3,883 matches
-
cont, că acolo sus te afli în imponderabilitate, trebuie să știi că acolo nu ai o sobă pe care să prepari mâncarea, dar, în același timp, simți nevoia să mănânci o mâncare proaspăt gătită, și există metode de a o găti jos, în a o transforma într-un produs care să fie transportabil în spațiul cosmic iar acolo, printr-un adaos de apă la o anumită temperatură, s-o transformi, din nou, într-o mâncare proaspăt gătită, cu aceleași arome, cu
Manifestare internațională la Ierusalim [Corola-blog/BlogPost/93419_a_94711]
-
care să fie transportabil în spațiul cosmic iar acolo, printr-un adaos de apă la o anumită temperatură, s-o transformi, din nou, într-o mâncare proaspăt gătită, cu aceleași arome, cu aceleași gusturi pe care le are atunci când o gătești acasă la tine. Există tehnologii... științele spațiale s-au dezvoltat foarte mult și în acest domeniu și lucrurile care păreau inițial nerezolvabile și-au găsit în final rezolvarea. - Ce propuneri aveți pentru România, în domeniul spațiului cosmic? Vom mai avea
Manifestare internațională la Ierusalim [Corola-blog/BlogPost/93419_a_94711]
-
de lux - albă, cu variații de preț și de utilizare în arta culinară. În varianta verde sparanghelul este un antreu, ingredient în salate și supe sau garnitură însoțind diferite feluri de carne (în general pește și pasăre) fiind servit crud, gătit la abur, fiert, prăjit încins-rapid (stirr fried - wok) sau chiar pe grătar în diferite formule culturale de la bucătăria asiatică la cea americană. În variantă albă este o delicatesă - fiind considerată o leguma regală, des întâlnită în menu-rile caselor princiare din
Leguma cu producţie de 100 tone la ha [Corola-blog/BlogPost/93510_a_94802]
-
Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Scârțâie zăpada, pași-s în derută, Lumea de poveste, fulgul îl sărută Sania mă poartă către un copil, Amintirea asta vine iar tiptil... Brazii s-au gătit în straie albite Vor să primenească zilele cernite, Vârful să-l aprindă cu-n mănunchi de stele Ard de-atâtea ori nopțile prin ele... Casele și-au pus pe ascus căciulă, Câte-un viscol trist vine și le-o fură
IARNĂ DE POVESTE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383159_a_384488]
-
acasă. Mângâie delicat floarea de un roșu închis, rupse o mică frunză uscată, apoi trecu la cealaltă floare, o orhidee nespus de frumoasă. Dar,iată, Criști intra în casă. — Bună, scumpă mea! Ce miros mă întâmpină! Mănânc tot ce ai gătit, inclusiv, pe tine, zise, sărutându-i ceafa delicată. — Ai venit cu o foarte mica întârziere, dar te iert, domnule doctor. — A fost un prânz excelent, Delia! Friptură excelentă, salată și garnitură nu au cuvinte de comparație, într-un cuvânt, doamna
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383190_a_384519]
-
la Virgil. Relația cu fostul soț era civilizată, așa o numea ea. S-a despărțit greu de băiat, dar văzându-i fericirea, s-a liniștit. — Te rog, Virgil, ai grijă de el. Vorbesc cu mătușa mea să vină să vă gătească și să aveți sărbători frumoase. — Nu te îngrijora Ludmila eu mi-am luat concediu, vom pleca amândoi în vacanță la o cabană. E totul aranjat, nu-ți face griji! Fiul nostru va învăța, în această vacanță, să schieze. Vorbim la
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383263_a_384592]
-
Cumetre lup! Altfel, nu-i chip! / Așteaptă tu, numai un pic! La treabă cumătriță dragă, / Că ai de lucru! Nu-i de șagă!” Apoi, poalele-n brâu își pune, / Și-ncepe lemne să adune, Ațâtă focul pe-nserate / Și-ncepe a găti bucate: Face sarmale și plachie / Și alivenci cum doar ea știe; Mai face și o pască mare / Cu ouă și smântână care, De bună ce se dovedea, / De degete ți se lipea; Mai face și alte bucate, / Care de cari
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
au dus! Vai, bieții mititei! S-au dus la Domnul, cum îți spun, / Că numai El singur e bun! Noi trebuie, așa cum știm, / De al lor suflet să grijim. De-aceea, eu m-am pregătit / Cum am putut și am gătit Un praznic, după-a mea putere / Și-acum te rog să-mi faci plăcere, Ca să poftești și dumneata, / Să mai vorbim, să pot uita, Să îmi aduci o mângâiere!” / „Da vin cumătră, cu plăcere! Deși mai bucuros eram, / Dacă la
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
