1,633 matches
-
sărman Toamna cântă la pian frunzele par niște clape unde n-ai cântat de-un an trec prin aer niște ape Frunzele par niște clape un ochi are iată-un lacăt altul cântă zău la pleoape clipa trece ca un geamăt Toamna însă e-un pian unde plângi o dată-n an Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: CONCERT ANUAL PENTRU FRUNZE PĂSĂRI ȘI TROMPETĂ / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1418, Anul IV, 18 noiembrie 2014. Drepturi de Autor
CONCERT ANUAL PENTRU FRUNZE PĂSĂRI ȘI TROMPETĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377752_a_379081]
-
englez la Viena ca să invoace bunăvoința Angliei în favoarea României în ajunul conferințelor de la Berlin, ministrul englez, c-o legitimă ironie, răspunse: Noi mergem la Berlin ca să împăciuim pe beligeranți, n-avem a ne amesteca în afacerile aliaților. Toate neajunsurile, toate gemetele de nemulțumire ale țării sânt înădușite prin atotputernicia guvernamentală. La vot! La vot! strigau credincioșii guvernului, și majoritatea arșicelor decidea de soarta țării. Țara, astăzi în nedumerire, se întreabă: Cine poartă răspunderea? [ 5 martie 1880] ["APARȚINE TRADIȚIUNILOR... "] Aparține tradițiunilor partidului
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
englez la Viena ca să invoace bunăvoința Angliei în favoarea României în ajunul conferințelor de la Berlin, ministrul englez, c-o legitimă ironie, răspunse: Noi mergem la Berlin ca să împăciuim pe beligeranți, n-avem a ne amesteca în afacerile aliaților. Toate neajunsurile, toate gemetele de nemulțumire ale țării sânt înădușite prin atotputernicia guvernamentală. La vot! La vot! strigau credincioșii guvernului, și majoritatea arșicelor decidea de soarta țării. Țara, astăzi în nedumerire, se întreabă: Cine poartă răspunderea? [ 5 martie 1880] ["APARȚINE TRADIȚIUNILOR... "] Aparține tradițiunilor partidului
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
esploateze cel puțin greșala până la ultima consecuență bună ce se putea trage din ea. [ 10 mai 1880] ["AM ARĂTAT CUM ZGOMOTELE... Am arătat cum zgomotele serbărilor oficiale, ale surlelor, ale tobelor și ale urărilor asurzesc urechile capului statului și, acoperind gemetele de suferință ale națiunii, îl fac a nu le mai auzi. Am spus cum șiragurile baionetelor și ale escadroanelor, grămădirea cetelor polițienești, trâmbițele și aleile de tufe verzi, adunate prin rechiziție de oameni și materiale, pun o perdea înaintea ochilor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cerceta și vedea adevărul. Iată cum vorbește " Romînul" despre serbarea de la 10 mai - însă nu acum, ci pe când era în opoziție. Știți ce este acum 10 mai? Nu serbare oficială cu surle, tobe, trâmbițe ce asurzesc urechile pentru a acoperi gemetele de suferință ale națiunii, ci o fericită aniversară, o glorioasă aniversară, o zi de mii de ori ferice, o paradă cu trupe mai numeroase decât la intrarea triumfală a armatei în urma războiului. Astăzi M. Sa Domnul nu este numai unul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
