1,313 matches
-
să-i aline durerea și s-o smulgă din brațele doamnei, În sfîrșit Juan Lucas puse capăt acestei fraternități nedorite; Își desfăcu brațele nervos, trecuseră cîțiva ani de cînd nu se auzise glas poruncitor În palat, Susan Îl admira: pune geamantanele la locul lor, te rog, ai grijă să nu zgîrÎi pielea; urcați acum și ajutați-ne să aranjăm lucrurile; iar dumneata termină cu plînsul, te rog. Nu știa cum o cheamă și nici pe Nilda, care tocmai atunci apăru din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și să vină, să meargă dintr-un loc Într-altul dînd bacșiș liftierilor cu uniforme verzi care stăteau cu mîna Întinsă și care așteptau În poziție de drepți ordinele lui, gata să-i care bagajele. Avea o adevărată pasiune pentru geamantane. Se bucura ca un copil uitîndu-se la un geamantan pe jumătate deschis pe patul camerei de hotel. Le lăsa deschise ore Întregi pe pat de parcă ar fi trebuit să se odihnească. Le golea și le dădea la curățat. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
altul dînd bacșiș liftierilor cu uniforme verzi care stăteau cu mîna Întinsă și care așteptau În poziție de drepți ordinele lui, gata să-i care bagajele. Avea o adevărată pasiune pentru geamantane. Se bucura ca un copil uitîndu-se la un geamantan pe jumătate deschis pe patul camerei de hotel. Le lăsa deschise ore Întregi pe pat de parcă ar fi trebuit să se odihnească. Le golea și le dădea la curățat. Ar fi vrut să nu se mai termine niciodată mutatul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
odihnească. Le golea și le dădea la curățat. Ar fi vrut să nu se mai termine niciodată mutatul ăsta. Era Încîntat cînd ieșea din hotel Înconjurat de hamali În uniforme care zîmbeau servil și depozitau pentru cîteva clipe pe trotuar geamantanele lui din piele de porc care semăna cu pielea canapelei de la Rolls Royce și așteptau să le poruncească să le așeze În portbagajul Mercedesului sau Jaguarului, asta pune-o alături de cealaltă, ai grijă să n-o atingi de bordură, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pune-o alături de cealaltă, ai grijă să n-o atingi de bordură, ce face?! Mai Întîi invoca faptul că mai avea de adus cîteva lucruri din apartamentul lui din Condores și sub pretextul ăsta pleca și se Întorcea mereu cu geamantanele. Mai curînd lăsa lucruri acolo, fiindcă la hotel nu mai avea nimic de adus. Pe neașteptate hotăra să petreacă un sfîrșit de săptămînă la Condores, cu Susan și fără copii și din nou umplea geamantanele, cerea legătura telefonică În dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și se Întorcea mereu cu geamantanele. Mai curînd lăsa lucruri acolo, fiindcă la hotel nu mai avea nimic de adus. Pe neașteptate hotăra să petreacă un sfîrșit de săptămînă la Condores, cu Susan și fără copii și din nou umplea geamantanele, cerea legătura telefonică În dormitor, Își invita prietenii pe care avea chef să-i vadă (pe Luis Martin Romero, de exemplu și cîteodată și pe Lastarria, fiindcă aveau să facă o investiție Împreună și o să-l pună la treabă) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să facă o investiție Împreună și o să-l pună la treabă) și pleca fericit dînd bacșiș hamalilor care se dădeau În vînt după el. Alteori trebuia să meargă pînă la una din moșiile lui și, În mare grabă, Își deschidea geamantanele pe pat și Începea să azvîrle de-a valma cămăși de mătase pentru ocazii și pelerina de crescător de cai cu care e Îmbrăcat În fotografia de la conacul din Chiclayo și parcă și la Huacho avea una la fel. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu fie perfect, ca acum cînd călărești nu fiindcă trebuie să ai grijă de moșie, de asta se ocupă alții, ci numai fiindcă-ți place să călărești, darling și vestonul tău de piele de căprioară și hotelul și Jeu și geamantanele din piele de căprioară și golful și tot ce avem, Într-o atmosferă de perfectă fericire, darling, ești un milionar perfect, not I, darling, eu nu, eu mă gîndesc la Nilda, Întoarce-te, Juan, Întoarce-te că vine un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de Arminda care privea fără să vadă și vedea fără să privească, Îi zîmbi, dar șuvița Îi căzu pe ochi și-i acoperea gura și Arminda nu văzu, observă numai că doamna se grăbea să deschidă: era valetul care lustruia