1,108 matches
-
căpătâiul patului și am sorbit cu mare băgare de seamă...Am înghițit...Îndată, prin trupul meu a început să alerge o herghelie de cai albi...Cu fiecare clipă simțeam parcă nevoia să sar în spinarea unuia și să plec în galop întins către zări...Am privit uimit către bătrân. Ori mi s-a părut, ori într-adevăr ochii lui cătau ghiduș către mine. Încă o înghițitură și în clipa următoare eram deja în capul oaselor, odihnit și proaspăt ca niciodată. Ei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cenușa noastră. În taina dintre nopți și zile, dintre tăcere și cuvânt, iubirea este-al nostru-avânt și ochii tăi curați, copile. Lumini de pietre prețioase vibrează trupul mării drag și farmecele ei ne-atrag cu-atâtea simfonii frumoase!... Vâslitu-acesta un galop e chiar când nu bate-n pânze vântul, Ulysse, iată și pământul cu ale noastre Penelope!... Dar țărmul care vine-aproape nu e Itaca, ci-napoi ne-au dus misterioase ape cu mările-nflorite-n noi Întorși pe-al Troiei tainic
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
căreia curgea un râu nu prea mare, dar zgomotos. Duceam un plic galben, ceruit, cu peceți roșii pe care nu se afla nici un nume. Deși cerul era limpede, nu se zărea nici o stea. Un câine care lătra, un cal în galop, făceau ca liniștea să fie adâncă și tainică. M-am pomenit pe o terasă, dinaintea unui bătrân impunător. În jur se căscau acum râpi adânci, iar sub stânca lipită de treptele măcinate de vreme, râul se prăbușea urlând. Bătrânul a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cenușa noastră. În taina dintre nopți și zile, dintre tăcere și cuvânt, iubirea este-al nostru-avânt și ochii tăi curați, copile. Lumini de pietre prețioase vibrează trupul mării drag și farmecele ei ne-atrag cu-atâtea simfonii frumoase!... Vâslitu-acesta un galop e chiar când nu bate n pânze vântul, Ulysse, iată și pământul cu ale noastre Penelope! Dar țărmul care vine-aproape nu e Itaca, ci napoi ne au dus misterioase ape cu mările-nflorite-n noi. Întorși pe-al Troiei tainic
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
kilometri pe oră, dar parcă mi se păreau o sută, și am trecut pe lîngă un polițist călare, și calul s-a speriat și a-ncercat să fugă și, Doamne, ce s-a mai Înfuriat polițistul: a pornit-o În galop pe urmele noastre strigînd să ne oprim, iar tata rîdea ca un nebun și spunea: Dă-i bătaie! Dă-i bătaie! Nu există pe lume cal care să te poată ajunge! Dar tînărul s-a speriat și a Încetinit viteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
despre locul lui în oraș, despre viața ciudată pe apă pe care o împărțeam. Brusc, un grup de călăreți s-a îndreptat spre mine, ieșind din umbră, sunetul copitelor fiind înăbușit de pămîntul moale. Trei sau patru cai într-un galop lînced în drumul lor spre grajd. Trupurile lor enorme au trecut pe lîngă mine pe amîndouă părțile; era prea tîrziu să mă feresc din cale. Coaste, frîie, piele scrîșnind. Le-am simțit sudoarea caldă, mirosul de bălegar și pămînt. Cineva
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cumplite porcării, acolo, la colțul străzii Batiștei, n-am să le repet. Am să spun doar că trecătorii, destul de rari la ora aceea, socotindu-ne beți, ne ocoleau pe departe, unii ne și înjurau. Puiul de câine-șobolan se întorsese la galop, credea că e chemat. I se lipise de pantoful stâng, i-l mirosea, atent. „N-a înțeles nimic“, a oftat Constantin și eu nu mai știam dacă vorbea despre javră sau despre fata de pe șlep. „Nici n-avea cum : era
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și-l îndrumă spre conacul lui Manolache Ochiu-Zănoagă, după ce-i puse la dispoziție un cal bun, murg, odihnit. Costache nu prea călărise în ultimul timp, dar acum simțea nevoia să și descarce energia. Se simți tânăr când o luă la galop. Trebuia să treacă prin cea mai grea încercare pentru un polițist, să anunțe unei familii o moarte năprasnică. Alesese să o ducă el la capăt dintr-un motiv simplu: voia să afle ce puteau să însemne cuvintele băiatului, șaradă cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mama în starea aia, a dat fuga în strada Fântânei și doctorul, care se odihnea cu perdelele lăsate, s-a sculat imediat, și-a luat pălăria de paie, l-a pus pe Nelu să pregătească trăsura și-au venit în galop în mahalaua Olari. Apoi doctorul s-a ocupat de toate cele, au băgat-o pe mama lui la doctorul Marinescu, Nicu nu știa cu ce bani, iar pe el l-a luat o vreme să locuiască cu Jacques, a fost
