931 matches
-
Își azvârli țigara În canal și mă Îmbrățișă - cu atâta dezinvoltură, de parcă ne-am fi Întâlnit cu o seară În urmă. — Sascha, omule, tu știi tot despre cinematografele din oraș... Amicul meu era slab și șifonat. Te puteai pierde În geaca lui, și când i-am strâns mâna, am simțit-o udă și moale ca un galoș. Tenul sănătos dispăruse, Împreună cu constituția naturală zdravănă. Anton părea stresat, și din prezența sclipitoare a perioadei vieneze nu mai rămăseseră decât urme șterse: batista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
oprit brusc. Fir-ar să fie, Sascha! Cred că mi-am uitat haina la tine. N-am țigări, nici bani. La dracu’. Iritat, se bătu ușor peste piept și șolduri. Hai. Să ne Întoarcem. — Nu te ambala. Mi-am aruncat geaca peste umeri. Într-un buzunar vârâsem niște bani din cei Împrumutați de la Ludmila. Plătesc eu - ca dovadă a aprecierii mele. Îți iei haina data viitoare când ne vedem, ce zici? Luând În considerare vremea și trupul meu suferind, n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vine asta? — Tu cum crezi? mormăi Dora. Am râs. — Și chiar ai plecat? — Bineînțeles. Dar până să mă Întorc, dispăruse. Urma de pe oglinda dispăruse și ea. Oricum, s-a Întors peste o săptămână - Îmbrăcat cu o cămașă scrobită și o geacă de piele, gândindu-se, desigur, că asta l-ar putea ajuta. Bărbații de genul lui Întotdeauna cred asta. Își Închipuie că pot „ajusta“ micile neînțelegeri - chiar și cu violență, dacă e nevoie. Serios, spuse Dora imitând un ton plângăreț. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu fiecare pas scârțâitor, și ajuns la numărul 6 am potrivit cheia În yala care strălucea cu blândețe În Întuneric și care, dintr-un motiv obscur, era montată chiar lângă clanță. Fereastra a rămas tot deschisă. Când mi-am scos geaca mi-am dat seama de un sunet pe care-l asociam tot timpul cu serile de vară. E doar un fel de sâsâit, sau mai degrabă un zumzăit moale și discret, abia perceptibil dar imposibil de ignorat, odată ce l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ce-aș fi putut asculta ore-n șir. Întodeauna am fost de părere că În interior există o multitudine de sunete din care timpul nu poate forța viața. Nu, e adevărat. Terminând de examinat camera - deloc interesantă, nici măcar buzunarele celeilalte geci ai lui Anton nu-mi trezeau vreu interes - am Întors așternuturile și m-am Întins. Din camera alăturată se eliberă o chicoteală. O femeie spuse ceva cu o voce estompată; un bărbat bombăni fericit. Mi-am Împletit degetele sub grumaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
poate exista o cale de ieșire. I-am prezentat repede apartamentul noului locatar, promițându-i toată averea mea, chiar dacă aruncată În toate direcțiile, În schimbul ajutorului său. Dar abia când i-am zis că Îi dau și ultimul reichsmark, până și geaca lui Anton și jumătate de pachet de Moslem, a Încetat să mai dea din cap. Își Încrucișă brațele plin de Îndoieli. — Să te ajut?, spuse. Dar ce probleme ai? I-am explicat ce vreau de la el și, după o serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și Derby ar fi fost de neînchipuit fără prăjitura glazurată cu nucă. Pe porțile școlilor din Woodbury se revărsau, în stoluri, elevi guralivi, râzând, unii purtând uniforme, alții îmbrăcați în uniforme create chiar de ei, alcătuite din pantaloni largi și geci de piele purtate peste cămăși în carouri. Fran zâmbi văzându-i. Le zâmbi și doamnelor care dirijau circulația, copiilor din cărucioare chiar și unui agent de circulație care fu atât de derutat încât scrise greșit chitanța pentru amendă și trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tatăl ei. Capitolul 14 Fran parcurse distanța rămasă în câteva secunde. — Ce este? întrebă. Ce s-a întâmplat? De ce tatăl meu se află în mașina aceea de poliție? Tânăra se întrerupse din relatare și se întoarse spre Fran. Purta o geacă de blugi peste o bustieră și o fustiță roz cu volane care lăsa să i se vadă coapsele durdulii, ce îi evocară lui Fran povestea celor trei purceluși. Și deși trupul ei lăsa impresia de generozitate, fața îi era suptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ar face praf mâinile și, de fapt, cred că și creierii mei ar ajunge muci întinși pe pereți. Mă sperii și mă arunc în spate. Mă lipesc de oglindă. Mi-e foarte cald, sunt deja transpirată. Îmi scot fularul și geaca. Le pun cu grijă pe jos, mă așez pe ele și îmi scot și o cizmă. Fără să mă ridic, o apuc de partea înaltă și încep să lovesc cu tocul în față, cât mai jos, acolo unde bănuiesc că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
