1,239 matches
-
dezlănțuie chiuind. Mă simt de-a dreptul penibil. Urc la etaj și încerc să dau un telefon în București, apoi cobor, ies afară, la soare, lăsîndu-i pe ceilalți să se așeze la mesele unde se aduc mostre din vinurile podgoriei. Gălăgia veselă pe care o aud îmi confirmă că o vizită la Murfatlar e totdeauna un mijloc forte de a le dovedi străinilor că nu s-au ostenit degeaba venind la noi, dar cum, din punctul meu de vedere, se poate
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la un local cu "atmosferă americană". Urcăm la etaj. În capătul scării, ne întîmpină o femeie cu aer băiețos. După ce se uită în sală, ne arată două locuri libere la o masă. Clienții mănâncă la mese lungi, ca la nuntă. Gălăgie, zumzet vesel, toată lumea vorbește. Comesenii se salută, de parcă s-ar cunoaște, își zâmbesc, își fac cu ochiul. Ca de obicei în America, porțiile sunt enorme. Aproape mă îngrozesc văzând câtă carne poate să mănânce vecinul meu din dreapta. Ospătărița îmi aduce
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se va duce. - Iei automobilul cel mic și pe urmă vii la palat?! Lică aprobă prin tăcere. Ada făcu cu el câțiva pași și-i spuse că-i stă bine ras și pieptănat așa! Lică, ce se temuse de vreo gălăgie pe chestia asta, fu mulțumit, dar n-o manifestă. - Ți-a trecut eczema aceea? îl întrebă Ada tot cam sfioasă impresionată de moda nouă a acelei tăceri. - Da! binevoi Lică, mereu prețios la cuvinte, din cauza învrăjbirii ce avea. Eczema de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
slavă Domnului, nici un trecut! Pas de blason sauf l'ecusson d'ecuries!" surâdea în el malițios Vardali, aristocrat ireductibil. Ajunsă la palat, deși poarta mare era, printr-o neglijență, închisă, Ada coborî pe trotuar fără să observe, fără să facă gălăgie. Înainte de a deschide portița grilajului luxos, se întoarse spre șofer și-i spuse preocupată: - Du-te înapoi după domnul! După o secundă de ezitare, înțelegînd de cine era vorba, obiectă timid că cellalt auto era dus cu domnul. - Totuși, du
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
președintele ales și se poate lăuda cu acest fapt - președinte de o noapte - și mai are de așteptat 5 ani buni și atunci poate că da, va fi președinte, dacă a învățat lecția bine, din propria experiență... S-a făcut gălăgie mare asupra fraudelor presupuse că s-ar fi produs la alegeri. O nouă numărare-renumărare și mai ales ultima speranță că poate renumărând voturile anulate ar mai putea recupera diferența ce-i separa pe cei doi candidați, dar și aici... „soarta
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de râu, care dispare sub frânghii cu rufe colorate. La catul clădirii urcă un păienjeniș de scări exterioare, acoperite cu o șandrama din scândură vopsită în care sunt tăiate gemulețe. În încăperile bucșite de ploșniți veșnic se aud certuri și gălăgie de copii. O mulțime amestecată, ovrei și mahalagii, umplea ulița care, strânsă între vechi zidiri, ocrotea viermătul omenesc. Negustori galițieni ridicaseră de-a lungul ei urâte clădiri galbene, cu scări către foișoarele de sus și curți ascunse, zemuind de petece
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
strângeau resturile de pe mese. Am luat dintr-un coșuleț trei felii de pâine cu care mi-am potolit foamea, apoi m-am dus în curtea din spatele clădirii, o curte spațioasă, asfaltată și împrejmuită de un zid înalt, de unde se auzea gălăgie. Băieții jucau "lapte-gros". Cum nu primisem, încă, uniforma pe care urma s-o capăt în cadrul bursei, purtam hainele de-acasă. O pălărie rotundă și neagră, cu bor mic, specifică portului din satele făgărășene, pantaloni albi, strâmți, de bumbac, cămașa, tot
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
speriat. De aceea, alimentam continuu focul. Când am auzit grohăituri, am luat-o la fugă. Pe urmă, m-am întors, am început să țip și să arunc cu crengi aprinse, fără sa văd, ce-i drept, nici un mistreț. Acum, însă, gălăgia veselă din curtea internatului făcea parte dintr-o altă realitate, total nouă pentru mine. Gata să-mi scot ghearele la primul semn de primejdie, stăteam cu spatele sprijinit de zid, ca într-o tranșee, încordat, atent la orice mișcare din preajma
