se desparte de izvor. Mirosul ciochinilor zumzăitori, culoarea lor albă (Înalțată spre mai pur de vecinătatea fragmentară a verdelui), gustul mierii capătă dăinuire. Ecranul se luptă cu toate acestea, palpită, zvâcnește, transformă semiântunericul Într-o fosforescență violetă. Camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ce e vorba? O nouă carte? întrebă Graham servindu-se cu încă o porție de orez. Cam așa ceva. Graham a citit prima ta carte, spuse Joan. Nu-i așa? — Am început-o. Luă o îmbucătură imensă și o îndesă pe gâtlej cu puțin vin. Dar n-am putut să merg mai departe de primele două capitole. Îmi place sinceritatea ta, am spus, dar mândria nu m-a lăsat să mă opresc aici. Pot să te întreb de ce? Păi, drept să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe șosea. Trec câteodată mașinile spre Calcutta, cu faruri mari, aprinse. Câte un om, doi, grăbiți. Mă întreb, așa, ce devreme se culcă oamenii în India!... Îmi amintesc atunci de Bhowanipore, și parcă un val cald mi se urcă în gâtlej. Grăbesc pasul. Nu mă opresc decât la o dugheană ca să-mi cumpăr țigări. "Scissors", singurele pe care le găsesc. Ardea o lampă de acetilenă, și câțiva drumeți se odihneau fumând huka, cu pufăituri lungi, potolite. M-au privit toți cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-ne! Făgădău se depărtă câțiva pași, apoi se întoarse brusc, încruntat, cu o privire sălbatecă, înfigîndu-și pumnii în șolduri. Părea un alt om. - Tu ești ăla care, așa și pe dincolo?! strigă el cu un glas sălbatec, izbucnit parcă din gâtlej, îngroșat de tutun și alcool. - Eu sunt, răspunse Lorinț. - Este adevărat că aveți aici, la numărul 18, unul care se pretinde făcător de minuni? - N-a spus niciodată că e făcător de minuni. - Dar atunci ce mă-sa pretinde că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
asta cu mâncarea pochească și cu somnul de catană, Pâcule? Da’ la ceva udătură pentru gât nu te-ai gândit? Numai că eu întreb degeaba. Ce, tu te mai gândești și la alții? Nu. Nici vorbă. Tu știi doar de gâtlejul tău. Si atât. Cu răsuflarea grea a boulenilor și cu vorbele mai mult murmurate ale cărăușilor, calea până la Crâșma din drum se scurta văzând cu ochii. La o vreme, Pâcu a întrebat, așa, într-o doară: Dumitre! Tu vezi ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dacă-i așa, ascultați și nu mă mai întrerupeți, că îi pierd șirul. Mai lasă și tu ulcica ceea și n-ai să pierzi firul poveștii - l-a sfătuit moș Dumitru, cu un zâmbet șiret. Si când mi se usucă gâtlejul, cu ce îl ud? Cu apă. Piei, satană! Ia te uită ce zile am ajuns! Apa nu-i bună nici în ciubote, cum spune catana. Dar una și cu una fac două. Așa că am să merg mai departe cu povestea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cei doi flăcăi ca tineri cărăuși. Ei dau de băut și de mâncare...Bine ați venit între noi! Ridicați cu toții țoiul și îl dați peste cap dintr-o dată. Hai noroc și Doamne-ajută! Ca la comandă, țoiurile s-au deșertat în gâtlejurile arse de sete ale cărăușilor. Doar Pâcu a rămas mai în urmă, fiindcă țoiul lui era dublu... Cum vi se pare primul rachiu băut ca cărăuși? a întrebat moș Dumitru mustăcind a râde. Alecu și Gheorghe au privit unul la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
înainte de vreme, am să mă țin de cuvânt. Dacă mă îmbăt, mi-oi călca și eu odată în viață cuvântul. Doar nu vrei ca data ceea să fie tocmai în astă seară? Dacă ar fi cum vreau eu, treacă-meargă, dar gâtlejul îi stăpân, nu eu - a îngroșat Pâcu gluma. Au mâncat apoi în liniște, fără să uite că ulcele au fost umplute cu vin pentru a fi întrebate de sănătate...La sfârșitul mesei, Pâcu și-a meșterit luleaua cu dichis și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-o pe ocolite: Nu cred că vreți să vă povestesc vreo întâmplare în astă seară. V-aș spune cu dragă inimă, dar nu pot. De ce nu poț, moș Pâcule? a întrebat Mitruță. Pentru că nu am la mine așa ceva. Am doar gâtlejul ista uscat și luleaua. Altceva nu am. Da’ capul unde l-ai lăsat, Pâcule? l-a întrebat moș Dumitru. Il am cu mine, dar în el nu se găsește marfă din care căutați voi. Asta cred că se întâmplă din cauza
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
așa m-o pălit și pe mine o sete, de nu mai văd bine. Intre timp, a apărut și Costache, tăbârcind oala plină cu vin... Uite că mi-o venit și mie apa la moară. Numai să mi răcoresc oleacă gâtlejul și pe urmă mai vedem noi - a apreciat Pâcu sosirea lui Costache. După ce au gustat din vinul nou adus, Pâcu a întrebat, făcând-o pe nevinovatul: Unde am rămas, oameni buni? Apoi cine mai știe? Ba că ai vrut să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Măriuța v-o zărit hăt de departe și îi dă zor cu mâncarea. Eu am să pun niște vinișor - știi tu de care - la fiert. Să vă încălziți, că după o zi de stat în ger îi musai să speli gâtlejul cu ceva fierbinte. Eu aș zice să înfierbânți și rachiul, că altfel umblă prin trup când îi cald. Te furnică ici la lingurică - a intrat în vorbă și Pâcu. In acest timp, sub dădăceala lui Hliboceanu, ceilalți au rânduit totul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Calule, mănânci ovăz?” Că sigur mănâncă - a apreciat moș Dumitru spusa lui Alecu Slobodă. Eu nu știu de ce vorbiți de funie în casa spânzuratului - s-a mirat Pâcu, privind trist la oala goală. Eu zic să ne facem milă de gâtlejurile voastre uscate, dar dacă mâine dimineață mai doarme cineva la răsăritul soarelui, nu mai are ce căuta între noi - a pus moș Dumitrula treburile la locul lor. Nu avea nici o grijă, moș Dumitre. Ne știi de atâta vreme doar. Te-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
