2,190 matches
-
Revista de pedagogie”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Perspective” ș.a. V. A. Urechia (1979) reprezintă prima monografie despre contestatul cărturar moldovean, atacat de Titu Maiorescu în pamfletele Observări polemice și Beția de cuvinte. Cu bune capitole despre animatorul culturii și învățământului, despre gazetar și polemist, despre rolul său de tribun, cartea are meritul de a sublinia că paginile usturătoare ale lui Maiorescu au însemnat o adevărată trezire pentru V.A. Urechia, care va deveni mai riguros în lucrările ulterioare. Cealaltă carte a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287308_a_288637]
-
mai puțin știuți, din viața lui Heliade. Textul e punctat de largi analize critice, ca aceea despre Zburătorul sau despre disputele filologice. Din cartea lui A., prima lucrare amplă și de substanță consacrată lui Heliade, se conturează pregnant figura marelui gazetar și polemist, a neobositului animator în diverse domenii, precum filologia, teatrul, traducerile, tiparul, a scriitorului profesionist, animat de proiecte titanice și de idei utopice, care și-a pus întreaga operă în slujba ideii naționale. Ion Heliade-Rădulescu. O biografie a omului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285371_a_286700]
-
București. Monografia Gib I. Mihăescu (1984; Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române) este structurată după un tipar clasic, cuprinzând biografia autorului și o descriere a operei de la nuvele până la romane, lucrarea încheindu-se cu un comentariu asupra dramaturgiei și activității de gazetar a sciitorului. O mare parte a studiului este consacrată analizei nuvelelor, clasificate în trei mari categorii: nuvele și povestiri din război și viața de campanie, nuvele satirice și de atitudine socială și nuvele de investigație analitică, monografii ale unor obsesii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287271_a_288600]
-
său, anume acela de a deveni în sfârșit aviator. Actor, terminând printre primii, în anii ’20, clasa de artă dramatică a Conservatorului din București, poet, autor al volumelor Misterele din Mizil și Prăștii, dar și autor de cărți pentru copii, gazetar și chiar fondator al revistei Să nu te superi că te’njur, cel mai cunoscut și apreciat compo- zitor al epocii, deținând cele mai cunoscute romanțe și tangouri, al căror număr deja depășea câteva sute, iată-l absolvind și Școala
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
și sute de oameni obișnuiți, oameni din public, care s-au bucurat de celebrele melodii ale celui care fusese în scurta sa viață de 37 de ani nu doar un compozitor și un textier talentat, dar și scriitor, poet, actor, gazetar, compozitor, dirijor, aviator, parașutist și, după cum scria pe ultima sa carte de vizită : membru al „Societății pentru protecția animalelor“, fost membru în „Biroul populației“, fost abonat la „Societatea de gaz și electricitate“. Odată cu fumul negru înălțat, au răsunat Îți mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
interne și externe vor deține întâietatea. Literatura nu se putea oglindi în "Albina" și nici în "Curierul", atât printr-o activitate critică propriu-zisă, cât mai ales prin mișcarea ei editorială sau în momentele legate de biografia scriitorilor intrați în atenția gazetarului, numai ca personalități ale vieții publice. După știrile culese din gazetele străine, "Albina" își ținea la curent cititorii, cu o regularitate surprinzătoare, și cu știri destul de amănunțite, uneori din izvoare franceze îndeosebi, asupra marilor personalități literare ale epocii (moartea lui
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
1905, cu girul lui Titu Maiorescu, căruia C. îi solicitase opiniile înaintea publicării. Reacțiile criticii sunt contradictorii, mergând de la recunoașterea netă a talentului autoarei până la etichetarea paginilor drept capricii adolescentine. Odată stabilită în Franța se face remarcată de Charles Müller, gazetar la „Le Journal”, coautor, cu Paul Reboux, al seriei de parodii À la manière de... (1908-1913). Va repurta un prim succes literar la un tournoi de poésie, organizat de gruparea revistei „Femina” în 1913, cu poemul Les Perles, răsplătit cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
Trupele sovietice părăsiseră România în 1958, iar derusificarea căpăta un tot mai mare accent la toate nivelurile societății. De acest timid suflu novator a profitat și Mihu Dragomir, component al echipei redacționale de la revista Luceafărul, unul dintre cei mai dinamici gazetari din perioada conducerii exercitate de Mihai Beniuc. În opinia lui Mihai Ungheanu, Mihu Dragomir a netezit drumul tinerilor scriitori către gloria literară, acordându-le acestora un spațiu generos în paginile revistei: "Mihu a deschis drumul pe care a mers ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