genunchi, este cel care e activul; se uită în dreapta, în stînga și cînd constată că trotuarul s-a aglomerat la maximum, o înădușă agresiv pe fată, ca și cum ar vrea s-o omucidă,din împreunarea celor patru buze ieșind mai ales gemetele lui de mameluc stătut, fata lăsînd chiar impresia că ar vrea să fie omucisă de mîna (buza) lui. 2. fata, de obicei subnutrită, dar cu ginșii (pardon, blugii) plesnindu-i pe, pardon, fese, e cea activă: se uită în dreapta, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-a domoli ale robiei suferințe. Cu huiete se joacă dansatorii-n dansul morții, înveselindu-se-n măcel. Dure Ciocanele zimțate sînt domolite de ale flautelor cîntece de leagăn, Cuptoarele muginde răsună lîngă goarna cea hăulitoare, Toba cea dublă-îneacă urlete și gemete, si ascuțitul fluier șuiera și țipă, Cornul cel arcuit, aprig, dar armonios, pe șarpele care dogit răcnește în delir îl îmblînzește: Și Bowlahoola e Stomacul în orișicare om."123 Din fragmentul de mai sus se poate observa că Blake încearcă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ta pedeapsă. Firea Omenească nu va mai rămîne, și nici fapte Omenești Nu vor mai face Spiritele răzvrătite ale Cerului, ci doar Război și Principat, Victorie și Sînge". Noaptea se-ntunecắ în timp ce ea vorbea; o-nfiorare străbătu din Răsărit spre-Apus; 305 Un Geamăt se-auzi-n înalt. Goarnele de război încetară. Spiritele Lui Luváh și-al lui Vala se-nfiorară-n Sfera lor, sfera de sînge. Gemea Vecia și era tulburata de Chipul Morții Veșnice. Rătăcitorul Om își pleca fíravul sau cap și Urizen se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
35 Tigrii mîniei chemară caii-învățăturii56 de la iesle, Îi dezlegară, le puseră de aur hamurile și de-argint și fildeș, În chipuri omenești distincte stătură-n jurul lui Urizen, prinț al Luminii, Și-ntreaga-Închipuire Omenească o împietriră-n stîncă și nisip. Zbucniră gemete de-a lungul pîrîului lui Tyburn 57, de-a lungul Rîului lui Oxford 40 Printre Templele Druide. Albion gemu peste pîrîul Tyburn: Albionul scoase geamătul de moarte. Munții-Atlantici tremurară. Fugi-n înalturi Luna cu un strigăt: Soarele, cu șiroiri de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
jurul lui Urizen, prinț al Luminii, Și-ntreaga-Închipuire Omenească o împietriră-n stîncă și nisip. Zbucniră gemete de-a lungul pîrîului lui Tyburn 57, de-a lungul Rîului lui Oxford 40 Printre Templele Druide. Albion gemu peste pîrîul Tyburn: Albionul scoase geamătul de moarte. Munții-Atlantici tremurară. Fugi-n înalturi Luna cu un strigăt: Soarele, cu șiroiri de sînge. Fugiră din Pîntecele Albionului toate Noroadele și Semințiile Pămîntului acesta, Fugiră-n harmalaie de Măcel, si aștrii cerului fugiră. 45 Ierusalimul prăbușitu-s-a în groaznică
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Soarele, cu șiroiri de sînge. Fugiră din Pîntecele Albionului toate Noroadele și Semințiile Pămîntului acesta, Fugiră-n harmalaie de Măcel, si aștrii cerului fugiră. 45 Ierusalimul prăbușitu-s-a în groaznică ruină peste-ntreg Pămîntul, Rece căzu din Văile lui Lambeth în gemete și-nrourată moarte Roua sufletelor zbuciumate, sudoarea cea de moarte-a muribunzilor În toate sălile cu colonade și(-n toate) crugurile cerurilor Albionului. Frate cu frate se scaldă-n sînge peste Severn 58, 50 Fecioara care plînge. Tatăl și mama
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să se răzbune". 340 Așa vorbind cu-adînci suspine se mistui de dor pînă ce, neînsuflețit, căzu și el. Noaptea trecu, si Enitharmon, nainte de revărsarea zorilor, se-ntoarse în extaz. Și pește Los cîntắ iárăși la Viață aducîndu-l: groaznice erau gemetele sale; Dar ástfel cîntắ ea: "Prind sferica harfa. Ating corzile. La primul sunet soarele de Aur se nalta din adînc, 345 Și-și scútură copleșitorul par, Ecoul luna o trezește să-i despletească buclele de-argint, De aur soarele purtat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o dărîma; Și să te bucuri de tăciunele ce-i năpădește cîmpul, și boală ce-i séceră copiii, În vreme ce măslinul și vită cea de vie cîntă și rîd în jurul ușii noastre, si pruncii noștri ne aduc flori și fructe. Atuncea geamătul și-ndurerarea sînt pe deplin uitate, deși la moară sclavul macină, 415 Și este-n lanțuri prizonierul, și cel sărac în temnița, și-n cîmp zace soldatul Cînd osul cel zdrobit l-a doborît, gemînd, printre cei morți mai fericiți. E
