838 matches
-
Bank Street, știu precis că am ieșit să beau ceva. O idee proastă! O, foarte proastă. La un moment dat, cineva m-a crestat cu ceva, un obiect cu vârful ascuțit, metalic sau cu un șuriu tocit. Cămașa îmi era găurită ici și colo, dar nu și haina - haina mea bună, cea mai bună. Acum era opt jumătate. Mi-am spălat fața cu apă și am simțit cum degete de foc îmi pipăie spinarea. Timp de zece minute am vomat conștiincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-i umpleau mintea. Încercând să se întreacă pe sine, Vaughan gândise un almanah îngrozitor al dezastrelor automobilistice imaginare și al rănilor nebunești - plămânii oamenilor în vârstă înțepați de mânere, piepturile femeilor tinere străpunse de coloane de direcție, obrajii tinerilor chipeși găuriți de încuietoarele cromate ale trapelor. Pentru el, aceste răni erau cheia unei noi sexualități născute dintr-o tehnologie perversă. Imaginile acestor răni atârnau în galeria minții sale ca niște exponate în muzeul unei măcelării. Gândindu-mă acum la Vaughan, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ne vei lumina. Cerul Ai un număr infinit Și de toți ești definit Noi oricum nu te-am găsit Totuși ne-am cam fi dorit. Nu te-am descoperit tot Nu o să putem căci ești gol Ai doar stele, galaxii, Găurii negre, stele vii. Cerul Cerule, ești cam albastru Norii te-au cam părăsit Nu ne-ai părut nici sinistru Iartă-ne și tu un pic. Ai un soare așa frumos Și o lună asemenea Nu îi supăra te rog Căci
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să zboare singură. Prâslea avea impresia ca se afla în spatele zgripțuroaicei care-l scoate pe tărâmul oamenilor. În timpul zborului, Prâslea deschide valiza cu arme și luă un aparat cu care își prăji pantalonii. Apoi luă o mitralieră mare și își găuri papucii. Dintr-o dată i se păru că se aude ceva în ureche. Agent 00, mai avem puțin până la destinație și trebuie să îți pui micropropulsoarele din valiză și să sari pe clădirea Jony’s Bar. Ne vedem acolo, spuse agentul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
băutura, au băut vin acru și copiii lor au dinții putrezi, bum, bum, să-l ucizi pe taică-tău, asta ar trebui să faci, dar nici o nădejde să vină aici ca misionar, e mort de când hăul, vinul acru i-a găurit mațele, mulțumește-te să-i faci de petrecanie misionarului. Am o răfuială cu el și cu stăpânii lui, cu stăpânii mei care m-au înșelat, cu împuțita aia de Europă, toți m-au înșelat. Să fii misionar, altă vorbă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
multă prezență de spirit se avîntă în mijlocul bulevardului unde zace nenorocitul părăsit de restul lumii care se retrage în dezordine. Îl apucă de glezne și-l tîrăște pînă pe trotuar lăsînd pe caldarîm o dîră neagră de sînge. Glonțul îi găurise ficatul, murea încet, dar sigur, nimeni nu se înghesuie să facă rost de o mașină sau să cheme o ambulanță. Dacă aș avea putere asta v-ar paște și pe voi scîrnăviilor, își spune Roja, v-o arunc direct în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Și apoi am văzut-o pe Tabea. Sau cel puțin cred că am văzut-o. O fată de înățimea și culoarea ei a apărut în fața noastră. Era îmbrăcată în hainele albe ale templului, cu capul ras și cu amândouă urechile găurite. M-am ridicat și am strigat-o, dar ea s-a întors pe călcâie și a luat-o la fugă. Fără să mă gândesc și pâna ca mama să apuce să mă oprească, am luat-o la fugă după ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și sfințit omenește de suferință, pentru că adversarii lui n-au avut încredere nici în școlile de corecție, nici în spitalele psihiatrice; au preferat soluția radicală, crucea, fără să priceapă, proștii, că abia astfel cel răstignit va cuceri lumea, cu mâinile găurite de cuie. Dar asupra acestei chestiuni delicate voi reveni. Acum e nevoie să vorbesc despre ce s-a întâmplat la spital, deoarece trecerea pe-acolo a însemnat o schimbare de o sută optzeci de grade în atitudinea mea. Lucrurile s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu ajutorul cărora, sârguincioși, demnitarii își transcriseseră indicațiile prețioase sacadate de Conducătorul Statului și, tot războindu-se, se treziră adăpostindu-se, pentru câteva momente, fiecare, sub patru pupitre corespunzătoare, din cazematele cărora niciunul nu găsea încă prielnic să țâșnească și să găurească decisiv învelișul din piele al cutărui camarad, cu una dintre sulițele scuipătoarelor sau ale scrumierelor, demontate de pe hol. - N-au să se scurgă cinci minute și or să părăsească, de bună voie, incinta! rosti, calm, dintre antenele microfoanelor, Nicolae Ceaușescu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