râd singur în lift. Isteric. Nervos. Când ajung în casă îmi aprind o țigară. Râd în continuare. Ca un nebun. Mă uit la telefon. Lasă, o sun mai încolo. George Mihalcea Helanca roșie E martie și e încă frig. Am geaca de iarnă pe mine și mă incomodează când joc șotron. O dau jos. Oricum m-am încălzit. Piatra pe trei, sar într-un picior. Unu, doi, trei și pac, în două picioare. Șase. Două picioare din nou. Mă întorc și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
braț. Nedumerită, mă întorc. Mă strânge de brațe, parcă să nu fug și îmi spune că am crescut și că m-am făcut fată mare acum. Eu, mândră, zâmbesc și spun c-o să fac unșpe ani peste o lună. Am geaca deschisă și helanca roșie pe mine. Îmi pune mâna pe un sân, mă apucă de parcă ar mângâia un măr. Ți-au crescut, îmi spune cu un surâs libidinos. Parcă ieri zburdai pe maidan cu gâștele. Mă întreabă dacă m-a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
încă murdară de noroi, este aici, pe scaun. Aici o să și rămâi, ca un semn de protest. Cu o mișcare rapidă, arunc singura lui șapcă în cutia prie tenilor și încep să am îndoieli că ar trebui să păstrez eu geaca destinată zi le lor de weekend. Până la urmă, e doar o geacă. Împing cu putere scaunul masiv până ce na sul meu întâlnește per deaua îmbâcsită de praf. Strănut și mă hotărăsc să păstrez geaca. Merg apăsat in tenționat și bom
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ca un semn de protest. Cu o mișcare rapidă, arunc singura lui șapcă în cutia prie tenilor și încep să am îndoieli că ar trebui să păstrez eu geaca destinată zi le lor de weekend. Până la urmă, e doar o geacă. Împing cu putere scaunul masiv până ce na sul meu întâlnește per deaua îmbâcsită de praf. Strănut și mă hotărăsc să păstrez geaca. Merg apăsat in tenționat și bom băn în timp ce iau pungile de chip suri, o pe re che de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
că ar trebui să păstrez eu geaca destinată zi le lor de weekend. Până la urmă, e doar o geacă. Împing cu putere scaunul masiv până ce na sul meu întâlnește per deaua îmbâcsită de praf. Strănut și mă hotărăsc să păstrez geaca. Merg apăsat in tenționat și bom băn în timp ce iau pungile de chip suri, o pe re che de șosete cărămizii și un pix roșu de sub perdeaua grea și gri. Hotărăsc să las închise ferestrele nedes chise de mult prea multe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de o vedetă internațională. Nu recunoștea numele, iar la cât de bine arăta nu putea fi decât o hologramă. Încă mai e acolo, lipit de ecran, încercând să își dea seama cu cine seamănă. Mishu Vass Tata Îmi trag fermoarul gecii vernil cu glugă, primită cadou de la frate-miu, îmi pun fesul albastru închis, îmi vâr mâinile în buzunare și ies din discotecă înaintea ei, pă șind afară, în noaptea rece care a cuprins toată co muna Vultu rești din județul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de noiembrie. Cred că sângerez. Adi a obosit și mă lasă jos pe ceva rece. Acum ar fi momentul să te miști, îmi spun. Afară e frig și eu sunt dezbrăcată pentru că nimeni nu s-a gândit să-mi pună geaca. Așa că am pe mine doar o bluză subțire și neagră, care nici măcar nu e a mea. Adi vrea să mă facă să merg singură, dar mă împiedic și cad. Asfaltul e rece. Las-o acolo, să vedem dacă se ridică
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
jocului. Zgomotul ăla și mâna mare și caldă a taximetristului au deblocat o rotiță din creierul meu. Adi vine lângă mine. Îmi zâmbește binevoitor, dar nu spune nimic. Sunt bine, șoptesc, deși încep să tremur din nou. Se dezbracă de geaca lui de piele neagră și mi-o așază pe umeri. Îmi cuprinde fața în mâini: Atunci hai să plecăm odată de aici, bine? Cezara Gheorghe Cartonașe Mi-am înfundat căștile-n urechi, am dat lumea pe mute, logout din realitate