răspuns Pâcu, privind cu înțeles către ulcica goală. Apucă-te de ulcica ceea, Pâcule, că... Că ce, Dumitre? Că pentru o babă surdă popa nu toacă de două ori. Bine zici, Dumitre, pentru că simt așa ca o gâdilitură aici în gâtlej și nu trece decât cu o chicătură de vinișor de aista, care ar fi bun, dar vorba ceea: „Bun vin ai cumătre, dar rar îl dai.” Mai răruț, că-i mai drăguț, Pâcule - a răspuns moș Dumitru, în timp ce umplea cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nici boii nu mai trag. Si ei calcă mai vioi parcă când îți aud gura. Cât despre visul acela al tău, lasă-l pe diseară, că doar n-o intrat zilele-n sac. Atunci ai să-ți uzi și tu gâtlejul pe cinste. Ia uite ce pățesc eu dacă nu tac din gură - a bombănit Pâcu, așa ca pentru sine... Mitruță! Fă-te-ncoa’! a strigat moș Dumitru, lăsându-l pe Pâcu într-ale lui. Alergând tinerește, Mitruță s-a prezentat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
drumului, carele păreau că poartă soarele în cârcă...De după dâmb, s-a ivit acoperișul Crâșmei din drum, așezat la fel de șui ca și cușma unui zănatic pornit hai-hui... Lui Pâcu i-a apărut o nouă lumină în ochi. Si-a mângâiat gâtlejul lung ca al unui curcan și a ținut să comenteze motivul noii lui stări: Dumitre, simt o furnicătură aici în gât... Eu simt o sete adevărată, Pâcule. O sete de catană. Oare Costache mai are vinișor din cel împărătesc? Sau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
oțărăști. Nu ți-a plăcut rachiul? Păi ce să am? Am doar o rugăminte la Costache. Să aibă grijă ca altă dată, când chipărează rachiul, să nu scape și sămânța în el, că una mi s-o oprit colea în gâtlej. Așa că în seara asta canci poveste, Dumitre... Ce ai de spus, finule? Cum ți s-o părut primul rachiu băut ca un cărăuș botezat? l-a înterebat moș Dumitru pe Iordache. Ar fi el bun, da’ are un gust de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pruncii, odată cu găinile - s-a înfoiat în pene Pâcu. In loc să începi a povesti matale, ne fierbi în zeama noastră - a intervenit și Ion Cotman cel tăcut. Eu nu știu când o să vă intre în cap că, cu un gâtlej care sună ca o darabană, nu poți spune povești. De o viață mă chinui să vă învăț și tot nu ați băgat la cap. Așa că mai puneți-vă pofta-n cui - a răspuns Pâcu, în timp ce un nouraș de fum străveziu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
celor două complementare himerice reprezentând foamea și setea. Astfel, naratorul lansează afirmații care, în măsura în care uimesc și cutremură imaginația receptorului, sunt convertite cu succes în imagini comice, ornamentate de tragedia degradării spiritului(„al dracului o nanie de om”, „grozav burduhan”, „nesățios gâtlej”). Și destinul acesui uriaș, generalizat sub forma biblică a Septuagintei, este codificat în cifra două zeci și patru, aceasta marcând legătura de ordin fatidic existentă între himericii Setilă și Flămânzilă. Împreună, ei formează întregul necesar supraviețuirii lui Harap-Alb și, odată
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
dar omul gospodar mai pune mâna și pe ulcica ceea cu vinișor, că altfel treaba i făcută doar pe jumătate - a apreciat Petrică. ― Apoi tocmai despre asta am să vă povistesc eu În astă sară. Despre o gură și un gâtlej care nu mai știau măsura și, când Își aduceau aminte că mai au și casă, cocoșii cântau a doua oară - a răspuns tata Toader, privind la „fata moșului”, cum Îi spunea el Marandei Încă de când s-au luat... ― Abia așteptăm
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
e cuprinsă de dorul-dor. Știe că i s-a hotărît jertfa, dar nu dă înapoi. Lui Dumnezeu i se face milă de viețuca ei și-i trimite, din sihle întunecate, un lup, s-o întoarcă din cale. Ca lup? Numai gîtlej și colți. "Nu, Mărie. Nu te teme, se aude vocea zugravului, lupul e sfios ca un miel". Dumnezeu mai face o încercare, s-o ocrotească: dezlănțuie din sita de sus o ploaie grozavă. Umflă apele, le revarsă din matcă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mai ales cînd trageșitrage din ghemul vorbelor. Cînd încearcă să le dezlege și firele se încîlcesc și mai rău. Lasă pictura să-ți exprime sentimentele, Russ. O face mai bine decît cuvintele. Hai să tăcem. Cum să tac? Am în gîtlej sute de cuvinte care mă sufocă și tu vrei să tac? Am adormit greu în patul străin, tresărind la micile zgomote necunoscute ale casei. I-am auzit pașii lui Russ trecînd spre șemineu, să întrețină focul. Tano, picotind și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]