4,992 matches
-
ca s-o mai ușureze. știa Însă că nu se poate. știa că nu poate să desfacă geanta În hol, nu trebuia nici măcar să se gândească la așa ceva. N-avea altceva de făcut decât să găsească toaletele și să lase geanta acolo. Apoi putea să plece și să-și continue Viața, orice fel de Viață ar fi fost aceea. Dacă făcea ce i se spusese, Din avea să-l ajute să-și găsească fratele. Aveau să se ducă Împreună În Malaysia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
au scârțâit ușor pe pardoseală, Însă n-a putut să-și dea seama unde anume. A lăsat colacul closetului să cadă cu zgomot. A tușit. Tot nu și-a dat seama dacă bătrânul mai era acolo. și a dat jos geanta de pe umăr și a pus-o grijuliu În spatele closetului, ascunsă În colț. Chiar dacă cineva venea În acea cabină, nu putea s-o vadă decât dacă o căuta. Acum, pentru că scăpase de geantă, se simțea din nou liber și fără griji
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bătrânul mai era acolo. și a dat jos geanta de pe umăr și a pus-o grijuliu În spatele closetului, ascunsă În colț. Chiar dacă cineva venea În acea cabină, nu putea s-o vadă decât dacă o căuta. Acum, pentru că scăpase de geantă, se simțea din nou liber și fără griji. Dar dacă Îngrijitorul l-ar fi văzut plecând fără ea, ar fi dat de bucluc. Trebuia să-l aștepte să plece Înaintea lui. Așa că a așteptat și a continuat să tragă cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ieșeau doi soldați care-l târau Între ei pe bătrânul Îngrijitor. Își ținea mâinile Încătușate pe creștetul capului, iar pe față avea o vânătaie pe care Adam n-o remarcase până atunci. Un al treilea soldat venea În urma lor. Ținea geanta de chinga lungă cu mâna Întinsă, departe de corp, de parcă ar fi fost un hoit. — Să mergem, a zis Z. Nu te mai uita! E așa de jalnic! Nu-i decât un biet bătrân. Au Înaintat până la un Cadillac negru
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
scoțând acel zgomot din gât, mama le spunea fetelor: auziți-l, vine cârâind. Acum mama era de fapt alertată, uite-i, plecau cuscrii, fuseseră la ei în casă, serviseră masa, cuscrul hă,hă,hă, cuscra la fel, plecau cu o geantă plină de lucruri de ale Elenei și nu se stabilise de fapt nimic, când, cum se căsătorește Elena, cum plecau așa cu lucrurile Elenei în geantă, fără să ajungă la o înțelegere anume? O apucase năduful, respira agitat, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în casă, serviseră masa, cuscrul hă,hă,hă, cuscra la fel, plecau cu o geantă plină de lucruri de ale Elenei și nu se stabilise de fapt nimic, când, cum se căsătorește Elena, cum plecau așa cu lucrurile Elenei în geantă, fără să ajungă la o înțelegere anume? O apucase năduful, respira agitat, să-mi facă ea una ca asta, murmură și o apucă plânsul, își scoase din buzunarul capotului batista și se șterse la ochi, dar lacrimile-i izvorau mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să beau o bere, era dureros să pui punct pentru că vrei, dar obosisem de atâta alergătură, ok, vrei să dispari, dispari, și a apărut când mai comandam o bere cu Baby, din ploaie, ud pe geaca de piele bej, pe geanta de piele bej... v-ați îmbrăcat la fel, semănați... aveți ceva în comun... negrul din voi e același, spunea Prietena mea care... un prieten îi spune la telefon: Am scris un cântec: Lumina ta a plecat și mie mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
scoate din sărite amabilitatea ei de femeie, deși e încă atât de tânără și știe, și mie nu-mi stă bine deloc poziția în care sunt și aș vrea în noaptea asta să fiu acasă. Pa! zice Marius luându-și geanta, pa, zic, ca și când n-aș vrea să rămână și el se întoarce zâmbind a glumă și cunoscând efectul plecării lui asupra mea, am glumit, zice el din ochi și se sprijină de masă lângă mine. Lumea dansează în jur, eliberată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
copil, Postinor, Postinor, Postinor, să nu te îndrăgostești de mine, nu mai fă fața asta, hai, vrei să te căsătorești cu mine, DA, DA, DA! întorc spatele și plec din gară, merg bine, nu mă clatin, merg lejer, mai schimb geanta de pe un umăr pe altul, e bine, e dimineață, merg pe jos mult, până acasă, trec prin dreptul garsonierei unde urmează să mă mut, mănânc mere verzi, nu e nimic, nu e nimic, alimentare, oamenii cumpără iaurt, hei... ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