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în loc cu verdeață și răcoare, în schimb lor le-ar fi prins tare bine, ar fi înveselit salonul, fiindcă de-un an trăiau ca niște pustnici și lui i se urâse cu viața asta! Când s-au întors, tot la galop, după ce s-a opintit să-i scoată cizmele înalte, care ieșeau greu fiindcă erau lungi și țepene, după ce le-a lustruit-oglindă și le-a pus șanurile în interior, Generalul i-a dat liber să se ducă unde-o ști, să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ce face și încotro se îndrepta. Era chiar în mijlocul unui rai vegetal și înșelător sau doar indiferent și tenace. Calul i se neliniști și începu să tresalte. Se cabră odată cu el, dar nu era ceea ce așteptase. O porni sforăind în galop, până când se- nălță și îl aruncă dintr-un salt, făcându-l să se despartă de hățuri. Plonjă ca o săgeată lansată din arc și căzu pe spate în desișul unor bețe și țepi de gherghin sălbatic. Îi vâjâia capul, dar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
CÎte pagini ai scris pînă acum?“. I-am spus adevărul: scrisesem optzeci și opt, la care mi-a replicat: „Nici măcar o sută! O să-ți dai repede seama că primele o sută de pagini nu Înseamnă nimic, e ceva ca un galop de Încercare. Nu poți spune că ai Început o carte cu o sută de pagini. Aceste o sută de pagini ajung În general la coș. Mai bine te-ai concentra asupra scenariului tău. Ești un vizual! Îți vei căpăta avansul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cele mai greu imaginabile crime și mă urăsc mai mult decât te-am urât vreodată pe dumneata. Nu pot să mai trăiesc cu persoana care am devenit. Sunt un criminal și un laș. Mă voi arunca în fața unei troici în galop. E singurul mod demn pentru un rus ca să se sinucidă. Voi fi liber de dumneata și dumneata vei fi liber de mine. Dar nu ar fi trebuit să o bați? Cum de ai putut să o bați? Fiul dumitale, Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Următoarea găselniță! Uau! — Mi-ai alungat admiratorul, o tachinează Milena. Lasă că găsim Încă și mai mulți acolo de unde venim noi. Tiffany o Împunge cu umărul. SÎnt ca două iepe pursînge. Wakefield n-ar vrea să le vadă plecînd În galop, dar are reală nevoie de o oră singur, să-și pregătească discursul. Se face tîrziu. Cere voie să plece din separeu, dar Susan nu se mișcă. — O să stau aici și-o să beau pînă cînd te Întorci. Nu te teme, conduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
văzând că sclavii debarcaseră și se încartiruiseră la câteva mile de oraș, intenționa să-i atace imediat. Slavii însă împrejmuiseră tabăra cu șanțuri adânci, acoperindu-le cu crăci, pământ și frunze. Aio, care călărea în fața armatei, s-a repezit în galop, învârtind în aer spada, neștiind de șiretlicul acela defensiv. Încât, căzând astfel în cursă, a fost omorât împreună cu alți oșteni de frunte care-l urmaseră. Alți câțiva au fost luați prizonieri, și samniții s-au retras înfricoșați, încetând orice atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ușurel o melodie veselă. Era minunat să am dreptul să trec prin locul ăsta cum voiam, fără să trebuiască să lucrez ceva pentru a-mi justifica prezența acolo. Capitolul șaisprezecetc "Capitolul șaisprezece" Actorii intrară în culise într-un fel de galop la care recurgeau toți când terminau ce aveau de zis și trebuiau să părăsească rapid scena. Mă întrebam dacă învățau asta special la școală. Odată ajunși în culise, se opreau brusc. De pe scenă, se auzeau vocile lui Oberon și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de o sclipire admirativă întrucît Victor se văzu obligat să-mi dea detalii. era un Ford Mustang de 305 cai-putere, mai mult decît o mașină - un mit american. singura mașină Ford pe care nu scrie Ford pentru că emblema mustangului în galop, plasată în față, în spate și pe volan, era suficientă. Iar acel exemplar în care tocmai urma să ne îmbarcăm era ultimul model, cu computer de bord și senzori de parcare, videocameră de marșarier, scaune încălzite, cutie de viteză cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