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
timp sunt călăuza lui. Sunt ochii lui. Loredana Loghin Alpha Male Iubita mea are doi câini foarte faini. Husky-ul și-a înfipt colții în brațul meu drept, dar am reușit să mi-l retrag la timp. Se mulțumește doar cu geaca de piele pe care o sfâșie numai ca să-mi facă în ciudă. Ciobănescul-german se amuză de amatorismul lui și pregătește un atac fulger. Un fir cald îmi îmbibă jeanșii cu cea mai sinceră târșală. Șezi blând. Eroina mea intervine salvator
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Am două sute de euro. Tipul îmi tastează pe calculatorul lui de mână cât face și eu îi zic OK. Clientul cu milioanele se întoarce la mine doar cu jumate de față și îi văd ochii. Ochii roșii de oboseală. Are geacă de piele. E ziua în amiaza mare, oamenii ronțăie, digeră și probabil deja cacă șaormele vândute de tipii ăștia în timpul zilei, iar în buricul târgului e un interlop care schimbă lei în valută. Mulți. Și nimănui nu-i pasă. Ronțăie
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și mă privește. Cu ură și cu scârbă. Se uită și crede că sunt ori un fraier, ori un hoț. Iar eu nu sunt nici una, nici alta. Restul e istorie. Am fost acasă. Am luat Pușkulița, am băgat-o sub geacă, m-am dus la șaormerie și am tras. Știam că turcii chiar au geam blindat. Nu am vrut să-l omor. Am vrut doar să știe. Că nu sunt nici fraier, nici hoț. Așa că la întrebarea dumneavoastră, de ce am tras
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mea prietenă îmi ține isonul. Merg. Băieții întorc cărțile. Eu și blonda le punem jos. E prima care-și scoate puloverul. Are ceva din agilitatea unei căprioare. Și din naivitatea ei. E ținta perfectă. Eu sunt opusul. Îmi deschid fermoarul gecii de parcă aș derula înapoi. Colegul din dreapta mea renunță la pantaloni de parcă s ar debarasa de ceva ce nu-i folosește. Stabilesc la ce renunț dacă pierd și jocul următor. E previzibil. Aș fuma, dar nu mă lasă mama. Ea nici
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
oamenilor care pășesc pe covorul roșu. Mă întorc la gândurile mele și cer, și mă revolt, și mulțumesc, și cer din nou, și deodată îl văd cum se plimbă după Anica, cu o poză în mână. Târăște după el o geacă neagră și se plimbă morocănos după aspiratorul haios al Anicăi. Uit complet de gândurile mele. Vreau să intru în vorbă cu el. Îmi construiesc în minte dialogul, analizez și reanalizez reacțiile lui. Mă gândesc că poate o să-l sperii, că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
care scufundaseră vasele Repulse și Prince of Wales. Poate că, după terminarea războiului, avea să intre În rîndul Forțelor Aeriene Japoneze și va purta semnul Soarelui-Răsare brodat pe umeri, ca piloții americani care zburaseră cu Tigrii Zburători și purtaseră pe gecile de piele steagul Chinei naționaliste. Deși Își simțea picioarele grele, Jim continua să stea În spatele cabinei șoferului, În timp ce goneau spre porțile lagărului de concentrare de la Woosung. În mintea lui, imaginea avionului japonez din cîmpia Yangtze se confunda cu certitudinea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apoi am mers cu Baby să beau o bere, era dureros să pui punct pentru că vrei, dar obosisem de atâta alergătură, ok, vrei să dispari, dispari, și a apărut când mai comandam o bere cu Baby, din ploaie, ud pe geaca de piele bej, pe geanta de piele bej... v-ați îmbrăcat la fel, semănați... aveți ceva în comun... negrul din voi e același, spunea Prietena mea care... un prieten îi spune la telefon: Am scris un cântec: Lumina ta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
că am un salariu de căcat, că am plătit avans când am semnat precontractul și pierd banii, se va rezolva în viitor, dar asta nu aveam eu cum să știu atunci, Vlaicu iese primul pe ușă, noi ne tragem de geci pe la spate a mă bucur să te văd, și eu... rămân în prag, Vlaicu întreabă de pe scări unde e liftul, mai jos, explică Filosoful vag, adică du-te tu puțin înainte... și Vlaicu se duce, el se întoarce la sărutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]