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Și tot acolo, după ce creșteau, băieții deveneau bărbați. În orice casă se găsea o damigeană cu rachiu, făcut din mere, din porumb sau din cartofi, dar nimănui nu-i plăcea să bea prea mult de unul singur. Mirosul acru și gălăgia din cârciumă exercitau o atracție specială. Peste zi, în timpul săptămânii, cârciumile erau goale. Le trecea pragul doar câte un ins fără căpătâi, câte un târâie-brâu pe care toți, inclusiv copiii, îl priveau cu dispreț, deoarece nu exista rușine mai mare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de ora unsprezece. Să nu i se facă rău dacă stă treaz pînă la ora asta. — Darling, ce faci acolo sus? Întrebă Susan, ridicîndu-și privirea spre fereastra unde se vedea căpșorul lui Julius. Nu pot să dorm, mămico; e multă gălăgie. Juan Lucas văzuse și el că se Întîmplă ceva. — Ascultă, băiete, spuse În glumă; ce faci acolo treaz la ora asta? — Mă uit, unchiule. Vrei să-ți trimitem un whisky? Julius nu răspunse, În orice caz nu se auzi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
grevă și poți să pierzi un an ca nimic, spuse un Juan Lucas. — Ne Întoarcem la Catolică, spuse celălalt. Noroc! - Se prăpădeau de rîs, În afară de unul. — Vorbiți puțin mai Încet, spuse cel care avea să fie ministru. Și mai puțină gălăgie, că se uită lumea la noi. — Băieți, Încă un whisky. — Patru. — N-o să-mi ajungă banii, spuse al patrulea. — Nu te mai gîndi la bani; astăzi plătim noi, spuse un Juan Lucas. — Dă-i dracului de bani, Carlos... spuse celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
erau fericiți fiindcă se prefăcuse că era gata să cadă cu atîta greutate În brațe și maica Mary Joan sări s-o ajute și ieșiră Împreună din clasă. „Ușurel, le spuse măicuța fotbalistă Închizînd ușa. Puteți să vorbiți, dar fără gălăgie“ și ei continuară să stea de vorbă Încîntați, mîine nu venim la școală, te invit la mine și așa mai departe. Julius se uită spre fundul clasei, spre dreapta, unde se auzea glasul lui Fernandito și-l văzu cînd Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pînă În clipa de față. „Sau de cel mai mare dușman“, se gîndi Julius și a doua zi se apropie primul să-i dea compoziția. Domnișoara, o văzuseră cu iubitul ei, Îi spuse să aștepte o clipă, fiindcă Espejo făcea gălăgie și disciplina era Înainte de toate. Ce se Întîmplase? Lui Espejo Îi fugiseră ochii la decolteul rochiei de tafta bleu ciel și-i spunea lui Del Castillo să se uite și el, iar Del Castillo la rîndui lui se Întorcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cîteva kilograme... Nu-i rea domnișoara Rosa Maria... — Rosemary, Îl corectă Julius. — Domnișoara domnișorului Bobby! exclamă Celso. — Domnișoara domnișorului Bobby! exclamă Daniel. — Tot domnișoara domnișorului Bobby, Rosmari sau cum Îi spune! exclamă Universo. Dar Carlos Îl Întrerupse zicîndu-i mai puțină gălăgie, bă, fiindcă orchestra s-a oprit și acum se aude afară orice zgomot. „Stingeți lumina“, spuse Țanțoșa. Nu era o idee rea: așa, pe Întuneric, lipiți de fereastra asta, În spatele orchestrei, puteau să se bucure de spectacol cît pofteau, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care se născuse În sufletul ei atunci cînd se aștepta mai puțin, i se umplură ochii de lacrimi. Vlăjganul dădu s-o Îmbrățișeze, dar ea Îi alunecă pe sub braț. — Scîrbosule! Scîrbosule! Puicuța știa toată povestea cu inelul. Nu faceți atîta gălăgie... Vă rog, domnișoară... Uf! De ce s-a băgat! Puicuța dădu dușcă paharul și se porni să strige, denunțîndu-l față de toată lumea: seara asta era ultima cînd o mai vedeau cu Vlăjganul!... N-o s-o mai vadă niciodată cu el!... Totul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius a reușit să se stăpînească depășind momentul acela dificil și a ajuns cu bine la palat, cu totul și cu totul fiul lui Susan și sută la sută Întorcîndu-se de la aeroport. Sigur că Învățase că Juan Lucas nu suporta gălăgia și scandalul, mai ales cînd s-a hotărît să intre să bea un păhărel, În timp ce Susan se schimba ca să poată ieși. Nici vorbă de așa ceva: viața lui Juan Lucas trebuia să fie Întotdeauna așa cum hotărîse el, ca să poată rămîne la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în picioare lângă patul colegului de cameră inconștient al lui Mark, urlând: —Gilbert! Băiete? Mă auzi? Hai, trezește-te! N-avem timp de asemenea prostii. Gata, pricepi? Trebuie să ne întoarcem acasă. O asistentă veni să vadă ce-i cu gălăgia și îl conduse afară pe bărbatul revoltat. După asta, Karin încetă să-i mai vorbească lui Mark. El nu păru să remarce. Doctorul Hayes spuse că după cea de-a cincisprezecea zi nu mai existau speranțe. Nouă zecimi dintre victimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