București repera o cucoană, pornită în alergare și panicată de groaza (delicioasă) de-a nu pierde vreo birjă, degustătorii fini ai orașului decideau, pe urmele ei, prin clipiri evaluative și mișcări savant spiralate ale degetelor, dacă doamna respectivă, pornită în galop, poseda sau nu, un ațâțător pas Galopenția. Se mai ciorovăiau între dânșii cu privire la Ulpiu și Fiorosul Marcel, Relu Înmiresmatul, Dulcele Doru și Gabi cel Norocos, neputîndu-se pune niciodată de acord dacă tăietura ce le-o aplica propriu-zis Sargețius muierilor aducea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întrebă. -Da. - Las', c-o să fie bine! Se despărțiră. Părinții, cu Grigore și nevastă-sa plecară spre casa dogarului, că acolo era petrecerea. Nunii porniră la fotograf. Birjarul chiui o dată la animalele ascultătoare și apucară spre gară. Caii săltau în galop, mișcîndu-și cu mândrie spinările pieptănate și împodobite cu stele de alamă și flori de hârtie. Muscalul în livrea de catifea albastră le atingea rar spatele puternice, roșcate și lucioase de sudoare. Ei răspundeau săltând într-o parte și-n alta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
s-o scoată în lume. Într-o duminică s-a îndurat, au închis prăvălia, s-au îmbrăcat și au mers la plimbare. Grivița era plină de oameni. Pe drumul atunci pietruit, pe care-l uda primăria cu stropitoarele, treceau în galop caii bine țesălați, înhămați la trăsuri noi. Vizitiii băteau clopotele, să se dea lumea la o parte. Pe pernele albastre de catifea, ședeau răsturnați cu plăcere negustori pricopsiți, lângă nevestele sau ibovnicele lor, cu vestele închise la mai mulți nasturi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Pisică era roșcat, cu un păr scurt și încrețit. Căzuse la picioarele lui și se mai zbătea puțin, mustrîndu-l parcă cu privirea lui moartă. - Țin-te, nea Marine! îi strigă Chișcă dintr-o parte. Pe poarta de fier intra în galop o ciurdă de tăurași negri. Tăietorului îi tremurau mâinile. Simțea în tot corpul o slăbiciune. Se rezemă de zidul de ciment și așteptă o clipă. Un animal ager, îndesat, veni drept asupra lui. Ridică mâna și înfipse cuțitul întors sub
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și mici și mari, rupând lanțurile și gardurile. Câte douăzeci după coada unei cățele. Și să-i fi văzut! își trențuiau floacele. Al lui Gogu, cu ceata, pleca spre Grant sau spre Tarapana. O săptămână nu le ajungea. Treceau în galop prin grădini, de-a dreptul peste malurile abia înverzite, acoperite cu gunoaie, și de acolo, de sus, pe lângă țevile unsuroase, se avântau în fundul negrii și adânc, unde se încurcau cățelele chivuțelor. Câinele croitorului se oprea departe, mirosea și, cu ochii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și începu să înjure în gura mare, dar cine îl mai asculta? Se întuneca tot mai mult și goana nu conteni. Ceferiștii atunci ieșiți din schimb întrebau de pe trotuare: - Unde-alergați așa, măi oameni buni? Convoiul fără cruce, străbătând Grivița în galop, le stârnea curiozitatea: - A murit Bică-Jumate... - Aha, cămătarul... - Ăla de-a fost plutonier în armată și s-a pricopsit pe spinarea săracilor... - Ăla de nu bea, nu mânca... - Ei, uite-l că a luat-o și el din loc! - Nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
într-un castel frumos, clădit pe o stâncă, unde trăiau amândoi până la bătrânețe. În câte nopți nu visase ea pe prințul d' Astra, pe marchizul de Gadelle și pe câți alții!... Uneori se scula și i se părea că aude galopul cailor peste câmpul Cuțaridei. Se trezea buimăcită, gata să țipe, cu cămașa udă în spinare. 272 Privea fereastra albastră, mânjită cu lumina stinsă, pierită a nopții și ofta. Pe drumul Griviței treceau căruțele lăptarilor în goană. În mahalaua gropii bărbații
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gemând numai ușor, 1-a zvârlit la pământ, cu scârbă. Didina a sughițat înspăimîntată și Gheorghe a aruncat o sută de lei pe lemnul lustruit. Armonistul a ieșit repede, tîrîndu-și burduful care mai scotea sunete nelămurite. De afară veneau presării galop. A simțit codoșul. A strigat: - Topeală, că ne-agață! Și-a spart un geam. Sticleții au pus mâna pe gagică. Pe manglitori n-au mai avut de unde să-i ia. Săriseră în curtea cârciumii și se strecuraseră pe lângă niște butoaie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]