geamantanele domnului. Era Încărcat de geamantane și zîmbea cu gura pînă la urechi cu gîndul la bacșișul gras care-l aștepta. CÎnd Susan Îi spuse să intre, aproape rugîndu-l să intre, lacheul Îmbrăcat În uniformă verde Înaintă fericit, gîndindu-se că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să vadă și vedea fără să privească, Îi zîmbi, dar șuvița Îi căzu pe ochi și-i acoperea gura și Arminda nu văzu, observă numai că doamna se grăbea să deschidă: era valetul care lustruia geamantanele domnului. Era Încărcat de geamantane și zîmbea cu gura pînă la urechi cu gîndul la bacșișul gras care-l aștepta. CÎnd Susan Îi spuse să intre, aproape rugîndu-l să intre, lacheul Îmbrăcat În uniformă verde Înaintă fericit, gîndindu-se că și doamna făcea parte din plată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Nu-și mai făcu, așadar, iluzii nesăbuite, nici măcar nu mai Îndrăzni să se uite ca și cum ar fi spus: pe asta cine-a chemat-o aici? și pe urmă „asta“ Îi stătea În drum și din pricina ei fu nevoit să descarce geamantanele și să plece, lăsînd-o pe biata Arminda năucită și transformînd-o practic Într-o insulă, mai bine zis Într-un ostrov, Înconjurată cum era din toate părțile de valize. Valetul dispăru și Susan se Întoarse ca să-și termine paharul de Jerez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la ea, acum se prefăcu Într-un cerșetor care a tras lozul cel mare și Încă n-a avut timp să-și cumpere un costum nou, dar care se grăbește să se instaleze Într-un hotel de lux, cu niște geamantane grozave din piele de porc. CÎt despre Susan, se uita mai departe la Arminda și căuta o soluție, În cele din urmă o găsi: să-și aprindă o țigară. Luă pachetul care era pe masă, În fața ei, scoase o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fost nevoie, fiindcă În clipa aceea Julius deschise ușa și apăru descoperind din prima clipă că În penumbra aceea din la suite totul era puțin cam ciudat, În același timp foarte trist și absurd, „Bună, Arminda“, spuse, Împiedicîndu-se de un geamantan. Juan Lucas profită de ocazie ca să lase revista deoparte și să se ridice În picioare, spunînd: „din cînd În cînd se scriu lucruri interesante“. Susan se uită la el, pătrunsă de adevărul vorbelor lui și se ridică și ea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai găsești ființele dragi sau cele care te-au impresionat mai mult și te Întorci În la suite și intri și saluți și dai de o atmosferă ciudată, tristă, au aprins luminile, lămpile astea care dau o lumină foarte slabă, geamantanele lui Juan Lucas au fost aruncate claie peste grămadă și aproape că o Înconjoară din toate părțile pe Arminda, ce Înfățișare ciudată iau Încetul cu Încetul toate lucrurile În timp ce Înaintezi cu Arminda spre masa În fața căreia s-au oprit ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
numai pîrÎcioșii, netoții și țîncii se plîngeau de frații sau de prietenii lor. „Numai neisprăviții pîrăsc“, adăugă, Încîntat de expresiile atît de spaniole pe care le recuperase, incluzîndu-le din nou În vocabularul lui. Carlos apăru În clipa aceea cărînd cîteva geamantane pe care le adusese cu taxiul și Juan Lucas Îl Întrebă cum se face că dăduse pe mîna lui Bobby cheile de la Mercedes, nu-i fusese de ajuns că făcuse zob camioneta. Carlos se porni să dea o explicație interminabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pentru tatăl vitreg al băiatului, așa Încît Își Înghiți amărăciunea, dar de aci Înainte el o să fie șoferul doamnei și nimic mai mult, eu nu admit să fiu călcat pe bătătură de nimeni, merit și eu puțin respect, ce naiba. Lăsă geamantanele În locul unde-i porunci Juan Lucas și ieși să fumeze afara, unde atmosfera era mai puțin Încărcată. Partea proastă e că lui Juan Lucas puțin Îi păsa că l-ar fi jignit, nu dădea pe el nici o ceapă degerată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
îmi cunosc buzunarele, că, uite, nu știu câți bani am în buzunarul din stânga, dar că am ajuns la Folești știu cu precizie, hă, hă, hă...” Cei patru călători, doi mai mari și doi mai mici, sunt gata de coborâre. “Parcă aveți un geamantan la bagaje, nu? Să merg să vi-l dau.” Tacticos, șoferul descuie lăcățelul. “Care-i?” “Cel mare, maro, din stânga.” “Ăsta, nu?”, și fără să mai aștepte răspuns, îl înșfacă și-l trage afară. “N-ați mai fost prin comuna asta