găsesc retezați pe jumătate, ori doar niște colțuri Îngropate În carne, de-a lungul gingiilor - zone tumefiate și dureroase. Mai mult ca oricând, mă descopăr acum În limpezimea oglinzii. Și mă Înspăimânt! Arăt ca o mască din cârpă, răsfirată și găurită de prea multă folosință. Sunt la discreția timpului. Sunt la... disprețul timpului. Și nu am Încotro! Deși nu am dorit cu nici un chip să iasă așa (altfel Îmi planificasem timpul acesta de viață, alta fusese hotărârea mea În trecut), cred
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bețe și cioburi mari (Goanță găsise chiar o bucată de tablă) am Început să-i săpăm un mormânt pe măsură undeva, Într-un colț al cimitirului, sub un arțar bătrân. Libelula s-a rănit la genunchi, iar eu mi am găurit haina, la capătul mânecii. Nu mai conta. Eram murdari din cap până-n picioare de pământ și frunze. Și uzi până la piele. Goanță se văieta de foame (l-a potolit Libelula repejor cu o eugenia). Zău, măi Goanță, nu știu cum de-ți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
O să Întârzii la serviciu. O să Întârzii indecent, nebunesc de mult. Banda pentru autobuze e blocată de autobuze. Abandonat autobuzul. Un sprint care-mi pârjolește plămânii În jos, pe City Road și luat de-a dreptul prin Finsbury Square, unde tocurile găuresc iarba interzisă și sunt apostrofată cu familiarul „Alo!“ de către bătrânul a cărui meserie este să strige la cei care aleargă pe iarbă. —Alo, domnișoara! Nu poți s-o iei pe margine ca toată lumea? E jenant să se strige la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Îi auzeau cum se înfig în carnea putrezită. - Sânt niște huidume de te fărîmă! Fugiți de la armată, dizertori... Se strângea carnea pe copii ca la găini. -Dizertori? , - Da. Au centiroane și bărbi și aruncă cuțitul la fix! Unde vrei te găurește! - Da-n tine nu dă? - De ce să dea? râdea al Măritei. Eu sânt de-ai lor! - Și n-au frică de vardiști? - N-au. Vreo trei și-au făcut pardesiu de scânduri de pe urma lor. Copiii nu prea înțelegeau limba păsărească
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
i s-a mișcat după aceea de câteva ori prin dreptul perdelei. N-a trecut o săptămână și luase foc mahalaua. Asta de la copii s-a tras. Ieșiseră cu felinarele de pepeni. Nu era băiat în cartier să nu fi găurit coaja unui cantalup de miez și să n-o fi scobit, găurele-găurele, cu coada unei penițe. Se adunau în capătul străzii, lângă Filantropia, cu luminări aprinse în boșarii goi, acoperindu-i cu palmele, să nu se stingă lumina. Bătea un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
am, nu dau cu suriul. Tot de la un zbanghiu am învățat: dacă pui mâna, te mai iartă. Ce zice? N-a avut. E al dracului! Dar dacă iei sufletu omului, nu te lasă, ori te bagă la sare, ori îti găurește pielea... Nu-l mai asculta Paraschiv. A chemat armonistul. - Mă belitule, da din muzicuță știi să zici ceva? Știa. I-au dat bacșișul lui și-a pus-o pungașul pe gagică să-i joace: - Ia să te mai văd, Didino
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ține strâns! Mai fă un nod! Ține de amândouă capetele! (I se mai vede creștetul.) Gata! (Către acel ceva din adâncul gropii.) Marș! Marș! GRUBI (Aplecat mult peste groapă.): Iar mușcă? BRUNO (Din adânc.): Ce? GRUBI: Iar mușcă? BRUNO: Îl găuresc eu. GRUBI: Să nu se scârbească, nene... BRUNO: Îi crăp capul! (Agitație în adânc.) Marș! (Funia se mișcă amenințător; BRUNO se luptă cu cineva în adâncul gropii, creștetul îi apare și-i dispare în ritm alert.) Ha! Prostuțule! Stai cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