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Deznădejdii și Speranței prind rădăcini în veci: O lume a-Întunericului. Ahania căzu departe-n Neființă. 145 Ea Nu-ncetă să cadă. Și Bubuitul cel puternic nu-încetă, puternic, Aspru. Din Bubuit se auzi mugind o vîlvătaie-albastră de pucioasa, din vîlvătaie-un Geamăt de durere care făcu să amuțească-întreaga-nvălmășeală, Zarva îngrozitoare înghițind-o în agonie peste agonie. Și prin Învălmășeala, precum un trăsnet ce țîșnește dintr-un noian în altul, 150 Tare, puternic, se auzi un geamăt universal al morții, mai tare Decît
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o vîlvătaie-albastră de pucioasa, din vîlvătaie-un Geamăt de durere care făcu să amuțească-întreaga-nvălmășeală, Zarva îngrozitoare înghițind-o în agonie peste agonie. Și prin Învălmășeala, precum un trăsnet ce țîșnește dintr-un noian în altul, 150 Tare, puternic, se auzi un geamăt universal al morții, mai tare Decît stihiile nimicitoare 115 toate, si asurzit și sfîșiat mai rău Decît Urizen însuși și toate-oștirile-i ce-n blestemata disperare în jos navală dau. Dar cineva din Geamătul cel de Durere, precum de fum o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
altul, 150 Tare, puternic, se auzi un geamăt universal al morții, mai tare Decît stihiile nimicitoare 115 toate, si asurzit și sfîșiat mai rău Decît Urizen însuși și toate-oștirile-i ce-n blestemata disperare în jos navală dau. Dar cineva din Geamătul cel de Durere, precum de fum o umbră, Și oase omenești ciocnindu-se în fum se arătară și-Abisul cel de jos 155 Călcîndu-l, scrîșnind în cruntă deznădejde, si in suspinuri ne-ncetate Gîfîind, dese, scurte, răbufnind, suspinînd, adînc deznădăjduind, călcînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de pucioasa, Vărsate din cuptoare, o-ncolăciră-n jur, înlănțuită-n foc necontenit. Urlắ femeia-ncîntătoare, si Urizen, dedesubt, adînc gemu 190 Mortal între bătăile ciocanului, mulțumind Urechilor Lui Los în cruntă răzbunare înghițit; sorbi cu bucurie strigătele Lui Enitharmon și gemetele lui Urizen, hrana de foc mîniei sale Și indurării sale, hrănindu-se în taină din gînduri de cruzime. Năluca plînse către lucrările-i grozave cînd el varsă fierul topit 195 Din Linguri uriașe în jurul mădularelor lui Enitharmon. Însă atunci cînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
îneacă harfele nemuritoare. Tare și mai tare via muzică peste văzduh plutește, Slabă și mai slabă lumina zilei asfințește; și rotile învîrtitoarei bezne Porniră în solemne revoluții. Pămîntul, de durere frînt, zbătîndu-se, Se leagănă încoace și încolo și plînse-amar la geamătul lui Enithármon. 30 Și totuși fíravele harfe și glasuri de argint alină așternutul cel trudit, Însă din peșterile nopții celei mai adînci, suind în nori de ceață, Iarna-și întinde áripile negre largi de la un pol la altul: Crunt ger
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