scara Încă mai exista, deși mult mai părăginită decât cum și-o amintea el. Speră că Îi va putea suporta greutatea. De pe partea cealaltă a podului, Negrii Îi observaseră mișcarea. Văzându-l alergând În câmp deschis și Înaintând spre ei, gătit cu Însemnele Comunei, mai Întâi se temuseră că el conducea un atac al gărzii și se precipitaseră Îndărăt, către rampă. Însă când Își dădură seama că era singur, Își recăpătară curajul. În timp ce se cățăra grăbit pe scară, Dante Îi auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
normală, evlavioasă, cu frică față de Dumnezeu și respect față de turci, crescută în spiritul solidei educații feudale de-atunci, știind oleacă de latină, oleacă de greacă, puțină franceză, având o dădacă poloneză de frontieră care rupea turca, cântând binișor la cobză, gătind onorabil, ba chiar posedând în micul pavilion de lângă conac o lunetă nemțească prin care, în nopțile senine de vară, cerceta, din păcate, ce fac slugile în odăile lor. Cu timpul, obiceiurile proaste ale Despinei de a săpa gropi în curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în vânt, ci și de ecourile întretăiate pe care le trezeau în el trecerea molatecă și rău prevestitoare a motanului negru al gazdei, strunga imposibil de ocolit cu privirea din dantura tatălui fetei, carpeta de pe perete cu BUCATE BUNE EU GĂTESC PENTRU SOȚUL CEL IUBESC etc. întrebări chinuitoare frământau mintea sa fragedă: ce legătură există între lucruri? Sunt ele dispuse la întâmplare? Să nu existe nici o relație între, de pildă, micul gândac roșiatic care iată-l că intră sub poalele rochiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spre napolitanele cu cremă de lămîie „Gigel“ - Colorat artificial. Aromat sintetic. Delicioase. Mestec ca o capră și aștept o frază genială. Mă dedau rău desfrîului. Îmi neglijez obligațiile. Nu mă duc la servici. Mint că am fost la policlinică. Nu gătesc. Mint că n-am găsit ulei. Nu mă spăl. Mint că n-am avut apă caldă. La terre promise, paradisul oamenilor dezocupați. Să trăiești ca un turist. Să te epuizezi contemplînd. Să te saturi privind expoziția de artă culinară de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai târziu, în biblioteca lui Eberhart. În fiecare sâmbătă venea de la mănăstire o soră care răzuia săpun galben în oala de rufe și fierbea hainele îngrămădite pe scaune. Apoi arunca în veceu resturile mucegăite ale mâncării de săptămâna trecută și gătea alta, la fel. De cele mai multe ori mă feream să dau ochii cu ea. Purta uniformă; se numea Helga. Rareori dormeam în același loc. Peretele din dosul camerei era acoperit de un singur tablou uriaș. În rama neagră, nu era nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mașina și că nu a scos o vorbă tot drumul. „Vedeți că totul s-a terminat cu bine, necredincioșilor, ce vă tot frământați atâta?“ - ar spune Domnul acum râzând. Creșteam cu supă de carne, cu prăjituri și cu cărți. Amália gătea supa, prăjiturile erau de la Alajos, iar cărțile nu le alegeam eu și am simțit în asta o umbră de manipulare. Nu tu Kafka, nu tu Apocalipsa lui Ioan, ci numai lecturi ușoare, dar asta nu mă deranja. I-am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de respectabilă ca a lor. Da, Iosif și Fratele, negustorul de vechituri, veneau într-adevăr la ei, oricât de mare rușine ar fi fost. Totuși ea s-a dus la înmormântarea lui, ba chiar a plâns, și tot ea a gătit cina. Nu era cușer, că la aia nu se pricepea, dar măcar și-a dat silința, săraca. Încerca deci să mă educe religios, dar am căzut la înțelegere că eu eram deja dincolo de credință și că mă interesau mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de popă până la Alajos, să râdă de ea. — Dar de ce să râdă, Amália? a întrebat-o Engelhard. — Dumneata să nu îndrăznești să mă întrebi nimic, pentru că nu pentru dumneata m-am întors eu - a scâncit ea -, ci pentru că trebuie să gătească cineva pentru copilul acesta. Iar dacă râd, înseamnă că au un motiv s-o facă. Nu spui dumneata mereu că fotografiezi toți nebunii? Așa că m-ai făcut și pe mine nebună, nu-i așa? Iar exemplarul acela a trebuit scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Rar întâlnești oameni ca ăsta - mi-a spus el. Trebuie să aștepți zeci de ani, ceea ce e îngrozitor, dar nici chiar așa. Acum n-am vreme - i-am răspuns eu. Fotografia să fie perfectă. Alerg după cumpărături. O să încerc să gătesc măcar o dată în viață ceva ca lumea. Azi cinăm în trei. — Unul ca el merită - s-a consolat el. M-a întors pe dos. — Da, merită! i-am mai strigat eu din ușă și am alergat să mai găsesc chifle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
