KorAP: Find »[drukola/base=galop & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...54 >

1,349 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572

Învinși, oamenii lui n-aveau să fi murit În zadar. Aveau să-și lase urma pe acest pământ, chiar În timp ce-și săpau singuri mormintele. — E aproape ziuă. Să mergem! arătă Nobunaga drept Înainte. Când calul său porni În galop pe Drumul Atsuta, spre răsărit, cei două sute de soldați se urniră ca un nor, agitând ceața dimineții care se Înălța până la streașinile caselor, de o parte și de alta a drumului. Nu se mai ținea seama nici de ordine, nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
un nebun ca mine? — Nici nu e nevoie să ne Întrebați, replică unul dintre generali. Nobunaga Îi dădu calului o lovitură zdravănă cu cravașa. Înainte! Clanul Imagawa e În față! Călărea În fruntea trupelor, dar Îl ascundea praful stârnit de galopul Înainte al Întregii armate. În norul cețos, forma neclară a călărețului semăna cu o apariție divină. Drumul străbătea o râpă și o trecătoare joasă. Pe măsură ce se apropiau de hotarul provinciei, suprafața pământului devenea accidentată. — Iat-o! — E Tange. Fortăreața Tange

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
și voi. Dacă sunt gata să pășesc În apă, atunci mă urmați și acolo. De nu, stați pe margine și priviți-mă. Și, părăsindu-i cu un singur hohot de râs rece, Nobunaga ridică grațios capul calului și porni În galop spre linia Întâi a armatei sale. Nici o pasăre nu se auzea În tăcerea munților. Vântul se oprise, iar soarele arzător părea să pârjolească tot ceea ce se găsea sub Întinsul cerului. Frunzele erau fie strâns Închise, fie scorojite ca tutunul uscat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
asemenea viteză, plecarea lor nu putu fi ținută secretă. Scurta noapte Încă nu se Încheiase, când grupul ajunse la Otsu. Sfâșiind Întunecimea dinaintea zorilor, În munți răsună ecoul unei detunături de armă. Caii se cabrară, Înnebuniți. Vasalii o luară la galop Înainte, neliniștiți pentru Nobunaga, În timp ce priveau În jur după trăgător. Nobunaga nu părea să fi remarcat Împușcătura; de fapt, galopase deja cu peste cincizeci de metri În față. De la acea distanță, se Întoarse strigând: — Lăsați-l În pace! Întrucât Nobunaga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
N-ar trebui să mai așteptăm Încă o noapte, până la următorul raport amănunțit? Întrebă Katsuie, Încercând să-l oprească. — De ce? Acum e momentul când se va schimba lumea! Acestea fiind zise, nimic nu-i mai putea muta gândul. Porni, În galop, spre Kyoto, schimbând caii de mai multe ori. — Stăpâne! Ce tragedie! Plângând amarnic, câțiva vasali se adunară În fața calului său. — Fratele dumneavoastră mai tânăr, Seniorul Nobuharu, și Mori Yoshinari au murit eroic la Uji, doborâți după două zile și două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
propria ferocitate. Se iviseră zorii. Otsu era răspântia principalelor drumuri spre capitală, dar nu se vedea nici un călător sau cal de povară. Apoi, trecu un călăreț, urmat peste câteva momente de alți doi-trei. Erau mesageri militari, sosind dinspre capitală, În galop, către Templul Mii, ca și cum de asta ar fi atârnat viața lor. — Nobunaga a ajuns aproape de Keage. Trupele lui Akechi Mitsuhide sunt În avangardă și Înaintează cu o forță de nestabilit. Generalilor mai că nu le venea să creadă. — Doar n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
inteligenți, se aflau Într-un dezavantaj serios. Își simțea și mai mult povara responsabilităților și o luă la fugă spre poale, cu iuțeala unei rândunici. Luă un nou cal din satul Kajikazawa și, cu o lovitură de cravașă, porni În galop spre Kofu. Castelul fortificat al lui Takeda Shingen se Înălța În Golful Kai, umed și fierbinte. Chipuri care rareori se vedeau În afara perioadelor cu probleme grele și consilii de război intrau acum pe porțile castelului unul după altul, astfel Încât până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Se părea că existau mulți ofițeri care, alături de Sekian, Mitsuhide și Nobumori, se Împotriveau atacului prin foc, dar, Întrucât cei trei acceptaseră deja ordinul, făcură cu toții același lucru și plecară fără nici o vorbă de protest. Mesagerii de la comandament porniră În galop spre unitățile Înconjurătoare, ducând ordinele pentru trupele din linia Întâi, la baza muntelui. Dincolo de Shimeigadake norii de seară erau Încrestați cu culori vii, În timp ce soarele asfințea. Raze late de lumină roșie se Întindeau peste lac ca niște curcubee, pe când la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