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-mi și închipui ce s-ar întâmpla dacă el ar merge cu clasa pe șantier. Seara, în orele libere, recitaluri peste recitaluri de muzică și poezie tânără. Păi, asta le trebuie elevilor noștri? Nooo! La plecare, fiecare va avea în geamantan obiectele fundamentale de studiu. Ce-i debandada asta? Noi suntem și rămânem tot elevi, nu... muncitori pe șantier!” “O! Și-am găsit și leacul! Pleacă maistrul instructor Barbu cu ei. Tovarășul profesor Alexandrescu are ore de curs și de pregătire
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
orice rău se metamorfozează, păcatele devin virtuți. Ce mai, ca-n rai! EL: Credeți? EA(autoritară): Tovarășe Lambru! EL: Mă rog, cum ziceți dumneavoastră - așa e bine... ... ...IV.13. ... Trenul s-a oprit. Din vagoane coboară mai întâi valize și geamantane de diferite calibruri și mărimi, apoi sacoșe, plase și papornițe și, la urmă, foștii pasageri. Fluxul uman care se prelinge către ieșire emană un imens torent sonor. “Luași și sacoșa aia de nailon, dom’ le?” “D’apăi cum?” “Ghe ce naiba
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și tac-tu acasă doar în tacsie ai mers, nu?” “Jinu l-ai luat?” “Luat” “N-ai spart dimijeana?” “Cum s-o sparg, bre, ce-s copchil?” Un om tăcut și singuratic pășește agale către ieșire. În mână duce un geamantan mic, de fapt ceva între o geantă Diplomat și un geamantan de dimensiuni cât de cât rezonabile. În fața gării, pe chipul său sporesc, parcă, îngândurarea și tristețea. Subit, o undă de zâmbet prinde să i se creioneze pe buze: lângă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
l-ai luat?” “Luat” “N-ai spart dimijeana?” “Cum s-o sparg, bre, ce-s copchil?” Un om tăcut și singuratic pășește agale către ieșire. În mână duce un geamantan mic, de fapt ceva între o geantă Diplomat și un geamantan de dimensiuni cât de cât rezonabile. În fața gării, pe chipul său sporesc, parcă, îngândurarea și tristețea. Subit, o undă de zâmbet prinde să i se creioneze pe buze: lângă unul din trotuare, un ARO pe care scrie cu litere mari
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
se vorbea tare și erau adunați acolo oameni din diverse colțuri ale lumii. Nu părea nicidecum genul de petrecere cu care era obișnuit el și avea de gând să se retragă rapid. A mai intrat apoi o fată cu un geamantan în mână care părea a fi făcut o călătorie lungă. Părul ei era roșcat, ușor decolorat până spre blond, fața rotundă și grăsulie, având un aer de nemțoaică. -Bună! O caut pe Ninette! - Ninette! Te caută cineva! O fată cu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
mână care părea a fi făcut o călătorie lungă. Părul ei era roșcat, ușor decolorat până spre blond, fața rotundă și grăsulie, având un aer de nemțoaică. -Bună! O caut pe Ninette! - Ninette! Te caută cineva! O fată cu un geamantan. -Vai, cine o fi? A stat puțin, apoi a pornit glonț spre ușă. -Antoinette! Spuneai că vii peste vreo două săptămâni... -Am terminat banii! Era furioasă. Trebuia numaidecât să facă o baie. Avea un aer puțin cam dezamăgit. Codrin îi
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
oamenii aceștia au aerul că În chiar dimineața aceea au ieșit tîrÎndu-se din vagonul unui tren sosit În triaj dintr-un alt oraș sau că au coborît dintr-un autobuz, privind cu seninătate și indiferență În jur, ducînd un geamantan de carton cu o cămașă, două gulere și o cravată. Și, totuși, În Înfățișarea lor se deslușește legenda marilor distanțe - un fel de singurătate atomică. Fiecare din ei este un grăunte de rugină umană ce se mișcă sub ochii cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lungi Începură să lunece pe lîngă ferestrele trenului, iar hamalii vînjoși ca niște tauri se iviră În fugă, salutînd Îndatoritor, strigînd, adresîndu-se celor din tren care Începuseră deja să le dea bagajele pe fereastră. TÎnărul Își luă Încet haina și geamantanul de pe suportul de deasupra capului său și ieși pe culoarul Îngust, Închise fără zgomot ușa compartimentului. Apoi rămase o clipă pe loc și privi Înapoi nehotărît. În semiîntunericul compartimentului conturul ireal al cadavrului zăcea nemișcat pe perne. Oare nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]