citate de Mihnea Gheorghiu: "Înseamnă că Direcția Presei într-adevăr este foarte blândă. Aceasta nu poate fi acceptat într-o revistă a Uniunii Scriitorilor"32. În apărarea revistei Luceafărul și a oniricului Leonid Dimov a sărit Geo Bogza, poetul și gazetarul care nu putea fi bănuit de prea multă evlavie creștină afirmând că trebuie să se facă o distincție clară între articolul de fond al unei publicații și celelalte rânduri ale ei33. Confirmând poziționarea sa pe aceeași parte a baricadei literare
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de Securitate pe o notă informativă referitoare la interviul acordat de Marin Preda unei televiziuni vest-germane: "15.07.1975. Marin Preda trece printr-o situație dificilă având în vedere contactele ce trebuie să le accepte de la unii străini (diplomați și gazetari). Evident este preocupat de interpretările ce se dau lucrărilor lui în Est și Vest. În plus are o stare de spirit mai dificilă în prezent. Propunem a se aproba contactarea lui de organele noastre pentru pregătire contrainformativă". Documentul nu conține
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de proporții, datorat vulgarității și violenței care animă o parte a textelor (inclusiv cel al îngrijitorului de număr): astfel, T.O. Bobe introduce conotații licențioase în comentarea imaginii lui Eminescu, Cristian Preda califică drept „nule” „rudimentele” de gândire politică ale gazetarului; Răzvan Rădulescu mărturisește că poezia eminesciană îl „lasă rece”, în timp ce proza i se pare „greoaie”, „discursivă, plicticoasă”, „sub nivelul minimei lizibilități”. Z. Ornea este de părere că Eminescu nu poate fi socotit „poet național” pentru că are idei conservatoare, avertizând asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286762_a_288091]
-
toate au propriu-zis o pălărie? Și astfel de pălării și le adjudecă și șarpele, dar și lupul, Macrolepiota procera, considerată adesea rea, adică toxică; lupul, al cărui tiz, cu pălărie cu tot, e sigla unui cotidian ieșean, sugerând parcă, că gazetarul - și eu mă cred - latră. Da, dar nu la lună... Aceeași „pălărie a lupului“ e uneori atribuită șarpelui. Dar adevărata lui pălărie e Amanita muscaria; ciudat, căci șarpele nu fuge de soare, adăpostindu-se sub o pălărie. Dimpotrivă, recelui șarpe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cam tot ceea ce-l Înconjura, indiferent de complexitatea intrinsecă; doar fundamentarea științifică, cunoașterea, a cunoscut decalaje, aliniind momentul constituirii științelor În funcție de complexitatea fenomenelor descrise. Și atunci, cu greu aș putea nominaliza o știință a secolului, de pildă XXI deși, nițeluș gazetar, aș opta pentru genetică, mai ales după celebra clonare a unei oi... Și, Încă, o știință a secolului nu poate exista per se, ci doar Însoțită de o tehnologie a secolului, cu care nu e musai să coincidă. Să mă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
atât de lungă pribegie prin țări străine, cer a se alipi iar la sânul mamei, ea e datoare să-i primească cu brațele deschise"2233. La 1 martie 1898 săptămânalul Constanța publica un articol în care reliefa dificultățile întâmpinate de către gazetarii dobrogeni în privința denunțării abuzurilor administrației locale. Astfel, în prima parte a articolului se preciza că "nu ne vom duce în capitala județului vecin, Tulcea, unde au fost atâtea scandaluri, bătăi și arestări de ziariști, ci vom vorbi numai de cele
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a murit la București, sub roțile tramvaiului 13, în noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956(De fapt atunci a avut loc accidentul, moartea a survenit câteva zile mai târziu, în spital, pe 22 decembrie. (n.n.M.T.) )), Don Cezare citează mărturia gazetarului Ilie Purcaru care „i s-a spovedit”. „Domnule, am plecat cu Tomozei la munte, într-o cabană, la mai multă vreme după moartea lui Labiș... și atunci eu, într-o seară, după ce iam f... pe gagică-sa, lam întrebat. Tom
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
pe Carol al II-lea la inaugurarea „Lunii Bucureștilor”. Serbările din acest an aveau ca temă cinstirea memoriei Regelui Carol I, întemeietorul dinastiei române, de la a cărui naștere se împlineau 100 de ani, și proslăvirea celui mai mare poet și gazetar român, Mihai Eminescu, la 50 de ani de la deces. La ora 11, Familia a ajuns cu automobilul la Arcul de Triumf. Erau prezenți membrii guvernului și alți oficiali. Regele a tăiat panglica inaugurală a noului Bulevard Mareșal Prezan. S-a
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