nu Învingeți. În timp ce Nobushige bolborosea astfel, Shingen privi În urmă, după care ordonă unor cercetași să verifice raportul lui Nobushige. Auzind tonul pe care vorbea Shingen, Nobushige Își struni puțin calul și rămase În așteptare. Cei doi cercetași porniră În galop. Se știa că forțele inamice erau mult mai puțin numeroase decât ale lor, iar Nobushige respecta rezerva lui Shingen de a lua decizii pripite, dar era la fel de nerăbdător ca un cal nărăvaș tropăind din copite și aproape că nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
nici unul nu s-a mai Întors viu. Deodată, Tadahiro Îl apucă pe Ieyasu de braț și, cu ajutorul altor generali, Îl Împinse În șaua calului. Pleacă de-aici! țipă el la cal, plesnindu-l pe crupă. Când calul se Îndepărtă În galop, cu Ieyasu pe spinare, Tadahiro și ceilalți vasali Încălecară și porniră după el. Începu să ningă. Poate că zăpada așteptase ca soarele să apună. Spulberată de vântul puternic, ninsoarea deasă se Învolbura În jurul steagurilor, al oamenilor și al cailor armatei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
repede cu putință, Îl zori Mizuno Sakon pe Ieyasu; apoi, Întorcându-se spre soldați, ordonă: Protejați-l pe Domnia Sa. Eu iau câțiva oameni și atac inamicul. Cine vrea să-și sacrifice viața pentru Domnia Sa, să mă urmeze. Sakon porni În galop drept spre linia inamică, fără o singură privire În urmă ca să vadă dacă-l urma cineva. Treizeci sau patruzeci de soldați se luară după el, alergând către o moarte sigură. Aproape imediat, vaietele, strigătele și zăngănitul de săbii și lănci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
sunase sfârșitul clanului Tokugawa, o luară la fugă, strigând, spre sunetul puștilor, pregătiți să moară În luptă, fără nici cea mai mică speranță. În timp ce un grup se Înghesuia pe poartă, aproape se ciocniră cu câțiva ostași călări, care intrau În galop. Dincolo de orice așteptare, călăreții erau proprii lor comandanți, care se Întorceau de la bătălie, iar strigătele jalnice ale soldaților se transformară În strigăte de bun venit, În timp ce-și agitau săbiile și lăncile, conducându-i pe ofițeri Înăuntru. Un călăreț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
și credința trupelor bazată pe această auto-Încredere se reduceau la principiul: nici să nu vă Îndoiți de mine! Credeți Într-o virtute marțială care, de pe vremea Seniorului Shingen, n-a cunoscut niciodată Înfrângerea. Dar civilizația Înaintează ca un cal În galop. Barbarii din Miazăzi - portughezii - revoluționaseră arta războiului, prin introducerea armelor de foc. Cât de trist era că Takeda Shingen nu avusese Înțelepciunea de a prevedea acest lucru. Kai, apărată de munți, de râpe și de râuri, era Îndepărtată de miezul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Sau aș putea spune că a fost și scurtă. Cu adevărat lungă sau cu adevărat scurtă, numai acest unic moment e etern, cred. Momentul morții... Poate Însemna viața veșnică mai mult de-atât?“ Apoi, chiar Înainte de a se repezi, În galop, În mijlocul inamicilor, jură: „Îi voi prezenta Seniorului Shingen scuzele mele pe lumea cealaltă. Am fost un sfetnic și un general nepriceput. Cu bine, munți și râuri din Kai!“ Răsucindu-se În loc, vărsă o singură lacrimă pentru provincia lui, apoi, deodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
slujbe de comemorare pentru jalnicul clan al fostului nostru stăpân. Astfel, admonestându-le pe mamele care plângeau atât de tare Împreună cu copii lor, Sozo lovi fără milă, cu coada lăncii, cei trei cai pe care le urcase. Caii porniră la galop, În timp ce mamele și copiii plângeau și se tânguiau. Apoi, Sozo se Întoarse spre frații săi mai tineri: — Ei bine, să mergem așadar. Între timp, Începuseră să vadă chipurile soldaților din clanul Oda urcând muntele. Katsuyori și fiul lui erau Înconjurați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
SAKAMOTO, castelul lui Akechi Mistuharu TAMBA, provincia clanului Akechi KAMEYAMA, castelul lui Akechi Mitsuhide TEMPLUL HONNO, reședința temporară din Kyoto a lui Nobunaga TEMPLUL MYOKAKU, reședința temporară din Kyoto a lui Nobutada FORTĂREAȚĂ ÎNTR-UN LAC Doi samurai intrară, la galop, prin porțile de răchită ale Okayamei, cu copitele cailor stârnind un nor de praf, În timp ce se grăbeau spre castel. Nimeni nu le dădea prea multă atenție călăreților. Când ajunseră la poartă, anunțară că aduceau o depeșă urgentă de la Seniorul Nobunaga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
lor armate, priviră În direcția Munților Kibi, unde soarele apunea roșu. Din acel punct, n-aveau să mai Întâlnească decât inamici. Nu mai era primăvara pe care o lăsaseră În Okayama. Câmpiile și satele erau pustii. Un călăreț plecă În galop din linia Întâi, spre palisada ce Înconjura Castelul Takamatsu și așteptă instrucțiuni. Într-un târziu, Kanbei și Hikoemon fură introduși prin palisadă și escortați până la poarta castelului. Takamatsu era un exemplu tipic de castel clădit pe câmpie. De ambele laturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