îi deschise ușa unei femei tinere, arătoase, la vreo treizeci de ani, cu părul blond tuns scurt de un stilist la modă. Era îmbrăcată elegant, cu o fustă scurtă și un taior mulat pe bust, și avea asupra ei o geantă diplomat micuța, din piele neagră. — Domnișoara Tarrant? întreba el. — Da. Femeia schița un surâs discret, ca și cum ar fi amuzat-o ceva - poate chiar modul oficial care o întâmpinase Adrian. Va rog, poftiți înăuntru. — Soția dumneavoastră era în mașină care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și simplu n-a vrut să riște să apară în articolul dumneavoastră într-o paranteză la fel de ireverențioasa. S-ar zice că nu prea va încurajează în acordarea acestui interviu, observă Fanny. — Nu, nu mă-ncurajează, recunoscu Adrian. Fanny își deschise geantă diplomat și scoase un blocnotes și un reportofon Sony. — Va deranjează dacă-l folosesc? îl întreba ea pe Adrian, arătându-i aparatul. — Câtuși de puțin. Atâta timp cât nu va deranjează dacă-l folosesc și eu pe al meu. Dar vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
al dumneavoastră să fie la fel de bun. — E ultimul răcnet în domeniu, îl anunță ea. De ce doriți să înregistrați interviul? — Pentru eventuale litigii legate de afirmațiile mele. — Mi se pare corect, spuse Fanny. Își deschise notesul și scoase un pix din geantă. Privi de jur împrejurul ei. — Plăcută încăpere. Locuiți aici de mult timp? — Pe vremuri era casa noastră de vacanță. În ea ne petreceam weekendurile, răspunse Adrian. Dar era mai mică decât acum. Când ne-am hotărât să plecăm din Londra, am cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Nu, n-a mai urmat nici o carte la fel de bună că Adăpostul, spuse ea. Am luat cu mine exemplarul făcut varză de-atâta citit, ca să-mi dați un autograf, daca nu aveti nimic împotrivă. — Firește că n-am. Fanny scoase din geantă o veche ediție Penguin a Adăpostului, cu copertele soioase și paginile îngălbenite de vreme, si i-o înmâna lui Adrian. Pe pagina de gardă el scrise Lui Fanny Tarrant, cu urări de bine. Adrian Ludlow. — La vremea respectivă erați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
în timp ce scria dedicația. — Cum de-ați ghicit? — Ați folosit expresia „tema de studiu“ în locul „temei de casă“, spuse el, înapoindu-i cartea lui Fanny, care aruncă o privire scurtă peste dedicație. — Mulțumesc, zise ea și puse cartea la loc în geantă. — Am crezut c-ați urmat școală de stat din Basildon, spuse Adrian. — Cine v-a spus așa ceva? — Șam Sharp. — Chiar mă-ntrebam când o să aducem vorba de el, zise Fanny. Problemă cu domnul Sharp este că n-ascultă nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
fel de erou. Eleanor o privi stânjenita pe Fanny. Se auzi soneria de la intrare. — Probabil mi-a sosit taxiul, spuse Fanny. Închise reportofonul. Eleanor păru îngrijorată la vederea lui. — M-ați înregistrat, nu-i așa? — Da, răspunse Fanny, deschizându-și geantă diplomat subțire. — Nu mi-ați cerut permisiunea. — Are vreo importanță? — N-aveați dreptul. — Nu m-ați prevenit că tot ceea ce discutăm trebuie să rămână între noi. — Știu, dar... îngaimă Eleanor cu glas pierit. — Dar ce? De ce-a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
rămână între noi. — Știu, dar... îngaimă Eleanor cu glas pierit. — Dar ce? De ce-a trebuit să-mi povestiți toate chestiile astea? — Am fost supărată. — Erați șucărita pe soțul dumneavoastră, așa că mi l-ați vândut, conchise Fanny, băgând reportofonul în geantă și închizând-o. — Dați-mi casetă. Sau ștergeți partea în care apar eu. Fanny scutură din cap. Îmi pare rău. De afară se auzi din nou soneria. — Trebuie să plec, zise Fanny. Eleanor dădu să-i taie calea când față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
eu. Fanny scutură din cap. Îmi pare rău. De afară se auzi din nou soneria. — Trebuie să plec, zise Fanny. Eleanor dădu să-i taie calea când față o lua spre vestibul. Fanny se opri în poziție de drepți, cu geantă lipită de coapsă. — Uite cum stă treaba, spuse Eleanor. Cred c-am vrut să știți adevărul, dar asta nu-nseamnă că țin morțiș să-l și publicați. — Morțiș? o îngâna Fanny pe un ton sarcastic. Va rog frumos. — Știți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