era mai bine, dar dormea încă, așa că tanti Mae mi-a zis c-o să-mi facă ea micul dejun. N-am văzut-o niciodată pe tanti Mae să facă ceva prin bucătărie, și mă întrebam ce avea de gând să gătească. În timp ce mă spălam pe față, am auzit-o cum se pregătea jos, trântind frigiderul și învârtindu-se prin bucătărie. Când am coborât, mâncarea era pe masă. Așezase o grămadă de clătite într-un castron, așa că am luat una și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
slujbei sale, tanti Mae era organizatoarea principală a petrecerii. Toată ziua și-a petrecut-o jos în uzină decorând locul și ajutându-i cu prepararea mâncării. Când a ajuns acasă, s-a dus direct la ea în cameră să se gătească. Eu mergeam cu mama și cu tanti Mae și eram foarte curios să văd cum e, fiindcă nu mai fusesem la o petrecere de la începutul școlii. Pe la șapte, așa, mama și cu mine eram gata, stăteam pe verandă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pe acasă cât eram eu la școală și o ajuta pe mama, care nu mai părea să facă nimic. Începea să facă curățenie, dar apoi lua poza și stătea și se uita la ea sau ardea mâncarea când încerca să gătească, nici măcar nu o mirosea ca să știe când să o ia de pe aragaz. Într-o zi, tanti Mae i-a spus să stea pe verandă cât ea lucra prin casă. Când am ajuns acasă în amiaza aceea, tanti Mae a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
la vârfurile pinilor. Simțeam adierea vântului intrându-mi în cameră, agitând praful și plimbând aerul vechi, stătut din cameră. Tanti Mae nu era prin preajmă ca să mă mângâie pe cap, să-mi dea să mănânc lucrurile speciale pe care le gătise și să-mi arunce privirea aia care mă enerva groaznic. Acolo sus puteam să stau să mă gândesc. Mă gândeam la multe lucruri. Toți cei care au terminat școala odată cu mine erau acum la facultate, cel puțin cei care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
a transformat în universul Severino. A doua zi Feifel i-a cumpărat haine noi, cărți, tot ce dorea Severino, bucurându-se ca la regăsirea unui fiu pierdut. Feifel lucra ziua la redacție și seara era cu Severino, care știa să gătească de minune. Ce plăcut, era ca și cum primise în dar un fiu la care visase mult, după pierderea unei soții certărețe. Severino povestea minunate istorii. Străzile din Palermo, la fel cu cele din București, locul de naștere al lui Feifel, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Slobozia), prefăcută în zid. [Biserica de lemn a fost dată satului Lunca]. Slobozia - Filipeni a rămas fără biserică, deoarece boierul Ștefan sau Dumitru Rosetti a avut un vis interpretat de Sanda, țiganca, ca ceva de jale, spunând boierului că, dacă gătește biserica, va muri imediat. „Mănăstirea” n-a mai fost terminată și treptat s-a ruinat. În legătură cu școala din Slobozia - Filipeni, Vasile Vasilaș ținea minte că a fost deschisă după războiul din 1916-1918. În realitate, școala s-a deschis în 1914
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Slobozia), prefăcută în zid. [Biserica de lemn a fost dată satului Lunca]. Slobozia - Filipeni a rămasă fără biserică, deoarece boierul Ștefan sau Dumitru Rosetti a avut un visă interpretat de Sandală, țiganca, ca ceva de jale, spunând boierului că dacă gătește biserica, va muri imediat. „Mănăstirea” n-a mai fost terminată și treptat s-a ruinat. În legătură cu școala din Slobozia - Filipeni, Vasile Vasilaș ținea minte că a fost deschisă după războiul din 1916-1918. În realitate, școala s-a deschisă în 1914
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cârpă de pânăză, să nu fie de lână, se afum cu ea locul umflat. După terminarea descântecului se stinge cârpa și cu partea arsă se dă peste locul umflat. Descântatul pentru dureri de pânătece: „Popa toacă, rostu’ seacă Popa a gătit, rostu’ lui ...(numele) S-a gătit de secat ...Descântecul de la mine, Leacul de la Dumnezeu.” A se observa: îl lasă pe bolnav în plata Domnului! Un caz concret a fost a lui Hortolomei Constantin Pușcuță, copil de 5-6 ani care se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]