le strigă el Însoțitorilor, după care se Întoarse spre Rokuro și Kyuemon. Eu mă duc călare până la Muntele Ishii. Faceți măsurătorile pentru stăvilar, ținându-vă după urmele de copite ale calului meu. Întorcându-și calul spre est, Hideyoshi porni În galop, Îndreptându-se dinspre Monzen direct către Harakozai, după care descrise un arc, de acolo și până la Muntele Ishii. Kyuemon și Rokuro alergau după el, lăsând o dâră de orez pisat. Îi urmau muncitorii, care Înfigeau pari pentru a Însemna linia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
dezlănțuise un vacarm total. Cel puțin zece cai intraseră În panică și loveau cu copitele În pereții staulelor, smulgând scândurile. Doi dintre ei sparseră, În sfârșit, scândurile transversale care blocau intrarea și se repeziră violent afară. Alergând Înnebuniți, năvăliră În galop În mijlocul forțelor clanului Akechi, În timp ce alți cai nechezau tot mai violent, văzând flăcările. Samuraii de la grajduri Își părăsiră posturile, alergând să apere treptele curții unde fusese văzut ultima oară Nobunaga. Stabilindu-și acolo ultimul bastion, cu toții fură loviți și căzură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Însuși Nobunaga. Flăcările Începuseră să intre În cameră. Închise ochii. În acel moment, tot ceea ce-și mai amintea Începând de la cea mai fragedă vârstă și până În momentul prezent Îi fulgeră prin minte, ca și cum ar fi călărit un cal În galop. Când deschise ochii, praful auriu și ilustrațiile de pe cei patru pereți iradiau un roșu viu. Petuniile pictate pe tavanul cu În relief se transformau În flăcări. Într-adevăr, nu dura mai mult decât o singură respirație ca să moară. În clipa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
se simți obligat să acționeze. Tabăra lui Kikkawa de la Muntele Iwasaki era doar la o leghe distanță. Tabăra lui Kobayakawa, la Muntele Hizashi, se afla la nici două leghe. Nu peste mult, Ekei Își Îndemnă calul s-o ia la galop. După ce-l văzu pe călugăr plecând, Kanbei se duse la Templul Jihoin. Privi În camera lui Hideyoshi și constată că dormea. Lampa se stinsese, cu uleiul consumat. Kanbei Îl trezi pe Hideyoshi și-i spuse: — Stăpâne, se luminează de ziuă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
pe la Ora Calului, iar, până atunci, mai sunt doar cinci ore. — Dacă doar atâta timp mai este, replică Muneharu, ar trebui să mă pregătesc, cu ușurință, de moarte. * * * Ekei Îi raportă Muneharu acceptase mai Întâi lui Hideyoshi, apoi călări În galop spre tabăra clanului Mori de la Muntele Iwasaki. Atât Kikkawa cât și Kobayakawa se arătară Îngrijorați de motivul Întoarcerii lui neașteptate. — Au Întrerupt tratativele? Întrebă Kobayakawa. — Nu, răspunse călugărul. Există perspective de succes. Va să zică, Hideyoshi a cedat? păru Kobayakawa cam surprins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
de obicei, probabil din cauza unor ploi abundente În munți. Corpul de lăncieri trecu, fiecare om ținându-se de lancea celui din fața lui, urmat de pușcași, care se țineau de paturile și de țevile armelor. Călăreții din jurul lui Mitsuhide urcară, În galop, malul opus, lăsând În urmă o dâră de spumă și clăbuci. De undeva din fața lor se auzeau, sporadic, Împușcături Înfundate, câtă vreme În depărtare se repezeau spre cer scântei, probabil de la fermele incendiate. Imediat ce detunăturile Încetară, Însă, focurile dispărură și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
era gata să se alăture resturilor unității lui Sanzaemon, pentru o ultimă bătălie. Încălecând, strigă ordinele de atac cu un glas care răsună prin toată Onbozuka. Apoi, fără a aștepta soldații să se adune, Își Întoarse calul și porni În galop, În josul colinei, Însoțit de câțiva samurai călări. — Cine ești? Întrebă, deodată, Mitsuhide, oprindu-și calul. Cineva ieșise În goană din tabără, coborâse panta și se oprise, tăindu-i calea, cu brațele larg deschise. — Tatewaki, de ce mă oprești? se răsti Mitsuhide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
sub braț. Arăta, Într-adevăr, ca un războinic gata să spintece vântul și cel mai viteaz dintre vasalii lui Katsutoyo, dar se abătuse deja de la Calea Samurailor, iar sunetele idealurilor cinstite și nobile nu se auzeau În ropotul copitelor În galop. Dintr-o dată, fu Împresurat de trupele lui Hayato. — Nu-l lăsați pe trădător să scape! Începură să-i arunce lui Shogen invective, dar acesta se lupta ca și cum nu s-ar fi temut de moarte. Tăind din mers o brazdă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]