șopti Gheretă, privind precaut În jur. Fiecare trăiește și moare În lumea pe care o Înțelege, zise Dionisie Precup visător și Întinse mâna poștașului, fără să observe că acesta, ușor Înclinat Înainte, Își potrivea cu gesturi energice cureaua lata a genții de serviciu peste mantaua descheiată ale cărei pulpane șifonate atârnau ca un steag păgubos. Surâsul și mâna Întinsă se adresau astfel cuiva care pentru o vreme Își trimitea În lume acest ambasador greoi, Împiedicat, dar om de suflet și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
el, i-a spus Monika. Ce-i cu Hundertwasser, a Întrebat Petru. Tânărul zice că lui nu-i place Hundertwasser, dar se va supune. Patronul l-a Îmbrățișat pe tânăr și i-a oferit o răcoritoare. Monika a scos din geantă programul Colocviului. Programme détaillé, așa scria pe prima pagină. 10H. Session plénière. Urmau să vorbească: Teresa Zielinska, Jacques Cortès, Wanda Krzeminska și Petru. Să faci atâta drum ca să vorbești de un eșec, a zis Monika. Asumat, a zis Petru. Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
putință În Piața Gării. Ne Îmbrăcăm la Abbie Hoffmann? Întrebă ea În loc de salut, după ce Îl studiase din cap În picioare: pălăria neagră din fetru, tunica din piele, jeansul decolorat, ghetele Înalte, prăfuite, cu inscripția „Insulated” și, nu În ultimul rând, geanta de umăr, model sac de grenade, ref. U. M. 0216 Zalău/1985. Dar tu? La Barbara Koster & Adriana Farranda? Replică el amuzat de felul În care fiecare dintre ei făcea trimitere la Grațian, zis Gabriel Ceroni. Asemănarea celor doi nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
naturii. Apropiindu-mă, am observat un șezlong de plastic alb, așezat la umbra copacului. O fată stătea întinsă pe el, pe-o parte, cu spatele la mine. Când m-am apropiat, fata s-a ridicat în capul oaselor ca să caute ceva în geanta de alături și, recunoscând-o, stomacul mi s-a urcat în gât. — Clio. Clio Aames se opri din ceea ce făcea, se întoarse și își împinse ochelarii de soare, ca o bentiță, peste părul lung și negru. — Fi-r-aș a naibii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
alea ude, nu? Capul ei dispăru și apoi reapăru împreună cu o mână care ținea o foaie de hârtie tipărită. — E un formular simplu, n-o să vă ia mult timp să-l completați. Am lipăit până la biroul de recepție, am lăsat geanta jos, am pus cușca motanului lângă telefon, mi-am ridicat mânecile hainei încercând să controlez picuratul apei, apoi am întors hârtia cu fața spre mine. Ea mi-a dat un pix și eu m-am întins să-l iau. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
s-a umplut de-un gust puternic și grețos. — Aha, am repetat. Nimeni se uită la mine preț de o secundă. — Ascultați-mă, nu arătați bine deloc. Vreți niște analgezice sau un paracetamol sau altceva? Lovi ușor cu piciorul o geantă maronie, de piele de sub scaunul său. — Cred că am aici câte ceva. — Nu, am zis. Mă descurc. Trebuie doar să stau nemișcat și să nu mă gândesc la asta. — Ei, dacă vă răzgândiți... De fapt, la 2 trebuie să-mi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
unul. În cele din urmă, m-am ridicat, tremurând și ștergându-mi lacrimile de pe față. — Angajatorul meu e un om de știință, ți-am spus asta, nu? Domnul Nimeni stătea lângă scaunul său, cu ochelarii din nou pe nas. Avea geanta de piele deschisă și era întors cu spatele, pentru a înghiți tablete dintr-un flacon mic, de plastic. — Chimicale, zise el, punând capacul flaconului și lăsându-l să cadă înapoi în geantă. Poate reconstitui o persoană din compuși chimici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
său, cu ochelarii din nou pe nas. Avea geanta de piele deschisă și era întors cu spatele, pentru a înghiți tablete dintr-un flacon mic, de plastic. — Chimicale, zise el, punând capacul flaconului și lăsându-l să cadă înapoi în geantă. Poate reconstitui o persoană din compuși chimici și fire, o poate face să continue să se miște și să vorbească... miracolele științei moderne. Se așeză, punându-și din nou laptopul pe genunchi. Culoarea îi revenise parțial în obraji, pârâiașele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]