încercat de vinovății, poate hipertrofiate de sensibilitatea-i rănită, s-a predat pur și simplu: la ce bun să lupte, câtă vreme-i oricum inutil? A urel Leon reprezintă o trăsătură de unire între două lumi. Prima întâlnire cu bonomul gazetar a însemnat o confruntare cu "ralenti"-ul moldovenesc: încetișor de fapt, o ne-grabă nutrită din temeinicie. Eram secretar general de redacție la revista "Cronica" și l-am întrebat când aduce evocarea lui Iacob Negruzzi. Pi la o gioi. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
tipări "Istoria presei", apărută anul trecut. Un simpozion a avut loc, acum trei ani, la o mănăstire. În rest, tăcere dacă nu considerăm isprăvile Clubului de rugby "Pamfil Șeicaru" din Ciorogârla un gest menit să perpetueze memoria "celui mai mare gazetar român", cum îl consideră George Stanca. Osemintele lui Șeicaru au fost aduse și reînhumate în 2005 la mănăstirea Sf. Ana, ctitorită de el în amintirea camarazilor căzuți în 1917 la gurile Cernei. D omnule Mărgărit, dumneata ești o inteligență periculoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
arunca pe sub masă, când nu-i plăcea ce a scris! Și de câte ori băiatul de serviciu nu a măturat, diminețile, foile de hârtie aruncate de Eminescu, azvârlindu-le afară!" Menționarea "fâșiilor de hârtie înguste" conferă autenticitate scenei. Le foloseau, de regulă, gazetarii care aveau oarece relație cu tipografia. Hârtiile înguste", așa numitele ștraifuri, provenite din tăierea marginilor topului de hârtie pentru încadrarea în format, au reprezentat până târziu, inclusiv la gazetarii din generația mea, "hârtia-concept" înlocuită azi de lap-top-uri, stick-uri și agende
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
fâșiilor de hârtie înguste" conferă autenticitate scenei. Le foloseau, de regulă, gazetarii care aveau oarece relație cu tipografia. Hârtiile înguste", așa numitele ștraifuri, provenite din tăierea marginilor topului de hârtie pentru încadrarea în format, au reprezentat până târziu, inclusiv la gazetarii din generația mea, "hârtia-concept" înlocuită azi de lap-top-uri, stick-uri și agende electronice. Închipuiți-vă ce aduna cu mătura "băiatul de serviciu", ce valoare ar avea acum acele ștraifuri pentru identificarea variantelor și, poate, chiar pentru ivirea unor strofe neștiute! În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ci mai degrabă m-aș gândi la ravagiile războiului, ori la Gagarin Stănescu & comp., ai cărui urmași continuă și azi să opereze prin cimitire, ciordind cruci și grilaje, spre a le vinde la fier vechi. De altfel, furia revoluționară a gazetarului ce a publicat același text în două ziare "centrale" atinge ades cote ridicole și infantile: "comuniștii au încercat din răsputeri să șteargă orice urmă". Ce spui, Franz? Urma cui? A fiicei lui Eminescu? De ce s-o șteargă, în numele luptei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a avut într-adevăr o fiică Valeria dar concepută cu soțul ei legiuit, Ștefan Micle. Să-i fi dat același pronume unei a doua fete, precum i-a botezat Andruță Ceaușescu (la beție) pe cei doi Nicolae? Incultura enciclopedică a gazetarului este evidentă. Dac-ar fi pus mâna pe niscaiva opuri de istorie literară, ar fi aflat că sora mai mare a Virginiei Micle, Valeria, este un personaj cunoscut. A studiat la Conservatorul din București și a cântat la Paris, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cel puțin 5 cărți de cercetare biografică dedicate lui Eminescu. Scrie serios și documentat, argumentat, cu nerv, și nu poate fi încadrat în categoria ce-o ilustrează vânătorii de senzațional. Singurul reproș ar fi acela că, în fervoarea susținerii tezei (gazetarul Eminescu, devenit incomod, ar fi fost asasinat) atât profesorul, cât și emulii săi scot "argumente" din piatră seacă, ajungându-se uneori chiar în pragul ridicolului. Iată: faptul că Eminescu scria, de la Mănăstirea Neamț, "mă aflu bine sănătos" ar îndritui concluzia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Andrei Gheorghe a fost găsită!) potrivit căreia, în epocă, Eminescu ar fi fost cunoscut și prețuit mai mult datorită gazetăriei și mai puțin poeziei, este complet falsă. O contrazice chiar și filmul: regina n-a invitat la ceai pe cutare gazetar, ci pe marele poet. Nici susținerea tezei complotului prin mijloace și efecte proprii mai degrabă reportajelor polițienești din Rahova (scena cu creerul "lui Eminescu" cântărit în palma lui Gheorghe bate toate recordurile macabrului și prostului gust), posibilă într-un documentar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
într-o peliculă dedicată, să zicem, haiducului Coroi; a ni-l înfățișa insistent pe Eminescu zbătându-se în cămașa de forță cui prodest? Să zicem că această teză a complotului generalizat (clasa politică, oripilată de criticile poetului în ipostază de gazetar îl declară cu adâncă mișelie nebun, spre a-l ucide apoi cu doze de mercur...) ar conține procente de adevăr. Ei, și? Crește, scade valoarea creației eminesciene? Mă tem că-i vorba despre cu totul altceva: scenariul nu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]