știe că va trebui să sufere într-o zi. Aici se aflau pe pereți portretele tuturor regilor Portugaliei - și aici năvălește tineretul, dornic de a lichida într-un fel sau altul, cu relicvele trecutului. Portretele sunt împunse cu săbiile și găurite de gloanțe. Iar în altă sală, unii studenții găsesc robele profesorilor de la Teologie, arhaicele veșminte negre sunt sfâșiate în bucăți - pentru a se pune odată capăt acestei medievale superstiții, care este studiul Teologiei, - Oliveira Salazar nu participă la entuziasmul dezordinii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cum agita steagul acela. „Or să tragă, dom’le!“, aproape că mi-a strigat. „A ieșit mișcarea întoarsă! S-a ascuns aci, la mine-n casă. Două plotoane, cu aruncătoare, de-alea de le ții pă umăr și tragi de găurești tancu’. Fugi, iese cu tragedie mare!“ Părea că vorbește aiurea. Peste câteva luni ne-am întâlnit iar la „Tic-Tac“. Avea o fundă tricoloră la rever. A ridicat din umeri când am ciocnit halba cu el. Zâmbea nedumerit, amuzat. „Nu-ș’ cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
iar dacă m-ar asculta, nu m-ar Înțelege... Taci, Knut, te rog! Taci! Îi puse o mînă pe gură, iar norvegianul Knut, prostul, i-o mușcă atît de tare, Încît s-ar fi zic că vrea să i-o găurească. Niña Carmen scoase un țipăt de durere, dar celălalt continua să strîngă dinții, pînă cînd se auzi o Împușcătură care-i zbură capul de pe umeri, aruncîndu-l În spate. Stropită cu sînge și creieri, asurzită de detunătura care-i răsunase chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
uriaș împietrit ca spaima, cu capul atingând de nori. 325 {EminescuOpVI 326} Făt-Frumos vâjia prin aer așa de iute, încît i se părea că nu fuge, ci cade din înaltul cerului într-un adânc nevăzut. - Mă arde - zise fata. Baba găurise stânca într-un loc și trecea prin ea prefăcută într-o funie de fum, a cărei capăt dinainte ardea ca un cărbune. - Aruncă naframa - zise fata. Făt-Frumos o ascultă. Și de odată văzură în urmă-le un luciu întins, limpede
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
clădiri unde trăiesc și chiriași din cealaltă margine politică, care, într-o atitudine deplorabil de revanșardă, ar putea, ca să folosim un termen suav, să îngreuneze plecarea celor ce se retrag, dacă nu chiar, mai grosolan, s-o împiedice total. Ne găuresc cauciucurile mașinilor, spunea unul, Înalță baricade pe paliere, spunea altul, Blochează lifturile, sărea un al treilea, Pun silicon în încuietorile automobilelor, întărea primul, Ne sparg parbrizele, opina al doilea, Ne agresează când punem piciorul afară din casă, avertiza următorul, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
căcat, infiltrați, trădători, fii de cățea, acum înțelegem de ce vă aflați aici, ați venit ca să-i demoralizați pe oamenii decenți, dar dacă credeți că o să vă lăsăm să plecați, e mai bine să vă luați gândul, dacă e nevoie, vă găurim roțile, poate învățați să respectați suferința altora. Telefonul sună în biroul prim-ministrului, putea fi ministrul apărării sau cel al internelor, sau președintele. Era președintele, Ce se petrece, de ce n-am fost informat la timpul cuvenit despre învălmășeala de la ieșirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se întoarcă la providențial, s.a., să se odihnească până la ora prânzului, poate chiar să doarmă puțin, să compenseze somnul pierdut în timpul blestematei nopți pe care trebuise s-o suporte, dialogul dificil cu ministrul, coșmarul, țipetele soției medicului când albatrosul îi găurea ochii, dar ideea de a se duce să se închidă între pereții aceia mohorâți îi păru respingătoare, nu avea nimic de făcut acolo și cu atât mai puțin să se ocupe cu trecerea în revistă a armelor și munițiilor, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu totul, Aveți vreun motiv special să spuneți asta, Nu, am spus ca să spun ceva. Comisarul mințea, fraza completă căreia nu i-a permis să-i iasă din gură ar fi fost alta, Dea domnul ca albatrosul să nu-ți găurească ochii. Câinele se apropiase gata gata să atingă cu botul genunchii comisarului. Se uita la el și ochii lui spuneau, Nu-ți fac rău, nu-ți fie teamă, nici ei nu i-a fost în ziua aceea. Atunci comisarul întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
tăbliță și în zăpadă. Era prima dată că avea la dispoziție o foaie albă și un creion. Se îmbujoră și, opintindu-se ca atunci când căra un pachet greu, desenă cea mai caraghioasă vacă din viața lui și, fără să vrea, găuri hârtia în câteva locuri. Îi făcu ochiul acoperit de pata neagră ca la pirați, dar nu reuși să-i deseneze bine picioarele adunate, subțiri ca firele de păr și terminate cu câte un gogoloi. Îi dădu desenul lui Costache, după ce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]