largi de la un pol la altul: Crunt ger de dedesubt și groaznică zăpadă, legați în lanț de căsnicie, Un dans grozavnic începură. Și vînturile dimprejur pe steiuri 35 Ca niște lilieci se așezară fără număr, gata să zboare-n depărtări. Gemetele lui Enitharmon zdruncina cerurile, Pămîntul truditor, Pîn' ce din inima-i croindu-și cale, un groaznic prunc 130 sări nainte Prin tunete și sfara și mohorîte vîlvătăi, urlete, furie și sînge. Curînd după ce Ochii-i arzători fost-au deschiși peste
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aplecă Un văd croind spre-ntunecata lume-a lui Urthona; suí Plin de durere pe munții cei grozavi și coborî plin de durere 80 Și văzu cruntele lor frici și de priveliște-ai săi ochi fost-au tulburați: Urletele, scrîșnete, gemete, țipete, zguduituri, suspine și bufniri Se-amestecă-mpreună iscînd o lume pentru Los. În nemiloasa desfătare Los cu tristețe cugetắ asupra-ntunecimii, și nici nu îl văzu pe Urizen cu-n Glob de foc Teribilă călătorie luminîndu-și prin lumea morții cea fără de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o lume pentru Los. În nemiloasa desfătare Los cu tristețe cugetắ asupra-ntunecimii, și nici nu îl văzu pe Urizen cu-n Glob de foc Teribilă călătorie luminîndu-și prin lumea morții cea fără de cărări, 85 Scriind cu-amare lacrime și gemete în cărțile de fier și-aramă160 Enormele minuni ale Abisurilor, odátă bucuria-i cea mai luminoasă. Căci Urizen privi grozăvniciile Abisului cînd rătăcit-a printre Spiritele ruinate, cîndva copiii săi și-ai lui Luváh copii. Speriate de propriul lor suspin, ce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Însă Luváh pe-ascuns vorbi cu Urizen în noapte-ntunecoasă Pe tata să-l încătușeze, pe frați să-i înrobească. El nu știa nimic De dulcea Veșnicie; sîngele curse-n jurul cortului cel sfînt și smulsa Din țîțîni, scoțînd ultimul geamăt, Beula toată căzut-a-n Sumbru caos; Los între timp și Enitharmon s-au născut, 260 Dar cum, nu stiu; apoi uitarea întru totul mă-nvălui Pentru un timp, nici nu-mi mai amintesc nimic pînă ce stat-am Lîngă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în Lumea lui Los, Si ramurile sale cele mai de sus dat-au o fibră subt-al lui Enitharmon așternut, 335 Curînd de două ori înrădăcinatul Labirint se undui în jurul capetelor lor. Însă atuncea Spectrul intră-n sînul lui Los. Fiece geamăt și suspin Ale lui Enitharmon Năluca lui Urthona le purta pe ale sale áripi. Încremenit Los simți Milă. Enitharmon spuse povestea Lui Urthona. Los lua în brațe Spectrul, întîi că pe un frate, 340 Apoi că pe alt Sine, uimit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Vino, Doamne Iisuse, vino degrabă". Așa cîntară ei în Veșnicie, uitîndu-se în Beula jos. 245 Vuia războiu-n jurul Porților Ierusalimului; o hîdă-nfățișare luat-a Văzut în întregime, Vastă Hermafrodita silueta Se înalță că un Cutremur de Pămînt, trudind zbătîndu-se cu gemete De ne-ndurat; în urmă, o groaznică minune izbucni Din sînul cel Hermafrodit. Fost-a numit Satan, 250 Fiul al Pierzării, chip de groază, si părăsit de firea omenească, monstruos, Bărbat fără pereche femeiasca, vrăjmaș urlînd Căzut din Rai și-ostil
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
os; vai, in ce hal ajuns-a Omul! Oasele-i vîrtoase bătute de zapezi și-ascunse-n peșterile nopții, Fără de măduvă, și fără sînge, căzînd în colb, de vînturi duse. O cum grozăvniciile Veșnicei Morți pe Om pun stăpînire! 515 Slabele-i gemete zdruncina peșterile și ies prin stîncile puștii, Si Acvila cea aprigă, acum cu penele-amorțite-n frig, Cîndva aidoma splendorii soarelui, acum lăsate-n jos pe noapte friguroasa, Plutește în înalt cu áripi frînte, privind cu Lacom Ochi Pînă ce Omul părăsi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]