varsă pe jos sau pe mine. Celelalte două farfurioare, una mai în vârstă - a făcut parte dintr-un serviciu de cafea de pe vremuri - și o alta minoră, care nici nu știe ce-i acela un serviciu de cafea, fac o gălăgie de nedescris de câte ori le plimb prin bucătărie. PAM zice că nu suportă zgomotul și mă obligă să le las în pace. Am mai încercat cu o sticlă mare din plastic, în care a fost apă plată dar e atât de
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
din jur. Au chip de om dar se unduiesc, colcăie și sâsâie ca niște șerpi, ca niște balauri. Lăcomia, mama lor, îi ia la rost, din când în când. Ascultați-o și voi, copii, ce le spune. Lăcomia: Terminați cu gălăgia, parșivilor! Vedeți că deștepții ăia, bebelușii lui Verde Împărat, vor să ne curețe. Da, da, pe toți, pe toți! Și nu va fi chiar bine de voi. Eu mă descurc dar voi, nătărăilor, s-ar putea s-o pățiți. Zmeii
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
are dreptul să fie. Dar ce are dreptul să facă un reporter? Are dreptul să fie deștept și atent la ce spun atât prietenii cât și dușmanii. Brr, m-am scuturat de zmei. Gata! ...Dar ce se întâmplă, oare, acum? Gălăgia zmeilor se aude tot mai slab. Nu, ei nu s-au potolit, doar că sunetul e tot mai slab și ajunge din ce în ce mai greu la mine. Acum nu mai aud nimic. Îi văd însă. Par veseli. Zmeoaica
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
magazin de fructe iluminat. într-o cameră în care ardea focul, pe care o vedeai prin fereastra de la parter, stătea un bărbat cu un prosop în jurul gîtului, bărbierindu-se probabil. în apropierea școlii intrară într-o sală plină de fum, gălăgie și oameni. Drummond își făcu loc cu forța pînă la bar, iar Thaw se strecură printre umerii și spinările celor de-acolo. Drummond îi întinse un pahar mare cu whisky și-i spuse să-l dea pe gît. O blondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la pas. Drumul trecea printre taluzuril largi și de mică înălțime. — Lanark, ai observat ceva diferit la trafic? întrebă Rima brusc. Nimeni nu merge în direcția opusă. — Așa era înainte? — Bineînțeles. A încetat acum cîteva minute. Și ce-i cu gălăgia asta? — Tunete, cred, zise Lanark după ce stătu să asculte. Sau un avion. — Nu, este o mulțime care ovaționează. — Dacă o să mergem înainte, poate o să aflăm. Era limpede că se întîmpla un lucru ciudat undeva înainte, că luminile se aglomerau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asta burta lui nea Cercel s-a trezit înaintea lui. Portarul s-a deșteptat imediat apoi din somnul lui ușor, întrebându-se ce se aude, apoi, când și-a dat seama că ea era cea care-l trezise, că face gălăgie, la fel ca fetele lui când erau copii de tâță și-și cereau porția de lapte de la mama lor, s-a liniștit și s-a neliniștit. Și iar și-a promis că se va duce la doctorul Margulis, de a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
gălăgioasă, care risca să-i acopere frăgezimea de gânduri și de trăiri pe care și-o acceptase de câteva zile. Sau poate că tăria tăcerii lui va acoperi tot vacarmul, iar sentimentul nerostit va fi auzit ca țipătul liniștii în mijlocul gălăgiei. Se simțea jumătate luminos, jumătate plin de întuneric. Lumina venea de la trecut, întunericul era pentru viitor. Grija cea mare era ca ea să nu vină, după ultima lor întâlnire, pentru că de-atunci n-o mai văzuse și ea nu-i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a întâmplat să fiu trimis acasă la ofițer pe când eram furier la casieria regimentului 2, artilerie antiaeriană din Roman. Într-o zi, soția ofițerului - șșeful carierei, m-a trimis să cumpăr făină de porumb; fiind foarte aglomerat, multă lume și gălăgie, știind că cucoana mai avea o ladă cu făină, m-am întors acasă, am umplut săculețul, oprindu-mi banii, și așa am ieșit din încurcătură și am mulțumit-o pe cucoană care era prea lacomă. În altă zi, soția ofițerului
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]